Austria, cu de trei ori mai multe infectări decât România, începe să ridice restricțiile, Iohannis mai bagă o stare de urgență... haideți să vedem de ce.
Am spus-o în nenumărate rânduri: din fericire sau din nefericire, viața noastră se rezumă deseori la niște numere.
Așa că vă propun să pornim de la ele.
Datele centralizate pe 7 aprilie (zi în care președintele României a anunțat prelungirea Stării de Urgență, iar cancelarul austriac măsurile de relaxare), arătau că Austria avea 12.297 de cazuri de la începutul pandemiei, iar România 4.417, deci de aproape trei ori mai mult pentru Executivul de la Viena.
Austria înregistra 220 de decese, România 182. Iarăși mai multe în Austria.
Iar în ultimele 24 de ore Austria raportase 314 noi îmbolnăviți, pe când România 360. Tot în ultimele 24 de ore Austria consemnase 16 decese din cauza Covid-19, România 25.
Situația generală era așadar una clar în favoarea României, cea ”de ultimă oră” avantaja Austria. Dar numai aparent, în realitate România se situa mai bine la toți acești indicatori.
Atenție! Austria numără doar 8,7 milioane de oameni, adică nici jumătate din populația României, ceea ce înseamnă că, raportat la numărul de locuitori, țara noastră stă mult mai bine în privința răspândirii coronavirusului.
În Austria primul caz de coronavirus a fost depistat pe 25 februarie, în România doar o zi mai târziu, deci măcar teoretic ambele țări se află în aceeași fază pandemică.
Ce fac conducerile celor două state?
Ei bine printr-un comunicat emis de guvernul cancelarului Sebastian Kurz, s-a făcut public că renunțarea la măsurile restrictive va începe pe 14 aprilie cu magazinele mici, nealimentare, care în acest moment au activitatea suspendată.
Peste două săptămâni, la 1 mai, se vor deschide restul unităților comerciale, cu excepția restaurantelor, care își vor relua activitatea începând cu data de 15 mai.
Adunările cu număr mare de persoane vor rămâne închise cel puțin până la sfârșitul lunii iunie.
În România, președintele Klaus Iohannis anunță încă o lună de stare de urgență. Și asta cu o săptămână înainte de expirarea celei actuale, deci fără să știe, doar să estimeze cum va evolua sau involua pandemia peste încă șapte zile.
Așadar, România trebuie să suporte încă o lună de restricții cu pierderi economice gigantice, pe care iată că o țară ca Austria, mult mai dezvoltată și prosperă, nu și le permite.
Și acum întrebarea cea mai importantă: chiar sunt atât de preocupați președintele și Guvernul de sănătatea românilor încât sacrifică poate iremediabil economia României?
Și bineînțeles că, ne gândim că, dacă ar fi fost chiar atât de sensibili la sănătatea românilor ar fi finanțat sistemul de sănătate așa cum se cuvine în cei 30 de ani trecuți de la revoluție, nu ar fi impus manageri la spitale pe criterii strict politice, ar fi construit mult promisele spitale regionale. Și altele asemenea.
Adevăratul motiv ar putea fi însă faptul că ”starea de urgență” este însă practic o situație de dictatură. O situație în care fostul primar de Caransebeș, o ”metropolă” cât Dorohoiul, s-a trezit ministru al Afacerilor Interne și se apucă de emis ordonanțe militare, de obicei sâmbăta, iar dacă sunt în cursul săptămânii, neapărat trebuie să fie spre miezul nopții.
Iar în baza acestor ordonanțe (despre care tot mai mulți juriști susțin că ar fi neconstituționale) și a stării de urgență, Guvernul face achiziții directe în prostia neagră, demite directori după directori (fie ei cu concurs sau fără), îngrădește flagrant libertatea presei, conduce o țară întreagă prin acte normative care ocolesc Parlamentul și care nu sunt introduse nici măcar o singură oră în dezbatere publică.
Și numai în ultima săptămână avem două exemple grăitoare: s-au amânat alegerile locale, aproape îndeplinindu-se visul președintelui de a le cupla cu parlamentarele și s-au preluat toate spitalele de la autoritățile locale, stipulându-se expres în ordonanță că pot fi schimbați managerii. Adică urmează o veritabilă epurare în teritoriu, iar Botoșăneanul a scris în premieră despre schimbările ce urmează să se producă la Spitalul Județean și Direcția de Sănătate Publică.
Ei bine, nici alegerile nu puteau fi amânate și nici managerii de spitale neagreați politic nu pot fi schimbați în bloc fără o stare de urgență.
Cred că aceasta este miza reală a prelungirii stării de urgență, faptul că actualul Guvern poate face lucruri pe care fără o stare de urgență nu le-ar putea face. Iar pretextul minunat este Covid-ul, cu toate că, dacă ne luăm după datele statistice de mai sus, prelungirea stării de urgență nu se justifică. Sau cel puțin nu pentru încă 30 de zile, ci pentru o perioadă mai scurtă.
Dar când mai prind ei o pandemie ca asta?
Urmărește-ne și pe Google News
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL
