Dezvăluiri extrem de grave făcute în ședința de ieri a Colegiului Prefectural de la Botoșani, prezidată de prefectul Raluca Curelariu. O discuție care a pornit de la raportul Direcției Județene de Mediu și de la întrebarea aparent simplă „cât mai ține depozitul de la Stăuceni?” a scos la iveală o situație despre care chiar directorul DJM, Paul Vieriu, a spus că „nu știe cât se știe”.
Potrivit explicațiilor oferite în ședință, la celula 1 a depozitului de la Stăuceni este adusă de aproximativ zece ani cenușă provenită de la o societate din județul Suceava, iar anul trecut ar fi fost depozitate aproximativ 6.500 de tone de astfel de cenușă.
Mai grav, directorul DJM a susținut că operatorul depozitului, adică societatea suceveană Diasil ar fi redus cantitatea de levigat tratat și ar fi amestecat levigatul cu cenușa, pentru ca amestecul să fie depus ulterior pe depozit.
Discuția dintre prefect, directorul de Mediu și reprezentantul Gărzii de Mediu a devenit rapid una tensionată.
Totul a pornit de la întrebarea prefectului Raluca Curelariu, adresată directorului DJM Paul Vieriu, în momentul prezentării raportului Direcției Județene de Mediu.
„Spuneți-mi dacă știm, pe celula 1, câți ani ne mai duce și cât mai încape? Aici este o problemă destul de complicată”, a întrebat prefectul.
Răspunsul directorului DJM a deschis o discuție despre modul în care este exploatat depozitul de la Stăuceni.
„La celula 1 există o soluție destul de, hai să zicem așa, neconvențională, deci ei, în loc să acopere cu pământ, ei acoperă cu cenușa adusă din județul Suceava. Amestecă levigatul cu cenușa din județul Suceava pentru care operatorul primește niște bani. Așa. Lucrurile astea nu știu cât se știu. Se știu cum”, a spus Paul Vieriu.
Replica prefectului a venit imediat: „Cine trebuie să le știe?”
Directorul Direcției Județene de Mediu a continuat explicațiile și a susținut că procedeul folosit la Stăuceni ridică probleme.
„Cred că așa trebuie să știe, în fine. Soluția nu este corectă. Pentru că nu ai voie să depui două deșeuri odată pe corpul depozitului. Dacă ar fi să facem un grafic, anul trecut s-au depozitat undeva 6.500 de tone de cenușă adusă din județul Suceava, ceea ce echivalează cu cantitatea de deșeuri emisă de zona Săveni.”
Prefectul a revenit asupra perioadei indicate:
„Anul trecut?”
„Anul trecut”, a confirmat Paul Vieriu.
Directorul DJM a explicat apoi ce efect ar avea, în opinia sa, această practică asupra duratei de viață a celulei 1.
„În același timp a scăzut cantitatea de levigat tratat. Deci ce a făcut operatorul? Operatorul nu a mai tratat apa ceea ce trebuia să facă, dar a amestecat-o cu cenușă și depusă pe depozit. Și atunci, capacitatea depozitului, capacitatea celulei numărul unu scade, înțelegeți?”
În sală se afla și un comisar al Gărzii de Mediu, care a fost întrebat despre proveniența cenușii.
„Cenușa într-adevăr provine de la o societate din județul Suceava, Bio Energy, care ea practic asigură încălzirea municipiului Suceava. Cenușa de acolo este un contract făcut între societatea care gestionează depozitul de la Stăuceni și Bio Energy. Într-adevăr, cenușa respectivă are un rol în compactarea deșeurilor”, a explicat comisarul.
Șefa Gărzii de Mediu Botoșani, Cristina Kashyap, a lipsit de la ședința Colegiului Prefectural.
Prefectul a vrut să afle dacă această practică ajută efectiv depozitul de la Stăuceni sau, dimpotrivă, îi scurtează durata de viață.
„Ne ajută sau nu ne ajută să aducem cenușă de la Suceava?”
Răspunsul lui Paul Vieriu a fost categoric:
„Nu ne ajută, vă dau eu răspunsul. Conducerea, nu știu, a fost o soluție. Părerea mea este că soluția nu e bună. Odată depunem două deșeuri nocive în loc să păstrăm un depozit curat. Urmează celula 2 și celula 3. Apoi, în compactare, această cenușă creează o crustă care împiedică funcționarea corectă a depozitului. Și atunci pot apărea tasări, alunecări, nu se poate evacua corect biogazul acumulat.”
Prefectul Raluca Curelariu l-a întrebat direct pe reprezentantul Gărzii de Mediu dacă depozitarea cenușii este legală.
„Este legală depozitarea cenușei, domnul coleg de la Garda de Mediu?”
„Da, din câte știu, da”, a răspuns comisarul.
Prefectul a reacționat imediat:
„Eu vă întreb pe dumneavoastră, dumneavoastră trebuie să verificați funcționarea și dumneavoastră trebuie să știți dacă e legal sau nu legal.”
Apoi a revenit la întrebarea care a declanșat întreaga discuție:
„Cine îmi poate spune cât ne mai ajunge celula 1?”
Răspunsul lui Paul Vieriu a fost unul care pune o presiune uriașă pe autoritățile județene.
„Părerea mea, în maximum doi ani este gata. Avem o estimare pe celula 2 a timpului de realizare. Depinde cât de repede fac cei de la Consiliul Județean contractele și, bineînțeles, cum obțin autorizația.”
Directorul DJM a avertizat însă că problema nu este doar construirea unei noi celule.
„Pentru că suntem foarte atenți în momentul actual, au niște probleme acolo cu zidurile de sprijin, au probleme cu instalația de gaz, au destule probleme acolo, la celula 1. Și eu nu pot să nu fiu atent sau nu îmi permit să dau un aviz corespunzător pe ceva care nu poate funcționa.”
O instalație construită cu fonduri europene, ajunsă la limită
Depozitul de deșeuri de la Stăuceni a fost dat în folosință în anul 2013 și a fost realizat cu fonduri europene.
Acum, după 13 ani de funcționare, chiar directorul Direcției Județene de Mediu vorbește despre probleme la zidurile de sprijin, instalația de gaz și despre perspectiva ca prima celulă să își atingă capacitatea în cel mult doi ani.
În plus, în ședința de ieri a fost adusă în discuție o practică despre care s-a spus că se desfășoară de aproximativ zece ani: aducerea cenușii de la Suceava pentru utilizarea în procesul de compactare.
Potrivit datelor prezentate de Paul Vieriu, numai anul trecut cantitatea de cenușă adusă din județul Suceava a fost de aproximativ 6.500 de tone.
Poate cea mai grea întrebare care rămâne după ședința de ieri nu este doar cât mai rezistă celula 1.
Este de ce, după aproximativ zece ani în care cenușa de la Suceava ar fi ajuns la Stăuceni, subiectul a ajuns în spațiul public abia acum.
Și mai ales cine a știut.
În ședință, prefectul a întrebat explicit „Cine trebuie să le știe?”, după ce directorul DJM spusese că nu știe cât de cunoscută este soluția folosită la celula 1.
Răspunsul la această întrebare va trebui să vină de la instituțiile care au atribuții de verificare, autorizare și administrare a depozitului.
Pentru că, dincolo de cei 6.500 de tone de cenușă, de levigat, de compactare și de durata de viață a celulei 1, rămâne o problemă simplă: un depozit construit cu bani europeni trebuie să funcționeze în condiții care să îi asigure siguranța și durata de exploatare, iar autoritățile trebuie să poată explica public ce se întâmplă acolo.
Iar după discuția de ieri de la Colegiul Prefectural, întrebările sunt mult mai multe decât răspunsurile.
Sep 30, 2026
