„Singura soluție pe care o văd ar fi să renunțăm la a le mai preda tinerilor literatură complet nepotrivită vârstei lor”, a declarat Dan Byron, solistul trupei rock byron, într-un interviu pentru HotNews. Artistul, cunoscut pentru promovarea lecturii și fondator al unui club de carte, a subliniat că „Am fi mult mai sălbatici și mai săraci fără lectură”.
Byron a vorbit și despre noua sa piesă, care îndeamnă la o privire lucidă asupra realității. „Sunt anumite subiecte care mă tot afectează și la un moment dat tind să se transforme în cântece”, a explicat Dan Byron pentru HotNews.
Piesa a fost compusă acum doi ani, în Sicilia, în urma unei discuții despre gestionarea deșeurilor și reciclare. „Am crezut că e o chestie de moment și că n-o să mai fie relevantă mai târziu, dar mi se pare că se potrivește din ce în ce mai bine cu ce se întâmplă acum”, a adăugat artistul.
Finalul melodiei include vocile publicului de la spectacolul byron „Minunata lume nouă” de la Sala Palatului, desfășurat în noiembrie 2025, integrând astfel audiența în creația artistică.
– Cum a apărut piesa „De ce să fie simplu dacă poate fi complicat?” și cu ce intenție ați decis să o lansați acum, la începutul acestui an?
– Dan Byron: „De ce să fie simplu dacă poate fi complicat?” s-a născut acum doi ani în Sicilia, în urma unei discuții și a unei petreceri, transformate ulterior într-o meditație despre trecuturile care colorează în continuare toate prezenturile noastre.
Știu că sună ciudat, dar discuția a avut ca punct central gunoiul și reciclarea. Mi se pare că e demonstrația perfectă că inspirația e peste tot în jurul nostru, trebuie doar să vrei și să știi cum să o culegi. Absolut întâmplător, am lansat-o în ultima zi a Forului Economic de la Davos din ianuarie. Everything in its right place („Fiecare lucru la locul lui”).
– Cum vedeți responsabilitatea unui artist de a semnala problemele importante ale societății? V-ați dori să existe mai multe voci din zona artistică care să vorbească deschis despre aceste teme?
– Nu cred că artiștii trebuie neapărat să aibă vreo responsabilitate de genul ăsta, până la urmă fiecare dintre noi vorbește despre ce se simte confortabil să vorbească. E drept că mie îmi plac cei care devin un fel de reflexie a realității lor, dar asta nu înseamnă că cei care optează pentru alte teme nu sunt la fel de valoroși.
– Noua piesă vorbește despre lideri, despre istorie, despre incapacitatea de a învăța din greșeli. Cum vedeți România anului 2026 și cum îi vedeți pe români în acest context?
– România lui 2026 e ceva mai bine decât România lui 1990, dar reziduurile trecutului încă ne afectează atât mentalitatea, cât și apucăturile, și mai mult ca sigur o vor mai face pentru o vreme. Acum depinde foarte mult și de ce ni se mai întâmplă, că nu ține doar de noi.
– În ultimii ani, nostalgia a împins o parte a societății spre discursuri și politicieni care pun sub semnul întrebării democrația, pe ideea că „înainte era mai bine”. Cum vedeți această nostalgie și cum credeți că ar trebui să ne raportăm la ea?
– Cine spune că înainte era mai bine ori n-a trăit vremurile respective, ori e răuvoitor. Nu pot să nu mă gândesc la bunicii mei, cărora partidul comunist le-a confiscat casa și i-a mutat într-un apartament la bloc sau la mama, care era singura din biroul ei care muncea. A, da, probabil fostele ei colege sunt nostalgice, că acum tendința e să fii pus la muncă pentru salariul pe care îl primești.
– Ați spus că istoria pare să nu ne învețe nimic. Ce v-ar plăcea, concret, ca românii să înțeleagă din propria lor istorie?
– În primul rând, să-mi fie cu iertare, dar noi nu prea ne cunoaștem istoria. Cum naiba să-l elogiezi pe criminalul de Zelea Codreanu sau să spui că Ceaușescu era patriot? Ca să nu mai vorbim de toți dacopații care citesc și răscitesc aberația aia de Dacie preistorică și cred că noi am inventat apa caldă.
Sursa https://www.hotnews.ro
