Botoşanii de altădată
Străzile de odinioară ale Botoşanilor: Înghesuială la modernizarea drumurilor pline de gropi ale oraşului

Până pe la 1820 nu s-a acordat nicio atenţie străzilor oraşului, care au apărut fără nicio cât de mică idee de sistematizare, de modernizare. Înguste, întortocheate, pline de praf în timpul secetos, pline de gropi cu apă şi desfundate în timpul ploilor, dădeau oraşului un aspect neplăcut, fapt remarcat, nu o singură dată, de cei ce păşeau pentru prima dată în oraş.

Botoşaniul de odinioară – un sat mai răsărit

Călătorul străin ce intra prin una din bariere avea impresia că se află într-un sat mai răsărit. Deoparte şi de alta a străzilor, case şi bordeie sărăcăcioase. Pe străzi, la tot pasul, întâlneai cârduri de orătenii, în deosebi raţe şi gâşte ce se bălăceau în băltoacele din mijlocul străzilor. Pe sub garduri păşteau animalele. Caii şi vacile ajungeau cu păscutul până aproape de centrul oraşului. Câinii vagabonzi şi chiar din cei cu stăpâni, colindau nestingheriţi uliţele, în căutare de hrană.

 

Această situaţie a determinat pe poliţiaiul oraşului, C. Placa, să înainteze Primăriei, la 22 aprilie 1875, un raport prin care cerea înfiinţarea unui ocol în care să fie închise animalele „de pripas”, pentru care să se perceapă amenzi. Astfel, „este oprită cu desăvârşire vagabondarea a orice soi de vite pe stradă, cei care găsindu-se se vor prinde iar pe proprietarii unor asemenea  animale se vor pune la amendă conform Legii.” nota Ştefan Ciubotariu în Monografia oraşului Botoşani.

 

Primele preocupări de modernizare a străzilor 

 

Primele preocupări de sistematizare a străzilor au început după 1820, când au avut loc schimburi de locuri (grădini) între proprietari, pentru deschiderea de uliţe, exproprieri de utilitate publică făcute de autorităţile locale, alinieri, lărgiri de străzi. În aceste sens, s-au eliberat la cererea autorităţilor şi locuitorilor trei hrisoave domneşti, ce cuprind informaţii detaliate despre modernizarea străzilor ce-au avut loc în acea perioadă.

 

Ultimul hrisov a hotărât noi taxe ce urmau a fi taxate de obştea târgului, care se constituiau apoi în venituri proprii: două parale pentru carele ce intrau în oraş cu marfă, zece parale pentru o vadră de rachiu, holercă şi păcură, 2 lei pentru o bute cu vin, zece parale pentru vadra de rachiu şi holercă ce se fabrica în oraş.

 

Mai târziu, în 1822, s-a introdus pentru prima dată prestaţia obligatorie a locuitorilor ce erau obligaţi să lucreze la amenajarea uliţelor după cum urmează: birnicii de mahalale şi scutiţii trebuiau să lucreze cinci zile pe an, cei care posedau care cu boi sau căruţe cu cai, urmau să le folosească şi pe acestea.

 

„Batacurile (mocirlele) constituiau cea mai mare nenorocire a străzilor. În sezonul ploios, căruţele şi trăsurile intrau în apă şi noroi până la butucul roţilor de unde se putea ieşi cu mare greutate. În 1833 s-a încercat astuparea lor de către Eforie, încheindu-se un contract cu locuitorii din satul Vorniceni, prin care aceştia s-au angajat să care moloz cu 30 care cu boi, de două ori pe zi.”

 

Prima acţiune de modernizare se pare a fi cumpărarea , în 1830, de la hatmanul Teodorache Studza a unui lot, cu 140 de galbeni, necesar pentru deschiderea unui drum care să ducă până în piaţa târgului. În 1833, Eforia avea amenajate câteva drumuri noi, a căror batacuri au fost astupate cu moloz rezultat din demolarea bisericii Sf. Acsinte. În acelaşi timp s-a trecut şi la pietruirea pieţei.

 

 „Uliţa podită”

 

Botoşaniul a avut şi o stradă podită cu scânduri. Eforia raporta Departamentului că strada centrală s-a început a se podi cu scânduri în anul 1833, avea o lungime de 25 de stânjeni şi o lăţime de doi stânjeni şi două palme. Nu după mult  timp s-a stricat „şi la vremuri de sloată nu numai că trecătorii cu sloboda nu pot umbla, dară şi trăsurile apoi nici cum”. Prin urmare, s-a renunţat la ideea de a mai reface străzile în acest mod.

 

Starea dezastruoasă a uliţelor 

 

În 1855, va descinde în oraş Mihai Sturdza, în drumul său spre Mihăileni, care va constata starea dezastruoasă a uliţelor Botoşaniului. A propus Eforiei să găsească un sat de 40 de oameni care să lucreze la repararea şi întreţinerea străzilor. Eforia urma să suporte birul ce-l datora acel sat. Acelaşi domn a catadixit să se plimbe pe jos, prin oraş şi să ajungă chiar într-o mahala, unde a observat că uliţele sunt strâmte şi strâmbe din cauza locuitorilor care au mutat gardurile spre mijlocul străzilor, în dorinţa de a-şi mări grădinile.

 

Domnul a ordonat Eforiei ca toate gardurile ieşite în linie să fie distruse de către poliţie, atât în centru cât şi în mahalale. Cu toate măsurile luate de conducerea oraşului, starea uliţelor botoşănene nu s-a îmbunătăţit prea mult. Starea jalnică a drumurilor împiedica aprovizionarea oraşului cu mărfuri, ducea la accidentarea animalelor şi , ce era mai important, la împuţinarea negustorilor.

 

Denumirea oficială a străzilor

 

La Botoşani, s-a folosit mai întâi numerotarea caselor şi apoi denumirea oficială a străzilor. În decembrie 1884, Ministerul de Interne făcea cunoscut Primăriei că, deoarece urma să  aibă loc un recesământ al populaţiei, era nevoie să treacă imediat la denumirea străzilor şi numerotarea caselor. Străzile acestea, numite pe  atunci uliţe, hufiţe, drumuri şi „botezate” ad-hoc fără nicio hotărâre administrativă, au supravieţuit până după 1890, când Primăria a atribuit fiecărei străzi câte un nume. 

 

În ceea ce priveşte actuala stradă principală, Calea Naţională, se poate face precizarea că ea a purtat câteva denumiri: Drumul Dorohoiului, Drumul Hotinului, Uliţa Veche, Uliţa cea Mare, Strada Mare.
În privinţa denumirii străzilor, botoşănenii s-au dovedit traditionalisti. Mai există astăzi fparte multe străzi de atunci care şi-au păstrat numele: Cuza-Vodă, Ştefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Dragoş-Vodă, Vasile Lupu, M. Kogălniceanu, Marchian, unirii, Independenţei, Călugăreni, Griviţa, Tătarilor, Viilor etc.

 

Oferte din toată ţara pentru modernizarea străzilor oraşului

 

Problema modernizării străzilor a fost pusă serios în Consiliul comunal abia în 1872 de către primarul C.I. Placa, când s-au luat unele hotărâri importante, printre care alocarea sumelor încasate din „veniturile prestărilor şi jugăritului” în valoare de 2.000 galbeni pe an. Dându-şi seama că lucrările vor reclama sume uriaşe şi că ele nu vor putea fi executate prin forţe locale, Primăria a propus în 1873 concesionarea lucrărilor prin licitaţie la nivel naţional şi împrumuturi bancare.

 

În urma publicării hotărârii în Monitorul Oficial, au început să sosească la Botoşani, din toată ţara, oferte care mai de care îmbietoare: H.K. Iassinchi din Iaşi ce oferea să paveze străzile cu asfalt, o societate ango-austrică din Cernăuţi propunerea asfaltarea cu calcit bituminos, cum s-a procedat la Viena, două oferte au mai venit din Iaşi (Otto Beilig şi Dimitrie Anghel), alte două din Bucureşti (Iam Freudi şi firma Freind), una din Galaţi (F. Dumares).

 

Bancherul care s-a oferit să împrumute Primăriei o sumă uriaşă de bani

 

Se vede treaba că se putea câştiga bani mulţi la o asemenea lucrare. Bancherul botoşănean H. Gutman s-a oferit să împrumute suma uriaşă de 1.000.000 de lei pe termen de 6-7 ani, cu dobândă de 2 % şi comision de  1%. Primăria urma să garanteze împrumuturi prin veniturile sale şi toată averea imobilă. Până la urmă Primăria a renunţat la aceste planuri de anvergură. Modernizarea reţelei stradale centrale a început în 1890, sub primariatul lui Ilie (Luţă) Ciolac. Acesta, într-un singur an, a expropriat 18 locuitori pentru alinierea unor străzi pentru a deschide altele noi. În 1891 au avut loc alte 14 exproprieri, iar în 1895, 19. Aceste lucrări de modernizare au durat până în preajma Primului Război Mondial.

 

„Lada de gunoi a oraşului”

 

Oraşul devenea tot mai arătos, mai curat, mai împodobit cu edificii impunătoare. O notă discordantă o făcea Cacaina, ce-şi avea izvorul chiar în faţa frumosului local al Primăriei şi care constituia „lada de gunoi” a oraşului. S-a impus asanarea pârăului care a avut loc în cursul anului 1899. A fost o lucrare de mari proporţii, având în vedere mijloacele de atunci pentru săpatul şi transportul pământului, care n-ar fi putut fi executată decât de lipovenii oraşului. În felul acesta a dispărut legendarul Pod de Piatră, de la care a rămas doar numele. Şi numele primarului: Jules Ciolac.

loading...
Primele cafenele din Botoşaniul de odinioară: Localul de pe Unirii unde tinerii aveau interzis

 

DESCARCÃ APLICATIA BOTOSÃNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Cătălina CHIRU
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
inpuff.ro
Loading...
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
”Aşa a debutat Enescu în viaţa mea, cu un unu la muzică, în cea de-a doua clasă a Liceului Laurian”
Cu greu ne putem imagina astăzi că pe scândura Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani au jucat Calboreanu, Birlic, Tănase, Vraca, Bulandra. Că pe scena micului oraş moldav au urcat pentru a cânta Enescu, pentru a conferenţia Iorga.
Agaftonul Domnului Eminescu: Plâng pentru vărul meu, că a avut o viaţă zbuciumată şi a murit de tânăr! - GALERIE FOTO
În cimitirul de la Agafton odihnesc astăzi maicile Olimpiada, Sofia, Fevronia, surorile Ralucăi Eminovici, mama poetului, dar și Xenia, verișoara lui Mihai.
După 30 de ani, despre ce a fost sau n-a fost la Botoșani: Nu vedeţi că ne schimbăm cu totul? Asta-i revoluţie, băieţi, ţineţi-vă bine!
După 30 de ani – Revoluția la Botoșani: Crăciun, colinde, colindători. Altă viață! Diferite persoane de la noi din oraș își fac autocritica…
Nici bine nu a căzut comunismul, că la Botoșani începeau deja să apară probleme, chiar la adunarea de constituire a Consiliului Frontului Salvării Naționale: reproșuri, refuzuri, scoateri în relief a propriilor greutăți datorate vechiului regim.
Loading...
După 30 de ani - Botoșănenii lui Ceaușescu: Cozi enorme la ulei, zahăr, lapte. Jigniri, ironii, lupte, bătăi. Greu, foarte greu. Umilitor!
În ziua în care Nicolae Ceaușescu a vizitat Botoșaniul, o gospodină a lăsat ferestrele casei deschise și a plecat în oraș. Curățase parchetul și voia să aerisească. Seara, când s-a întors acasă, toate ferestrele erau închise. Pe dinăuntru!
După 30 de ani - Moș Gerilă aduce cadouri în parcul orașului, un Crăciun cu fulgere și tunete la Botoșani: Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?
Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…
După 30 de ani - Bancurile botoșănenilor despre Ceaușescu, concerte și spectacole, însemnări din comunismul întunecat: Ajutaţi-mă să mor!
Deşi astăzi pare un lucru neînsemnat, înainte de 1989 scrisul te putea duce direct în închisoare. Pentru că a consemna întâmplări care incriminau regimul însemna condamnare sigură.
Ceaușescu reales, CUM au trimis botoșănenii la București 1.700 de telegrame și povestea mașinii de scris: Ai grijă ce faci cu ea, cine scrie la ea, că intrăm la zdup - FOTO
Și înainte de 1989, procesul de votare era precedat de o campanie electorală. Însă ea se desfăşura sub alte reguli.
Ziua neagră din istoria Liceului Laurian: MARELE INCENDIU care a mistuit zeci de mii de cărți, dosare și drapelul școlii
Palatul Liceului Laurian adăpostea cea mai mare bibliotecă din orașul Botoșani din vremurile acelea.
Botoșănenii și Operațiunea 1111: Această experiență trebuie să ne îngrozească și să ne facă să luăm din vreme toate măsurile
A fost cea mai amplă acțiune de evacuare din istoria militară și civilă a României. A purtat numele de cod Operațiunea 1111 și a implicat întreaga suflare, de la șeful statului până la cel din urmă român.
melimeloparis.ro%20
inpuff.ro
Sondaj
Credeți că se va găsi vaccin contra coronavirusului?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
 „Recunosc că am spus și eram foarte hotărât să nu mai revin niciodată în politică, dar având în vedere că am avut timp în 2015 – 2019, spre sfârșit, vă dați seama că sunt un număr de ani. Am stat și am urm ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8418 lei
USD
Dolarul SUA
4.2893 lei
CHF
Francul elveţian
4.5555 lei
GBP
Lira sterlină
5.4092 lei
JPY
100 de yeni japonezi
4.0161 lei
XAU
Gramul de aur
249.1146 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2488 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3699 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9826 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.1531 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1813 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6500 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.