Peste 634 de milioane de adulți din întreaga lume trăiesc cu toleranță scăzută la glucoză, una dintre formele de prediabet, potrivit celei mai recente ediții a IDF Diabetes Atlas, publicată de Federația Internațională de Diabet. Estimările arată că, până în 2050, numărul ar putea urca la aproximativ 846 de milioane. În România, datele IDF pentru 2024 indică aproximativ 1,32 milioane de adulți cu diabet și încă 568.500 de persoane cu toleranță scăzută la glucoză, un stadiu care, fără intervenție, conduce frecvent spre diabet de tip 2.
Vestea bună este că prediabetul poate fi reversibil. Dacă este depistat la timp, glicemia poate reveni la valori normale prin modificări ale stilului de viață, fără a fi nevoie de tratament medicamentos pe termen lung. Cercetările arată că scăderea în greutate, activitatea fizică regulată și renunțarea la fumat pot reduce riscul de a dezvolta diabet de tip 2 cu până la 58%.
Prediabetul reprezintă o etapă intermediară în care nivelul zahărului din sânge este mai ridicat decât cel normal, dar nu suficient de mult pentru a justifica diagnosticul de diabet de tip 2. Concret, o glicemie sănătoasă se situează între 70 și 99 mg/dL. Când valorile oscilează între 100 și 125 mg/dL, vorbim despre prediabet. Peste 126 mg/dL, diagnosticul devine diabet.
Potrivit Cleveland Clinic, se estimează că, pentru o persoană de 45 de ani diagnosticată cu prediabet, riscul de a dezvolta diabet de tip 2 în următorul deceniu variază între 9% și 14%. Procentul crește însă odată cu înaintarea în vârstă și cu acumularea altor factori de risc.
Depistarea este dificilă tocmai pentru că, de cele mai multe ori, prediabetul nu provoacă simptome. Mulți oameni nu simt nimic neobișnuit și nu ajung să facă investigații decât întâmplător. Din acest motiv, cea mai sigură metodă de a afla dacă există prediabet rămân analizele de sânge făcute periodic.
În cazuri rare, pot apărea semne precum pete închise la culoare pe gât sau la axile (acanthosis nigricans), papiloame cutanate ori modificări oculare care pot evolua spre retinopatie diabetică.
La baza prediabetului se află același mecanism care determină și diabetul de tip 2: rezistența la insulină. Cu alte cuvinte, celulele din mușchi, țesutul adipos și ficat nu mai răspund suficient de bine la insulină, hormonul produs de pancreas care ajută organismul să folosească zahărul din sânge.
Când organismul nu utilizează eficient insulina, glucoza rămâne în sânge în loc să fie preluată de celule pentru a produce energie. Astfel apar valori crescute ale glicemiei, iar în timp excesul de zahăr poate afecta vasele de sânge și nervii.
Există mai mulți factori care contribuie la instalarea rezistenței la insulină, printre care:
Pe această listă se mai adaugă utilizarea îndelungată a unor medicamente precum corticosteroizii, tulburările hormonale ca hipotiroidismul sau sindromul Cushing, stresul cronic și somnul de proastă calitate.
Factorii de risc pentru prediabet sunt multipli și, din păcate, nu toți pot fi controlați. Printre cei care nu depind de voință se numără vârsta (persoanele de peste 45 de ani sunt mai vulnerabile), istoricul familial (dacă un părinte sau un frate are diabet de tip 2) și apartenența la anumite grupuri etnice.
În schimb, alți factori pot fi modificați:
Cu cât se acumulează mai mulți factori de risc, cu atât probabilitatea de a avea deja prediabet sau de a-l dezvolta în curând este mai mare. De aceea, discuția cu medicul de familie despre screeningul pentru prediabet nu ar trebui amânată.
Riscul principal al prediabetului este evoluția către diabet de tip 2. Iar diabetul nediagnosticat sau controlat insuficient crește probabilitatea unor complicații serioase, de la infarct miocardic și accident vascular cerebral, până la afectarea rinichilor (nefropatie diabetică), a nervilor (neuropatie diabetică) și a ochilor, uneori cu pierderea vederii.
Prediabetul poate fi, în multe cazuri, readus la valori mai bune prin schimbări făcute la timp. Dacă boala progresează și apar complicații, devine mai greu de corectat, iar unele leziuni pot rămâne permanente.
Prediabetul este diagnosticat pe baza analizelor de sânge. Cele două teste utilizate frecvent sunt testul glicemiei à jeun (care măsoară nivelul zahărului din sânge după cel puțin opt ore pe nemâncate) și testul hemoglobinei glicozilate (HbA1c), care oferă o medie a glicemiei din ultimele două-trei luni.
Sursa https://www.hotnews.ro
