Epuizarea emoțională a adolescenților nu mai apare doar înainte de examene. Studii internaționale arată că presiunea academică constantă, combinată cu așteptări ridicate și competiție permanentă favorizează burnout-ul, anxietatea și scăderea motivației. Fenomenul ține tot mai mult de modul în care funcționează sistemul educațional, nu doar de familie.
Stresul școlar este adesea tratat ca un „rău necesar” al performanței: puțină presiune motivează, iar rezultatele justifică efortul. Date recente sugerează însă că, pentru o parte dintre adolescenți, această presiune nu mai este temporară sau adaptativă, ci devine o stare de epuizare continuă.
Burnout-ul academic, documentat tot mai frecvent în studii internaționale, afectează nu doar rezultatele școlare, ci și sănătatea mentală, somnul și relațiile sociale. Întrebarea nu mai este doar ce pot face părinții acasă, ci și ce tip de intervenții sunt cu adevărat eficiente.
Înainte de a vorbi despre soluții, e important să știm cum arată burnout-ul atunci când începe. Există indicii subtile, dar importante, pe care părinții le pot observa atunci când presiunea academică devine nesănătoasă și se transformă într-o epuizare cronică.
Aceste semne nu înseamnă neapărat că adolescentul este în burnout sever, dar indică o tendință de agravare a stresului, care merită atenție timpurie și dialog deschis. Pentru mulți părinți, aceste schimbări sunt puse inițial pe seama „vârstei” sau a oboselii de moment. Cercetările arată însă că, atunci când persistă, ele pot indica instalarea burnout-ului academic și necesită intervenție cât mai rapidă..
Burnout-ul academic apare atunci când cerințele școlare depășesc, pe termen lung, resursele emoționale și cognitive ale adolescentului. Un articol publicat de HotNews descrie creșterea acestui fenomen în rândul adolescenților, pe fondul competiției academice, al volumului mare de muncă și al așteptărilor ridicate din partea adulților.
Cercetările arată că stresul academic nu acționează izolat. Un studiu publicat în Frontiers in Psychology evidențiază legătura dintre stresul școlar, anxietate și burnout, subliniind rolul autoeficacității: adolescenții care nu se simt competenți sau „suficient de buni” sunt mai vulnerabili la epuizare emoțională.
În acest context, presiunea nu vine doar din teste sau evaluări, ci dintr-un sistem care funcționează pe acumulare continuă: teme, meditații, activități extracurriculare, comparații constante și o cultură a performanței care lasă puțin spațiu pentru recuperare.
Stresul de scurtă durată poate fi adaptativ, mobilizând atenția și efortul înaintea unei evaluări. Burnout-ul academic este însă o stare cronică, caracterizată prin epuizare emoțională, detașare față de școală și sentimentul de ineficiență, chiar și atunci când adolescentul depune efort susținut.
Date sintetizate în analize publicate în Frontiers in Psychology și alte reviste de specialitate arată că burnout-ul se asociază frecvent cu tulburări de somn, iritabilitate, retragere socială și scăderea motivației intrinseci pentru învățare.
Spre deosebire de stresul punctual, burnout-ul nu dispare după vacanțe scurte sau după încheierea unei sesiuni de examene. Fără intervenții adecvate, poate avea efecte pe termen lung asupra sănătății mentale și a relației adolescentului cu școala.
Majoritatea ghidurilor adresate părinților insistă pe somn, alimentație și organizarea timpului. Deși importante, aceste măsuri nu abordează cauzele profunde ale burnout-ului.
Sursa https://www.hotnews.ro
Credeți că, pentru protejarea animalelor, Primăria Botoșani ar trebui să renunțe la artificiile de revelion, așa cum au decis alte primării din România?
