Botoşanii de altădată
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului

Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.

Și chiar dacă, în vremurile normale, îl străbatem zilnic, puțini dintre noi ne mai amintim că aici se află primul bust dedicat lui Mihai Eminescu, la scurtă vreme de la moartea poetului. Și, mai ales, că acesta este opera unuia dintre cei mai străluciți sculptori români, Ion Georgescu.

 

 

Grădina publică din Botoșani

 

Parcul din Botoșani a fost deschis în 1869, iar pentru că era proprietatea boierului Nicu Vârnav a primit chiar acest nume – Grădina publică ”Vârnav”. Patru ani mai târziu, în 1873, municipalitatea a cumpărat proprietatea, cu tot cu case, vie și livadă. Ulterior, pe acest loc a fost amenajat un lac, apoi un teatru de vară și un pavilion dedicat muzicii.

 

Peste mulți ani, în 1922, Gala Galaction, scriitorul care căuta cu emoție urmele lui Eminescu prin Botoșani, se arăta impresionat de Grădina Publică (cf. Gala Galaction, „În Grădina Vârnav din Botoșani”, în Oameni și gânduri din veacul meu, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1955).

 

”Am ajuns în Botoșani în luna mai. M-am găsit într-o lume liniștită, fără de răcnetele vânzătorilor bucureșteni, fără de automobile și fără de îmbulzeala de la răspântii. Cine intră în acest oraș, aducând cu sine oricât de puțină istorie literară românească și amintirea câtorva poezii iubite în tinerețe, se simte tainic învăluit de umbra poeziei lui Eminescu. Iluziune sau adevăr, ți se pare că între înfățișarea tihnită, ușor pustie și patriarhală a acestui colț de lume, și mirajul rechemării eminesciene există o netăgăduită legătură. (…) Un prieten îmi spune că, în apropiere, pe locul unde se ridică azi nu știu ce local oficial, stătea căsuța în care Eminescu, prin anul 1887, cu capul pustiu și detunat, încremenea lângă soră-sa, paralitică, Enrieta. Și desigur că acesta e drumul pe care-l bătea și el, urcând, câteodată, la grădina Vârnav”, scria Gala Galaction.

 

 

Peste încă zece ani, în 1932, primarul orașului Botoșani, Ioan Missir, aduce în Grădina publică, lângă lac, bustul lui Mihai Eminescu pe care îl zărim și astăzi, de cum intrăm dintre Bulevard.

 

Până atunci, bustul poetului se aflase încă de la inaugurare (1890), în fața Școlii primare de băieți numărul 1 "Marchian".

 

 

Primul bust al poetului Mihai Eminescu

 

Povestea primului bust al lui Mihai Eminescu începe la foarte scurtă vreme de la moartea tragică a poetului (15 iunie 1889). Studenții adunați la un congres la Ploiești, în vara anului 1889, prin vocea lui Corneliu Botez – cu importante contribuții documentare eminesciene – propun ca la Botoșani să fie ridicat un bust al lui Mihai Eminescu. Fondurile urmau să fie strânse prin subscripție publică.

 

Preocuparea pentru o astfel de cinstire a poetului nu va rămâne doar un vis pentru tinerimea română. Aflăm de la Ionel Bejenaru că în septembrie 1890 a fost convocat, la Botoşani, Congresul studenţilor universitari români din Bucureşti şi Iaşi, cu care prilej urma să fie dezvelit bustul Poetului.

 

Bustul era opera marelui sculptor Ion Georgescu şi fusese turnat în bronz, la Paris.

 

”La solemnitate erau prezenţi circa 600 studenţi universitari, acreditaţi ai unor organe de presă, oameni de cultură, oficialităţi botoşănene, societăţi culturale locale, un numeros public. Cu acest prilej, ziariştii veniţi la manifestare au editat un ziar comemorativ Eminescu şi un altul Gazeta gazetarilor”, scria în Forum cultural istoricul și publicistul Ionel Bejenaru.

 

Marele eveniment a avut loc pe 11 septembrie 1890, în faţa vechii Şcoli primare de băieţi ”Marchian”.

 

Puhoi de lume, din Botoșani și din întreaga țară, venise să asiste la dezvelire. Atmosfera este deschisă de istoricul Ionel Bejenaru:

 

”Cei prezenţi au sosit aici după o frumoasă defilare, începută în parcul Vârnav, într-o ordine impresionantă - patru călăreţi, muzica militară, şcolile primare, Şcoala de meserii, Liceul A.T. Laur ian, delegaţia liceelor Sf. Sava şi Matei Basarab, delegaţia Conservatorului de Muzică, delegaţia Societăţii pentru învăţătura poporului român, delegaţia junimii medicale, delegaţia Asimilarea, delegaţia Asociaţiunii generale a studenţilor români din Iaşi, Comitetul studenţilor pentru ridicarea bustului lui Eminescu, delegaţia studenţilor din medicină, delegaţia Societăţii Unirea, delegaţia Societăţii Tinerimea Română, delegaţia Societăţii presei, alte delegaţii de cluburi, numeroşi cetăţeni botoşăneni. Mai multe estrade fuseseră amenajate în preajma bustului”.

 

Au vorbit de la tribună Grigore Ventura, Scipione Bădescu, Tony Bacalbaşa, Barbu Ştefanescu - Delavrancea. S-a recitat din creaţia eminesciană.

 

”Generaţii după generaţii au rămas cu imaginea acestei vibrante manifestări dedicate, aici, la Botoşani, Luceafărului. Licean atunci, Henric Sanielevici scria: De pe soclul cel înalt, poetul, căruia marmura albă îi scotea bine la iveală fruntea de geniu, asemănătoare cu a lui Goethe, largă, înaltă şi boltită ca cerul - se uita pierdut în visări măreţe, la grădina bogată şi artistică din jurul tăcutului palat al unui vechi boier, moldovean (n.n. Casa Manolachi Iorga, actualul sediu al Secţiei de etnografie Botoşani)”, menționa Ionel Bejenaru.

 

Bustul a rămas în fața Școlii primare de băieți numărul 1 "Marchian" până în 1932, când a fost mutat în Parcul Vârnav, acolo unde se află și astăzi.

 

 

 

loading...
Parcul Cornișa se închide din cauza coronavirusului
Parcul Mihai Eminescu va fi extins cu fonduri europene

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Loading...
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Loading...
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
Felicitari continuati cu descrierea de asemenea evenimente din istoria orasului nestiute de multii locuitorii ai orasului , decat balacareala politica inca o data felicitari.
3 mai 2020, 10:58
astratex.ro
Sondaj
Credeți că o vom duce mai bine după alegerile din 27 septembrie?
Da
Nu
Va fi la fel
Declaraţia zilei
„Nu ne-am dorit aceste alegeri pentru că noi am pus și punem pe primul loc sănătatea botoșănenilor, educația copiilor noștri, sănătatea bunicilor și părinților noștri și nu suntem de acord cu aceste alegeri. Ne-am î ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8744 lei
USD
Dolarul SUA
4.1145 lei
CHF
Francul elveţian
4.5485 lei
GBP
Lira sterlină
5.3849 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9322 lei
XAU
Gramul de aur
252.5738 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2417 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3394 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9418 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.1373 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1795 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6551 lei
Vremea
astăzi
Botosani
12.0 o C
Dorohoi
10.5 o C
Bucecea
11.4 o C
Darabani
9.9 o C
Saveni
12.0 o C
Ştefăneşti
11.1 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.