(P) Dacă ai un câine, probabil ai întâlnit scena: bolul este gol, iar câteva minute mai târziu patrupedul se uită din nou la tine cu aceeași privire care pare să spună „mai vreau”.
Unii câini sunt pur și simplu foarte interesați de mâncare. Însă atunci când senzația de foame pare permanentă, merită să te întrebi dacă este vorba doar despre comportament sau dacă există o cauză în alimentație, stilul de viață ori chiar o problemă de sănătate.
În termeni veterinari, apetitul excesiv poate fi descris prin polifagie. Aceasta poate avea cauze comportamentale sau medicale, iar o schimbare persistentă a apetitului merită discutată cu medicul veterinar.
Iată șase dintre cele mai frecvente explicații.
Una dintre cele mai simple explicații este și una dintre cele mai ușor de trecut cu vederea: câinele poate să nu primească suficientă energie pentru nevoile sale.
Necesarul alimentar diferă în funcție de vârstă, greutate, talie, nivelul de activitate și starea corporală. Un câine foarte activ, un pui aflat în creștere sau un câine care face multă mișcare poate avea nevoi diferite față de un câine adult care își petrece cea mai mare parte a zilei în casă.
De aceea, cantitatea de hrană nu ar trebui stabilită doar „după ochi”.
Este importantă și monitorizarea greutății și a condiției corporale. Recomandările nutriționale veterinare pun accent pe o evaluare individualizată a necesarului energetic și a condiției corporale.
Uneori problema nu este că patrupedul primește prea puțină hrană, ci că alimentația zilnică este greu de controlat.
O recompensă după plimbare, câteva bucățele când gătim, un biscuit pentru că „a fost cuminte” și încă o gustare oferită de un alt membru al familiei pot adăuga rapid calorii.
Mai mult, câinele poate învăța că insistența funcționează.
Dacă primește mâncare de fiecare dată când cerșește, comportamentul este întărit: câinele înțelege că privirea insistentă, lătratul sau atingerea cu laba pot aduce o recompensă.
De aceea, este util ca întreaga familie să respecte aceleași reguli privind mesele și recompensele.
Unii câini își termină porția în câteva secunde și imediat după aceea par gata pentru încă una.
Un astfel de comportament nu înseamnă automat că nu au primit suficientă hrană. Viteza cu care mănâncă poate fi influențată de comportamentul individual, de palatabilitatea hranei sau de faptul că animalul a învățat să consume rapid mâncarea.
Pentru câinii care mănâncă foarte repede pot fi utile metode care fac hrănirea mai lentă și mai interesantă, inclusiv anumite jucării de tip puzzle sau dispozitive de hrănire care obligă câinele să „muncească” pentru hrană. Merck Veterinary Manual menționează astfel de strategii pentru a face alimentația mai lentă și mai stimulativă mental.
Câinii învață foarte repede ce comportamente le aduc recompense.
Dacă de fiecare dată când vine lângă masă primește ceva, este foarte probabil să continue să ceară. Nu pentru că organismul îi transmite neapărat că are nevoie de hrană, ci pentru că a asociat cerșitul cu obținerea unei recompense.
Plictiseala poate contribui și ea la comportamentele de căutare a hranei. Activitățile care stimulează câinele fizic și mental pot fi o alternativă mai bună la oferirea continuă de gustări.
Plimbările, jocurile, exercițiile de dresaj și jucăriile interactive pot transforma momentul mesei și timpul dintre mese într-o experiență mai echilibrată.
Nu toate alimentele sunt potrivite pentru orice câine.
Un câine junior are alte cerințe decât unul adult, iar un câine senior poate avea alte nevoi nutriționale decât un animal tânăr și foarte activ.
De asemenea, câinii sterilizați sau cei predispuși la creștere în greutate pot necesita o gestionare mai atentă a aportului caloric.
De aceea, atunci când alegi hrana, nu este suficient să te uiți doar la preț sau la faptul că animalului îi place gustul.
Contează ca aceasta să fie potrivită pentru specia, vârsta și starea fiziologică a câinelui, iar cantitatea zilnică să fie adaptată necesarului său.
Dacă patrupedul este supraponderal, simpla reducere drastică a porției dintr-o hrană obișnuită nu este întotdeauna cea mai bună strategie. Unele formule destinate controlului greutății sunt concepute cu o densitate calorică mai redusă și un conținut mai mare de fibre, astfel încât câinele să poată primi un volum alimentar mai mare în limitele calorice stabilite.
Aceasta este partea care nu trebuie ignorată.
Dacă animalul a devenit brusc mult mai flămând decât de obicei, mai ales dacă schimbarea persistă, cauza poate fi medicală.
De exemplu, diabetul zaharat poate determina polifagie, iar aceasta poate fi asociată cu alte semne precum consum crescut de apă, urinare frecventă și pierdere în greutate.
Și sindromul Cushing poate avea printre manifestări apetitul crescut, alături de sete și urinare excesive, gâfâit, modificări ale abdomenului sau ale blănii și slăbiciune musculară.
Unele medicamente, inclusiv corticosteroizii, pot de asemenea crește apetitul.
De aceea, foamea excesivă asociată cu alte schimbări nu trebuie pusă automat pe seama „poftei de mâncare”.
O poftă bună de mâncare nu este, în sine, un lucru rău. Problema apare atunci când observi o schimbare clară față de comportamentul obișnuit al câinelui.
Este recomandat să discuți cu medicul veterinar dacă apetitul crescut este însoțit de:
• scădere în greutate;
• sete neobișnuit de mare;
• urinare mai frecventă;
• vărsături sau diaree;
• abdomen mărit;
• gâfâit excesiv;
• modificări ale pielii sau blănii;
• slăbiciune sau letargie;
• schimbări bruște ale comportamentului alimentar.
Aceste simptome pot avea numeroase cauze, iar diagnosticul nu poate fi stabilit doar pe baza apetitului. Medicul veterinar poate decide dacă sunt necesare examinarea clinică și analize suplimentare.
Un prim pas este să știi exact cât mănâncă animalul într-o zi.
Măsoară porția zilnică și ține cont și de recompense. Dacă în casă sunt mai multe persoane, este important ca toți membrii familiei să știe cât primește deja câinele.
De asemenea:
• respectă cantitatea recomandată pentru hrana aleasă și adapteaz-o nevoilor individuale;
• evită să oferi constant resturi de la masă;
• limitează recompensele suplimentare
• urmărește greutatea și condiția corporală;
• încurajează mișcarea zilnică;
• pentru câinii care mănâncă foarte repede, ia în calcul soluții de hrănire mai lentă;
• schimbă hrana gradual, nu brusc.
O alimentație echilibrată nu înseamnă doar „să nu-i fie foame”, ci să primească energia și nutrienții de care are nevoie fără un exces caloric.
Câinii sunt, în general, foarte motivați de hrană, iar cerșitul poate deveni rapid un comportament învățat. Însă foamea excesivă poate avea și cauze alimentare sau medicale.
Cel mai important este să observi schimbarea față de comportamentul normal al câinelui.
Dacă animalul a fost dintotdeauna pofticios, dar are o greutate normală și este sănătos, problema poate fi mai degrabă comportamentală. Dacă însă începe brusc să ceară mâncare permanent și apar simultan sete excesivă, urinare frecventă, slăbire sau alte simptome, este momentul pentru o discuție cu medicul veterinar.
Hrana trebuie aleasă în funcție de vârsta, talia, nivelul de activitate și nevoile individuale ale câinelui. O alimentație potrivită, porțiile corect calculate și controlul recompenselor pot contribui la menținerea unei greutăți sănătoase.
La PetMax găsești o gamă variată de hrană și accesorii pentru câini, pentru diferite vârste, talii și nevoi.
Descoperă gama de hrană și accesorii pentru câini pe PetMax - Hrană și accesorii pentru câini.
Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc consultația sau recomandarea unui medic veterinar.
