Într-o vreme, piatra cea mare de pe Runc era loc de strajă unor haiduci care ţineau calea bogătanilor ce mişunau pe drumul dinspre Târgul Iaşilor.
Si mult mai dorea stăpânirea să pună mâna pe dânşii. Dar nici poterele cele mai iscusite nu izbuteau. De o vreme însă a dat sfoară-n ţară că cine-l va prinde măcar pe căpitan va primi o bucată de pământ „cât fuga unui cal”.
- Eu am să-l aduc chiar cu întreaga bandă! Se tot lăuda un negustor din Botoşani, ce nu-l prea arăta înfăţişarea de asemenea ispravă, stârnind hazul tuturor. Parcă ce? Pentru aşa faptă trebuie să fii numaidecât voinic?
Că vorbea aceea: „unde nu poţi cu mâinile izbuteşti cu capul”. O să vedeţi voi cine sunt eu!
Laudele lui, însă, au ajuns şi la urechile stăpânilor. Dacă au auzit ei una ca asta, l-au şi chemat la poruncă.
- Ce te tot lauzi că ai să-i prinzi pe haiduci?
- Numai, iaca, cât de repede o să vedeţi minunea la faţa locului. Numai să vă ţineţi de cuvânt cu pământul „cât fuga unui cal”.
Iar calul acela să nu fie mârţoagă răpciugoasă. Dar mai întâi vreau angajament scris.
A primit negustorul cele dorite şi-a plecat cu căruţa la Hârlău. Acolo a făcut rost de-o balercă de ţuică amestecată cu spirt, a cumpărat o traistă plină cu frânghii, a înhămat la căruţă doar un cal, şi hai-hui spre Botoşani. Pe la Flămânzi, a ascuns traista într-un tufiş.
Când a ajuns pe sub Runc, trăgea la oişte alături de cal şi striga cât îl ţinea gura:
- Hăis, cea: hăis, cea Murgu, dragă tatii! Hăis, cea, amar de zilele mele, că am rămas numai cu tine. Prr, se mai oprea el să-şi dreagă glasul.
Zărindu-l şi crezând că-i un om necăjit, căpitanul de haiduci îi ieşi în cale spre ajutor.
- Ce ai în căruţă, omule?
- Ţuică, ţuică din care beau numai boierii! Aprinde inima şi fură mintea, îşi lăuda el marfa.
- Unde-o duci?
- La oraş!
- De vânzare?
- Cum să nu?
- Cât vrei pe balercă?
- Cum îi preţul în crâşmă!
- Da-mi ţuica şi ia plata întrucât, să-ţi cumperi şi un cal. Numai să te-ntorci pe unde ai venit.
Negustorul cântări banii din ochi, mulţămi haiducului şi făcu cale-ntoarsă. Merse cât merse şi trase căruţa după tufişul unde-şi lăsase traista cu frânghii. Şezu acolo vreme nu prea îndelungată, apoi luă traista cu sine şi urcă tiptil pe Runc. Balerca era aproape goală, iar haiducii dormeau duşi. Scoase atunci frânghiile, îi legă burduf, le puse câte un căluş în gură, şi plecă la jandarmeria din vale, să dea vestea cea mare.
Astfel haiducii au fost prinşi şi osândiţi la moarte, iar negustorul primi de la stăpânire „pământ cât fuga unui cal”. Dar: „nici o faptă fără plată”, că, după asta, copiii s-au lepădat de dânsul şi de pretutindeni auzea şoapta:
- Ucigaşule!
Spre liniştea sufletului a înălţat o biserică ce se vede şi azi la marginea satului, după povestirile Eliadei Agrigoroaiei din Legendele Botoşanilor. Cugetul însă n-a încetat să-l mustre şi-şi va fi avut sfârşitul în Bolniţa de la Gorovei.
ACUM: FC Botoșani înfruntă FC Voluntari într-o atmosferă copleșitoare – VIDEO
Redacția Botoșăneanul
May 04, 2024
Gamă nouă de cosmetice cu aur la Farmacia Anca, de la cremă la balsam de buze
Redacția Botoșăneanul
May 04, 2024
Tânăr din Suceava amendat cu 2.000 de lei, polițiștii i-au golit și mașina
Oana Sava
May 04, 2024
Produs nou la Anca Farm: Gastro Calm, aliatul tuturor după mesele copioase de Paști
Redacția Botoșăneanul
May 04, 2024
Lumina Sfântă adusă de la Ierusalim sâmbătă seara: Ajunge și în parohiile din Botoșani
Redacția Botoșăneanul
May 04, 2024