Trei sunt caracteristicile prin care hărțuirea poate fi identificată, de obicei: intenția, repetiția și puterea, potrivit definiției date de UNICEF. Hărțuitorul urmărește să provoace durere. Fie prin vătămare fizică, fie prin cuvinte sau comportamente jignitoare. Și o face în mod repetat. Băieții au un risc mai mare de a fi suspuși hărțuirii fizice, în timp ce fetele, hărțuirii psihologice. Agresiunea zilnică, fie că este verbală, fizică sau cibernetică, provoacă daune pe termen lung sănătății copiilor și adolescenților. Care sunt semnele care arată că un copil este victima bullying-ului sau că el este hărțuitorul și ce soluții există pentru stoparea acestui tip de comportament?
Bullying-ul este o formă comună de violență în rândul copiilor și adolescenților, mai ales în mediul școlar. Este important ca părinții și educatorii să știe diferența între un comportament agresiv de moment și unul agresiv intenționat – ambele fiind dăunătoare.
Dacă doi copii de vârstă, mărime, forță și statut social intră într-o ceartă ocazională, singulară, aceasta este agresiune și nu bullying, explică specialiștii Centrului pentru prevenirea violenței de la Spitalul de copii din Philadelphia, SUA. Ceea ce face ca bullying-ul să fie deosebit de dăunător este faptul că victima se simte neajutorată în a-l opri pe hărțuitor să-i facă rău, din cauza dinamicii inegale de putere.
Iată două exemple edificatoare de bullying: un copil, să-l numim Robert, care are 10 ani și este mai puțin dezvoltat fizic pentru vârsta lui. Când este întrebat despre vânătăile de pe față, spune că în fiecare zi, în drum spre casă sau spre școală, un grup de băieți și fete mai mari îl provoacă, îl lovesc în zona capului și-l trântesc la pământ. Și că se simte stânjenit și speriat.
Al doilea exemplu: o fată Ana, 13 ani, care a postat online un video cu ea în timp ce dansează și a primit zeci de comentarii ostile și amenințătoare. Apoi a aflat că acel video a fost editat astfel încât să o facă să arate rău și a fost distribuit pe grupurile de colegi. Fata a observat apoi că toată lumea vorbea despre ea, iar în pauza de prânz era ocolită. Acest lucru a făcut-o să se simtă rușinată și singură.
Agresiunea afectează viața multor copii și adolescenți de vârstă școlară, dezechilibrele de putere fizică sau socială fiind un lucru obișnuit al dinamicii între colegi. Cercetările arată că frecvența agresiunii crește în copilăria târzie și atinge apogeul la începutul adolescenței, în special în timpul gimnaziului. Bullying-ul are loc mai ales în mediile școlare nestructurate, în locuri precum cantinele, holurile, locul de joacă, unde supravegherea din partea adulților nu este foarte vigilentă, dar poate apărea și în sălile de clasă nesupravegheate, în cluburile sportive sau în alte locuri.
Niciodată bullying-ul nu este în regulă. O astfel de agresiune repetată îi distruge încrederea în sine a copilului agresat, îi afectează sănătatea mintală făcându-l să se simtă mereu speriat, stresat, supărat sau chiar depresiv, precum și sănătatea fizică – prin apariția problemelor cu somnul, pierderea apetitului sau a unei stări de rău fizic. În plus, viața socială a unui copil supus hărțuirii are de suferit, el se retrage din grupurile de copii, evită școala, se simte izolat, singur și exclus. Progresul școlar este la rândul lui afectat – copilul poate refuza să meargă la școală, poate fi mai puțin motivat să-și facă temele, îi scade puterea de concentrare și de gestionare a stresului, prin urmare parcursul academic nu mai este cel care ar trebui să fie, potrivit raisingchildren.net.au.
Un copil supus bullying-ului poate comunica acest lucru acasă. De exemplu: poate spune că alți copii îl tachinează, își bat joc de el, îl umilesc, râd de el, îl insultă, îl ignoră, îl rănesc fizic sau îl amenință.
Alteori, copilul poate să nu spună nimic acasă. În acest caz părintele trebuie să fie atente la anumite semne:
Semne fizice
Semne ale problemelor la școală
Schimbări în comportamentul social
Schimbări emoționale și comportamentale
Toate aceste semne pot fi mai vizibile la la finalul weekend-ului sau al vacanțelor școlare, atunci când copilul este nevoit să se reîntoarcă la școală.
Semnele hărțuirii la adolescenți pot fi greu de identificat, pentru că sunt mai puțin fizice, comparativ cu preadolescenții. Plus că adolescentul este mai abil în a le masca. Dar există semne ale prezenței bullying-ului la adolescenți la care părinți pot fi atenți:
Probleme la școală
Schimbări emoționale și comportamentale
Schimbări fizice
Copiii și adolescenții nu trebuie lăsați niciodată singuri pentru a rezolva problema bullying-ului. Efectele hărțuirii permanente la școală sau în afara ei pot fi devastatoare. Copilul supus bullying-ului are nevoie să fie ghidat, iubit și să i se ofere suport acasă și la școală.
Primul pas pe care părintele trebuie să-l facă după ce observă semnele este de a discuta cu copilul. Este important ce spune copilul pentru a afla exact ce se întâmplă. Felul în care părintele vorbește cu copilul despre bullying este important, pentru că subiectul nu este unul confortabil.
Alegerea unui spațiu liniștit de discuție într-un moment în care copilul este odihnit și relaxat este cea mai bună soluție. Părintele poate folosi întrebări deschise de tipul: „ce ai făcut astăzi la prânz?”; „ce părere ai despre a merge la școală mâine?” sau „dacă ai putea schimba un lucru la școală sau la alți copii, care ar fi acela?”
Ideal ar fi ca părintele să asculte cu atenție și blândețe ce are copilul de spus. Informații în plus pot fi aflate cu întebări precum: „și ce s-a întâmplat apoi?” sau „ce ai făcut după aceea?”
Sursa https://www.hotnews.ro
