Există sindroame neuropsihiatrice pediatrice care nu se instalează treptat, ci izbucnesc. PANDAS și PANS sunt printre ele: sindroame rare, insuficient cunoscute, care pot transforma radical un copil tipic într-un interval de zile sau chiar peste noapte. Un copil sociabil, funcțional, care mergea la școală fără probleme, ajunge brusc prizonier al fricilor, al ritualurilor compulsive, al anxietății paralizante sau al regresului funcțional.
Pediatrul Raluca Bidiga explică ce le diferențiază de tulburările psihice clasice, ce semnale de alarmă contează și de ce diagnosticul nu se pune printr-un test simplu.
În lipsa unei recunoașteri rapide, traseul medical al acestor copii ajunge adesea pe direcții greșite: ADHD, anxietate, tulburări de comportament, autism. Consecința nu este doar un diagnostic incorect, ci ani pierduți din copilărie, tratamente nepotrivite și o suferință care se agravează. Pentru că pediatrul este, de cele mai multe ori, primul specialist care vede copilul, recunoașterea semnelor sugestive devine esențială.
PANDAS și PANS sunt sindroame neuropsihiatrice pediatrice descrise pentru a explica situațiile în care un copil aparent sănătos se schimbă brusc și dramatic din punct de vedere emoțional și comportamental. Ele nu descriu „o boală clasică”, ci un tipar de debut și simptome care nu se potrivește cu tulburările psihice obișnuite ale copilăriei.
Termenul PANDAS a fost introdus la sfârșitul anilor ’90 de medicul american Sue Swedo, în urma observației că unii copii dezvoltau simptome severe de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) la scurt timp după o infecție streptococică, cu debut rapid și pierdere de abilități deja dobândite. Ulterior, s-a constatat că același tip de debut exploziv poate apărea și în absența streptococului, după alte infecții sau episoade inflamatorii. Astfel a apărut termenul PANS (Sindrom Neuropsihiatric Pediatric cu Debut Acut), un concept mai larg, în interiorul căruia PANDAS este considerat o subcategorie.
Este important de înțeles că aceste sindroame sunt concepte clinice aflate încă în cercetare, neacceptate uniform în toate ghidurile și care nu se aplică automat tuturor copiilor cu anxietate, ticuri sau tulbureare obsesiv-compulsivă.
Diferența esențială dintre PANDAS/PANS și tulburările psihice clasice nu este tipul simptomelor, ci felul în care acestea apar. În timp ce anxietatea sau TOC-ul clasic se instalează de obicei treptat, în aceste sindroame schimbarea este bruscă și ușor de datat.
„Capacitatea părintelui de a spune «în ziua X copilul era bine, iar de atunci s-a schimbat complet» este unul dintre cele mai puternice semnale de alarmă pentru un debut neuropsihiatric acut”, explică pediatrul. În aceste situații, severitatea simptomelor este mare încă de la început, iar evoluția poate fi fluctuantă, episodică. Apar frecvent semne de regres, ceea ce nu este tipic pentru tulburările anxioase sau obsesiv-compulsive primare.
Regresul funcțional este unul dintre cele mai importante elemente în suspiciunea de PANDAS sau PANS. Nu este vorba despre o dificultate nouă, ci despre pierderea bruscă a unor abilități deja dobândite.
„Regresul este extrem de important, pentru că tulburările de neurodezvoltare nu apar brusc după ani de funcționare normală. PANDAS și PANS presupun pierdere de abilități deja dobândite”, explică pediatrul.
Semnele pot fi foarte concrete:
Sursa https://www.hotnews.ro
