Peste 634 de milioane de adulți din întreaga lume au toleranță scăzută la glucoză, o formă de prediabet, conform celui mai recent IDF Diabetes Atlas, publicat de Federația Internațională de Diabet. Se estimează că, până în 2050, numărul ar putea ajunge la 846 de milioane. În România, datele IDF pentru 2024 indică aproximativ 1,32 milioane de adulți cu diabet și 568.500 cu toleranță scăzută la glucoză, un stadiu care, fără intervenție, duce frecvent la diabet de tip 2.
Prediabetul poate fi reversibil. Depistat la timp, glicemia poate reveni la normal prin schimbări ale stilului de viață, fără medicamente pe termen lung. Cercetările arată că scăderea în greutate, activitatea fizică regulată și renunțarea la fumat pot reduce riscul de diabet de tip 2 cu până la 58%.
Prediabetul este o etapă intermediară în care nivelul zahărului din sânge este mai mare decât normal, dar nu suficient pentru a fi diagnosticat diabet de tip 2. O glicemie sănătoasă este între 70 și 99 mg/dL. Între 100 și 125 mg/dL vorbim despre prediabet, iar peste 126 mg/dL, despre diabet.
Conform Cleveland Clinic, o persoană de 45 de ani cu prediabet are un risc de 9-14% de a dezvolta diabet de tip 2 în următorii zece ani. Procentul crește cu vârsta și cu alți factori de risc.
Depistarea e dificilă deoarece prediabetul nu provoacă simptome, de cele mai multe ori. Mulți nu simt nimic neobișnuit și nu fac investigații decât întâmplător. De aceea, analizele de sânge periodice sunt cea mai sigură metodă de a depista prediabetul.
În cazuri rare, pot apărea semne precum pete închise la culoare pe gât sau la axile (acanthosis nigricans), papiloame cutanate sau modificări oculare care pot evolua spre retinopatie diabetică.
La baza prediabetului se află rezistența la insulină. Celulele din mușchi, țesutul adipos și ficat nu mai răspund suficient de bine la insulină, hormonul care ajută organismul să folosească zahărul din sânge.
Când organismul nu utilizează eficient insulina, glucoza rămâne în sânge în loc să fie preluată de celule pentru energie. Astfel apar valori crescute ale glicemiei, iar excesul de zahăr poate afecta vasele de sânge și nervii.
Printre factorii care contribuie la rezistența la insulină se numără:
Pe listă se adaugă utilizarea îndelungată a corticosteroizilor, tulburările hormonale ca hipotiroidismul sau sindromul Cushing, stresul cronic și somnul de proastă calitate.
Factorii de risc pentru prediabet sunt multipli, dar nu toți pot fi controlați. Cei care nu depind de voință includ vârsta (peste 45 de ani), istoricul familial (diabet de tip 2 la părinți sau frați) și apartenența la anumite grupuri etnice.
Alți factori pot fi modificați:
Cu cât se acumulează mai mulți factori de risc, cu atât crește probabilitatea de a avea sau dezvolta prediabet. De aceea, discuția cu medicul de familie despre screeningul pentru prediabet este importantă.
Riscul principal al prediabetului este evoluția către diabet de tip 2. Diabetul nediagnosticat sau insuficient controlat crește riscul de complicații serioase, de la infarct miocardic și accident vascular cerebral, până la afectarea rinichilor (nefropatie diabetică), a nervilor (neuropatie diabetică) și a ochilor, uneori cu pierderea vederii.
Prediabetul poate fi, în multe cazuri, ameliorat prin schimbări făcute la timp. Dacă boala progresează și apar complicații, devine mai greu de corectat, iar unele leziuni pot rămâne permanente.
Prediabetul este diagnosticat prin analize de sânge. Cele două teste frecvente sunt testul glicemiei à jeun (nivelul zahărului din sânge după cel puțin opt ore pe nemâncate) și testul hemoglobinei glicozilate (HbA1c), care oferă o medie a glicemiei din ultimele două-trei luni.
Sursa https://www.hotnews.ro
