Botoşanii de altădată
PRESA liberă la Botoșani: Primul ziar independent cu bani de la ”Azur”, scriitorii-publiciști ba în plus, ba… în minus - FOTO

Continuăm în această săptămână, în rubrica Botoșanii de altădată, să aducem în atenție contribuțiile în domeniul presei botoșănene, fie că e vorba de creatori de ziar, fie că privim către cei care au încercat de-a lungul timpului o istorie a presei locale.

În anul 1996, o listă a ziarelor din Botoșani, de la prima apariție a ”Independentului” (1862) și până în anul 1995, număra nu mai puțin de 335 de publicații. ”Inventarul” era realizat la acea vreme de jurnalistul ”Clopotului”, Ion Maximiuc, și publicat în revista ”Hierasus”. Erorile, confuziile și lipsurile listei de acum aproape de 25 de ani demonstrează cu asupra de măsură necesitatea unei mai atente cercetări asupra acestui domeniu, chiar și numai pentru ca această listă să nu devină reper peste timp.

 

 

335 de publicații în 133 de ani

 

În 133 de ani (din 1862 până în 1995), la Botoșani au apărut, așadar, nu mai puțin de 335 de publicații.

 

Nu era prima listă de acest fel realizată de același Maximiuc, ci una ”revăzută și adăugită”. Autorul însuși recunoaște că prima listă, cea din 1983, care cuprindea 289 de publicații, nu a fost lipsită de erori. La fel cum nici cea din 1996 nu avea pretenția de a fi un exhaustivă. Vom vedea, în acest material, că nici foarte corectă nu este, cuprinzând la rândul său erori sau confuzii de nume.

 

”Sunt convins că lista nu e completă, am vagi informații și despre alte publicații. Unele le-am văzut și le-am afișat; altele le-am reluat după d-l Bejenaru și alți autori (Șt. Cervatiuc, Ileana Turușancu, D. Iarcu și, evident, încă mulți alții. Publicarea lor ar fi în serviciul completării cu date noi a informațiilor noastre, destinate celor ce în viitor vor încerca o lucrare de anvergură despre presa de la noi”, scrie Ion Maximiuc în articolul ”Posibile și necesare corective și completări la o (posibilă) istorie a presei locale”, recunoaște însuși Maximiuc.

 

Tradiția presei la Botoșani este un subiect nu foarte dezbătut astăzi, poate și din pricină că presa însăși pare să își fi pierdut, în timp, tradiția. Ea devine, uneori, ”apanaj ocazional” al celor care fac statistici, după cum spune scriitorul Gellu Dorian, la rândul său publicist și redactor-șef al unei publicații literare cu o îndelungă istorie și cu notorietate națională.

 

 

”Când e vorba de o tradiţie oarecare în arealul Botoşanilor, în mai toate domeniile ce ţin de educaţie, implicit cultură, presă, jurnalism, acestea fac „apanajul ocazional”al celor care au preocupări fie statistice, fie de evidenţă constatativă, în a marca importanţa oraşului din Ţara de Sus în rândul oraşelor care chiar au însemnat ceva în cultura acestei ţări. Presa botoşăneană a fost una ce a fiinţat aici de prin prima jumătate a secolului XIX, de la foile de pripas şi mercuriale la ziare cu program editorial definit. Poate cel mai aplicat în presa culturală, cu profil de magazin, să fi fost, la începuturi, Scipione Bădescu, în publicaţiile căruia a publicat şi Eminescu (se ştie despre părerea acestuia despre literatura ce se făcea la Botoşani, în comparaţie cu pastrama şi covrigii de Botoşani!)”,

Gellu Dorian, publicist și scriitor

 

Revenind la lista lui Ion Maximiuc, ea pleacă, este adevărat, de la anul 1862, când I.V. Adrian înființa la Botoșani ziarul ”Independentul”, despre care am amintit săptămâna trecută, în aceeași rubrică a ziarului Botoșăneanul.ro.

 

Vom prezenta astăzi doar primele zece publicații din lista realizată de Ion Maximiuc:

 

1.Independentul, 1862, Botoşani, 1. V. Adrian
2. Curierul Botoşanilor, 1865, Antonie I. Gheorghiu şi N. Frankel
3. Ţara de Sus (Terra de Susu), Botoşani, 1866, I.V. Adrian
4. Rostul Român, 1866, Botoşani
5. Calendarul etern (Calendarulu eternu) 1866, Botoșani
6. Opiniunea, 1867, Botoşani, D. Scarlat Miclescu
7. Steluta, 1868- 1869, Botoșani, I.V. Adrian
8. Telegraful, 1868, Botoșani, P. Pencovici
9. Foiţă pentru toţi, 1868, Botoşani, I.V. Adrian
10. Progresul, 1868, Botoșani

 

 

Presa liberă a anului 1990

 

Și asta pentru că, de această dată, ne vom opri asupra anilor 1990, când Botoșaniul a simțit, la fel ca în toată țara, explozia cuvântului scris, puterea presei locale, pe care până atunci o deținuse în exclusivitate ziarului ”Clopotul”. Ziar care, așa cum era de așteptat, avea să fie și primul care trecea, cu surle și trâmbițe ”revoluționare”, la presa liberă.

 

Cum arată, în lista lui Maximiuc, presa din primul an fără comunism? Iată:

 

312. Gazeta de Botoșani (Clopotul poporului) 1989, 1990, Gh. Jaucă
313. Vocea Dorohoiului liber. 1989, Mihai Cojocaru
314. Tribuna Agricultorului, 1990, Botoșani, Ion Maximiuc
315. Fotoreporter, 1990, Elena Condrei. Valerian Ţopa. Botoșani
316. Atitudinea. 1990. Botoșani. V. llișoc (sic!), S. Ailenei. E. Hrușcă. C. Iftimc
317. Curierul de Dorohoi, 1990, M. Cojocaru
318. Consens, 1990, Dumitru Lavric, Botoşani
319. Mesager, 1990, Ioan Aniţei, Botoşani
320. Chemarea, 1990, Virgil Dvoracec, Botoşani
321. Puls contact, 1990, Botoşani (V. Teişanu, D. Iurea ş.a.)
322. După Babel, 1990, George Luca, Botoşani
323. Sisif, 1990, (rebus), P. Pardău, Botoşani

 

 

Prima și singura publicaţie independentă, plus erori și confuzii

 

Dacă unele erori sunt vizibile, altele pot fi depistate doar de către cei direct vizați.

 

Privim, de pildă, către ”Atitudinea”. Sesizăm lipsa unuia dintre cei mai importanți fondatori ai publicației, și anume Florentin Florescu. Adăugăm, de asemenea, la capitolul ”erori” numele greșit al lui Viorel Ilișoi, ziarist rămas și astăzi pe frontul cuvântului scris.

 


(Florentin Florescu și Viorel Ilișoi)

 

Potrivit unui amplu material semnat de Viorel Ilișoi despre acele zile (Cum am devenit ziarist), primul număr din ”Atitudinea” apărea la Botoșani în ziua de 3 februarie 1990. Care apărea cu sprijinul formației ”Azur”, după cum aflăm în articolul citat:

 

”…sâmbătă, 3 februarie 1990, apărea primul număr al gazetei „Atitudinea“. Prima şi, pentru destulă vreme, singura publicaţie independentă din judeţ. Banii de tipar proveneau de la Azur, celebra, pe atunci, formație de manele și zdrăngăneli. Dârlăitorii azurieni avuseseră un concert în Botoșani, în dimineața democrației, și o parte din încasări ‒ ce gest frumos ‒ au donat-o pentru apariția gazetei”,

Viorel Ilișoi, jurnalist și scriitor

 


(Primul număr al gazetei „Atitudinea”, foto: viorelilisoi.ro)

 

Despre ”Atitudinea”, scriitorul Gellu Dorian spune că a fost ”cea mai reformatoare ca atitudine, dar cu viață scurtă”.

 

”În decembrie 1989, „Clopotul” a devenit pentru un număr „Clopotul poporului”, apoi s-a transformat în „Gazeta de Botoşani”. Asta la nivel de presă cotidiană. Hebdomadare au apărut imediat: „Atitudinea”, cea mai reformatoare ca atitudine, dar cu viaţă scurtă. Apoi cu viaţă şi mai scurtă, „Foto-reporter”, „După Babel”,

Gellu Dorian, publicist și scriitor

 

Nu este singura eroare din lista fostului ziarist de la Clopotul, ziar devenit peste noapte al ”poporului”, odată cu toți cei care scriseseră ani de zile în el. Extragem, de la numărul 321, publicația ”Puls contact, 1990, Botoşani (V. Teişanu, D. Iurea ş.a.)”.

 

Întrebat cu privire la apariția acestui ziar în 1990, scriitorul Victor Teișanu nu confirmă prezența sa într-o asemenea redacție, nici ca fondator, nici ca ziarist sau măcar colaborator.

 

”Nu am auzit până acum de Puls contact, nu știu nici cine este D. Iurea. Am auzit de un singur Iurea, era un activist dinainte de 1989, e adevărat, unul foarte inteligent și respectat, dar cred că îl chema Constantin, nu cu vreo inițială D.”,

Victor Teișanu, publicist și scriitor

 

 

Scriitorii-publiciști, unii în plus, alții… în minus

 

Depășind anul 1990, ajungem la publicațiile pe care Ion Maximiuc le consemnează până la anul 1995, de la Tribuna Dorohoiului (1991-1992), până la ”Brad bătrân” (1995).

 

De remarcat că multe dintre publicațiile care apar în acești ani sunt fondate/susținute de oameni implicați în presa de până în 1989.

 

324. Tribuna Dorohoiului, 1991-1992, I. Maximiuc
325. Bețivul, 1991, D. Butnaru, Dorohoi (umoristic, în red. Tr. agr.)
 326. Buletinul comercial al Camerei de comert şi industrie, 1991
327. Agora - literar, 1992, Botoşani. (poeti tineri); Alecsa, Bădiliţă ş.a.
328. Actualitatea botoşăneană, 1993, Vasile Timoficiuc, Botoşani
329. Jurnalul de Botoşani, 1993, Ioan Rotundu
330. Primăria Botoşanilor, 1993, Ionel Bejenaru ş.a.
331. Gazeta poliţiei - supliment la Gazeta de Botoşani
332. Curierul, 1995, Mircea Oprea
333. Monitorul de Botoşani, 1995, George Lazăr
334. Botoşanii, 1994, Marian Andrioaie, I. Bejenaru, I. Maximiuc .
335. Brad bătrân, 1995. M. Ureche, T. Apetrei, I. Bejenaru, I. Maximiuc

 

Mircea Oprea, pe care în lista de mai sus îl regăsim drept fondator al ziarului ”Curierul” (1995), a avut o contribuție ceva mai largă decât cea atribuită de ziaristul Ion Maximiuc. Astfel, numele scriitorului ar fi trebuit trecut și în dreptul altor publicații, cum ar fi ”Buletinul comercial al Camerei de comerț şi industrie” (1991) sau ”Gazeta poliţiei - supliment la Gazeta de Botoşani”.

 

”Ajungând la Camera de Comerţ după căderea Gazetei de Botoşani, am făcut o publicaţie pe specificul organizaţiei. Când Andraşcu (Dan Andrașcu, nota red.) a pierdut preşedinţia Camerei botoşănene, am plecat de la Cameră şi am făcut o revistă lunară la Grafik-Art- numită Eurobusiness, apoi, la Primărie, o publicaţie cu hotărârile consiliului municipal. Mai devreme făcusem un supliment derivat din pagina pe care o ţineam la ziar – Viața în credință, ajuns mai târziu publicaţia Protopopiatului, apoi – Gazeta Poliției (menţionată, văd, de Ioan Maximiuc) de care m-am ţinut o vreme... Tot prin anii '90, câţiva de la Gazeta de Botoşani am făcut, peste Prut,  Curierul de Bălţi”,

Mircea Oprea, publicist și scriitor

 

O altă eroare pe care Ion Maximiuc o comite este cea privind publicația ”Agora”, consemnată astfel: ”Agora - literar, 1992, Botoşani. (poeți tineri); Alecsa, Bădiliţă ş.a.”.

 

Revista de poezie ”Agora” a apărut în anul 1992, fiind editată de un grup de scriitori tineri - așa cum menționează și Maximiuc, până în anul 1995. Însă Lucian Alecsa (bănuind că la el se referă ziaristul făuritor de listă) nu a avut de a face cu această publicație, Ion Maximiuc făcând de fapt o confuzie de nume. Revista de poezie ”Agora” a fost realizată de tinerii Gabriel Alexe, Nicolae Corlat, Horațiu Ioan Lașcu, Cristian Bădiliță și Dan Lungu, având și o serie de colaboratori de-a lungul apariției.

 

 

Presa literară la Botoșani

 

De altfel, viața presei literare la Botoșani nu a fost una la fel de intensă precum cea a ziarelor de atitudine.

 

”Şi aici au fost după 1990 câteva publicaţii care au dispărut aşa cum au apărut, unele dorind să repună în circulaţie titluri de reviste renumite din perioada interbelică, altele inventive şi frumos colorate, însă dispărând la fel ca libelulele de pe oglinda unui bulhac; ori, aşa cum se ştie, o alta, revista „Luceafărul”, revistă de tradiţie a Uniunii Scriitorilor din România, cu o istorie de necontestat în istoria literaturii române, a devenit proprietate prin „patent înregistrat” sub o siglă generală la OSIM al unei societăţi comerciale sau asociaţii culturale botoşănene, care a dus-o în derizoriu, la un nivel amatoristic jalnic, cu apariţie sporadică online”,

Gellu Dorian, publicist și scriitor

 

 

Un loc aparte îl ocupă, în această secțiune, revista de cultură ”Hyperion”, aflată astăzi în al 38-lea an de apariție neîntreruptă, fiind cea mai longevivă publicație de acest fel. Tot în dreptul lui Gellu Dorian adăugăm și revista ”Țara de Sus”, înființată la Centrul de Creație alături de Ion Ilie, revistă pe care scriitorul o va coordona vreme de 11 ani.

 

”Revista de cultură Hyperion, prima revistă botoşăneană ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, cu un profil cultural de reală instituţie de cultură, cu mici subvenţii pentru tipar de la administraţia judeţeană prin Memorialul Ipoteşti – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”,

Gellu Dorian, publicist și scriitor

 

Potrivit scriitorului Gellu Dorian, astăzi redactor-șef al publicației, revista „Hyperion” a preluat în decembrie 1989 activitatea suplimentului literar „Caiete botoşănene”, apărut în 1982 la Botoşani, în corpul revistei „Ateneu” din Bacău, timp de 8 ani, adică 84 de numere.

 

”Atunci, în decembrie 1989, şi-a schimbat numele în Hyperion, alternând un timp ca apariţie şi denumire, cu apariţii săptămânale, ca supliment al Gazetei de Botoşani, iar apoi cu apariţii trimestriale sau lunare în cumul de trei numere trimestrial, aşa cum apare şi în prezent. Este, astfel, o instituţie recunoscută pe plan naţional, care face cinste oraşului şi judeţului, însă mai puţin apreciată pe plan local, dar aici orice revistă de cultură din ţară are ecou foarte redus, deşi tradiţia culturală a acestui loc, mereu invocată, ar trebui să atragă ca un magnet orice act cultural de marcă”,

Gellu Dorian, publicist și scriitor

 

(Va continua)

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Rana de pe obrazul Orașului Geniilor: Destinul dureros al casei care se prăbușește sub ochii noștri – GALERIE FOTO
În mijlocul orașului care a dat țării cel mai mare istoric și savant, o casă rezistă de mai bine de două secole, parcă anume spre a ne aminti că, acolo unde rădăcinile putrezesc, tulpina rămâne fără viață iar rodul se usucă și cade.  
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Nepoata lui Sadoveanu a debutat pe scena de la Botoșani, povestea unui interviu care a durat 500 de kilometri: S-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare
S-a bucurat de gloria lui, dar a și suferit după moartea scriitorului, când comuniștii nu au vrut să o mai știe în țară. O carieră în teatru începută la Botoșani, care continuă și astăzi, după zeci de ani de străinătate.
Tânărul Ceaușescu pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu”, spectacolul ”monumental” care a adunat toată suflarea artistică a orașului - FOTO
În ianuarie 1978, Nicolae Ceaușescu împlinea 60 de ani de viață și nu mai puțin de 45 de ani de activitate revoluționară. De 11 ani conducea Partidul Comunist și ducea România ”pe cele mai înalte culmi ale socialismului”.
Cum arătau mătușile lui Eminescu și cum îl descrie pe Mihai chiar fratele său: Când râdea, râdea cu mare poftă, râs sincer – GALERIE FOTO
Sărăcia Botoșanilor, atât de des invocată în rapoarte, studii, statistici, nu ține doar de lipsa banilor, a investitorilor, a locurilor de muncă. Ci mai ales de lipsa de perspectivă atunci când vine vorba de a dezvolta și promova ceea ce există deja.
”Steaua sus răsare, Ceaușescu moare”: Cum au trăit botoșănenii primele ore ale libertății, copilul care își dădea sângele pentru răniți și botoșăneanul care și-a urcat familia pe clădirea Teatrului
1989. Până pe 21 decembrie, la Timișoara muriseră deja 73 de oameni, alți aproape 300 erau răniți. Pe 22 decembrie, la ora 12.08, cuplul Ceaușescu fuge. Până la decolarea elicopterului cu cei doi dictatori, la București muriseră 49 de oameni, alți 600 sunt răniți. Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în prezent de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989.
Povestea maicii Atanasia, alungată din Agafton: A muncit în fabrică, a îngrijit bolnavii, apoi s-a întors să moară Acasă
Într-o zi de 11 decembrie închidea ochii pentru veșnicie o măicuță pentru care viața fusese nu doar o luptă, ci o mărturisire. Rugăciunea continuă, munca cinstită și iubirea de aproapele i-au fost crez și hrană pentru suflet.
Ultimul primar necomunist al Botoșanilor: Ne-a lăsat Fata Moartă și o extraordinară lecție de demnitate
Într-un sfârșit de noiembrie 30 se stingea din viață, în urmă cu 75 de ani, unul dintre marii oameni ai Botoșanilor. Avea 55 de ani și trăise cât pentru zece vieți.
Istorie cu parfum de romanță: Pe lângă plopii fără soț cu Rița, fecioara cu ochii sprințari… - FOTO&VIDEO
Le-am ascultat de sute, de mii de ori. Ne-au înmiresmat viața, ne-au bucurat sau înlăcrimat inima. Prea puțin se știe, însă, că unele dintre celebrele romanțe pe versurile lui Eminescu, de pildă, au fost create chiar în timpul vieții Poetului, acum mai bine de 130 de ani.
Loading...
Povestea mai puțin știută a ”novembriștilor” deportați la Botoșani și a șefului Miliției care a anunțat Revoluția cu o lună înainte: Stai dracului liniștit în banca ta, că oricum nu te prinde Crăciunul aici!
Astăzi se împlinesc 33 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. Revolta care a anunțat prăbușirea comunismului în România.
Botoșăneni hăituiți de Securitate din cauza unei scrisori: ”Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat cu unii dintre semnatari”
Cei vizați ripostează și spun că, la Botoșani, nu și-au făcut decât datoria față de ”patrie și popor”. Și că tragerea lor la răspundere, după 1989, nu prea ar fi justificată: nu mai sunt membri de partid și nici nu se află în funcții publice.
PRESA noastră: Eminescu aprecia ”smântâna inteligenţei literare” botoșănene, Ceaușescu lăuda Clopotul pentru ”mobilizarea şi antrenarea oamenilor muncii”
În urmă cu aproape 40 de ani, un jurnalist se întreba, într-un articol publicat în una dintre puținele reviste care circulau la acea vreme: ”Care este, totuși, cel mai vechi ziar din Botoșani?”.
AMICUL ȚĂRANILOR înmormântat la Eternitatea: Îmbrăca straie sărace și umbla pe drum cu toporul la brâu, ”o figură care va sta și în istorie” – FOTOGALERIE
Cu adevărat un personaj atipic al vremii sale. Intelectual, entuziast și patriot – uneori peste măsură -, scriitor, excelent avocat și, așa cum avea să îi rămână și faima, un prieten al celor necăjiți. 
De la pojarnicii de ieri la pompierii de azi: Salvatori plătiți cu bani de la bogați, săracii ”să nu fie supăraţi la această dare”, pedepse cu amenzi sau 10 lovituri în fața casei
Astăzi, 13 septembrie, ne înclinăm cu respect în fața salvatorilor de vieți. Intră în foc, în apă, sub dărâmături. La înălțime sau în străfundul pământului, înfruntând intemperiile și dezastrele de tot soiul. În mijlocul oricărei nenorociri, prezența lor ne conferă siguranță, încredere, speranță. Ei sunt pompierii. Cărora le spunem astăzi La mulți ani!
Loading...
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
melimeloparis.ro%20
astratex.ro
Sondaj
Trebuie impuse anumite restricții persoanelor privind participarea la evenimente culturale, sportive, private în funcție de imunizarea sau neimunizarea cu vaccinul anti Covid?
Da
Nu
Nu știu
Declaraţia zilei
„Vreau să transmit botoșănenilor că nu sunt cei mai proști dintre români, cei mai dezinformați dintre români, cei mai săraci dintre români așa cum sunt portretizați de niște domni care vremelnic dețin puterea la București ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9184 lei
USD
Dolarul SUA
4.1486 lei
CHF
Francul elveţian
4.5849 lei
GBP
Lira sterlină
5.7813 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.7998 lei
XAU
Gramul de aur
241.9139 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2314 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3871 lei
AUD
Dolarul Australian
3.0777 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.3104 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1933 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6613 lei
Vremea
astăzi
Botosani
18.8 o C
Dorohoi
17.8 o C
Bucecea
18.1 o C
Darabani
17.4 o C
Saveni
18.7 o C
Ştefăneşti
18.5 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2021 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.