Botoşanii de altădată
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită

Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.

Rămâne și astăzi întrebarea, formulată în urmă cu aproape 20 de ani de criticul muzical Ioan Prelipcean: ”Dacă n-o făcea el, cine știe dacă și când ar fi făcut-o altcineva?”. Este vorba despre Max Weber, cel care ne prilejuiește astăzi o necesară întoarcere în timp. Timpul muzicii.

 

 

Botoșani, martie 1944

 

Anul 1944 înseamnă, pentru Botoșani și nu numai, declanșarea celei mai ample acțiuni de evacuare din istoria militară și civilă. Coordonată de Marele Stat Major Român, acțiunea viza evacuarea unităților și formațiunilor militare, dar și a administrației publice, instituții, arhive, obiective economice.

 

Cu numele de cod Operațiunea 1111, pregătită încă din toamna anului 1943, acțiunea de evacuare propriu-zisă a început în martie 1944. Potrivit istoricului Sergiu Balanovici, din cadrul Muzeului Județean, plecau din Botoșani liderii partidelor istorice, români care prin activitatea lor ar fi constituit obiectul represaliilor ocupantului, familiile ofițerilor. 

 

 

Botoșani, mai 1944

 

Ținând cont de situația din Botoșani și din țară, este cu atât mai surprinzătoare preocuparea unora dintre cetățenii urbei pentru artă.

 

La 16 mai 1944, un grup de iubitori ai muzicii a înființat Asociația Artistică Culturală. Asociația se afla sub patronajul Primăriei din Botoșani, însă funcționa fără fonduri publice. În schimb avea un sediu, în clădirea fostei librării Izbânda, de pe Calea Națională.

 

Orchestra avea șapte membri: trei violoniști, un pianist, un acordeonist, un contrabasist și un percuționist.

 

Instrumentiștii concertau în școli, în spitale, în unități militare sau în aer liber.

 

(Max Weber, primul director al Filarmonicii Botoșani)

 

Inițiativa înființării acestei asociații îi aparținuse lui Max Weber. Un visător îndrăzneț, l-ar caracteriza astăzi unii. Cunoscut ca avocat, puțini știu că Max Weber nu era cu totul străin de muzică. Soția acestuia, Viorica Weber, mărturisește că, pe când avea doar 16 ani, imediat după primul război mondial, Max Weber a plecat la Conservatorul din Viena să studieze vioara.

 

”Câțiva ani mai târziu, la revenire, a fost întâmpinat cu întrebarea: ”Ei, acum ce-o să studiezi, ca să ai din ce trăi?”. Și a plecat la Cernăuți să studieze dreptul, după cum cereau vremurile. A trăit o mare parte din viață practicând dreptul, dar n-a abandonat niciodată gândul de a dărui celorlalți muzică”, spune Viorica Weber.

 

Mărturisirea este consemnată în Caietul aniversar al Filarmonicii de Stat Botoșani, la împlinirea a 50 de ani de la înființare.

 

 

1945 – Prima subvenție

 

În anul 1945, Primăria Botoșani a decis să susțină parțial orchestra, acordându-I o subvenție de 30.000 lei lunar.

 

Banii sunt investiți în primul rând în instrumente și în atragerea altor membri. Se ajunge, astfel, la impresionanta cifră de 34 de membri, organizându-se pe lângă orchestră și un cor mixt.

 

 

24 august 1945

 

Este data la care Adunarea Generală a Asociației Artistice Culturale a decis ca av. Max Weber, violonist în cadrul orchestrei, să devină președintele asociației și dirijorul orchestrei.

 

”A considerat aceste funcții nu privilegii, ci uriașe responsabilități față de ceilalți, colegi și concetățeni deopotrivă, ceea ce a declanșat o muncă titanică. Pentru cei care-l cunoșteau doar din activitățile publice, Max Weber era o persoană calmă, echilibrată, care obținea ceea ce dorea prin forța unor argumente imbatabile. Cei care îi erau apropiați însă, sau cei care lucrau alături de el, știau că nu cunoștea cuvântul oboseală, că era de o perseverență și tenacitate remarcabile. Se spunea despre el că era dat afară pe ușă și intra pe geam”, scrie, cu prilejul aniversării semicentenarului Filarmonicii Botoșani, Viorica Weber.

 

Asociația funcționa cu statut privat, însă beneficia de un buget alocat de autorități. Însă ingeniozitatea lui Max Weber avea să contribuie pe deplin la obținerea unor instrumente importante.

 

 

În 1946, ”Botoșanii visează”

 

În 1946, în Sala Popovici, astăzi sediul Teatrului de Păpuși, a avut loc premiera revistei muzicale ”Botoșanii visează”, sub bagheta lui Max Weber, care realizase și aranjamentele muzicale.

 

Pasiunea nu avea limite. O orchestră de instrumentiști voluntari, pentru care muzica devenise un mod de viață.

 

”Era evident că viața lui era legată tot mai mult și mai mult de cea a orchestrei pe care o conducea. Cum însă toată această activitate era voluntară, în 1946 s-a angajat secretar al Primăriei din Botoșani. Pentru lumea de azi cred că pare greu de înțeles cum, alături de Max Weber, toți membrii orchestrei, devenite semi-simfonice în 1950, au voluntariat ani de zile pentru viața culturală a Botoșanilor. Mai ales că, în timp, nevoia repetițiilor de mai multe ori pe săptămână devenise presantă”, își amintește Viorica Weber.

 

 

Momentul astral al înființării Filarmonicii…

 

… cu ”angajați” păcăliți, la un pas de a rămâne pe drumuri.

 

Un fapt cu totul ieșit din comun de petrece în 1953. Atunci când Max Weber forțează, cu riscuri norme, actul de înființare al Filarmonicii Botoșani.

 

”Cât timp am trăit alături de Max Weber am fost convinsă să era un om echilibrat care punea rațiunea înaintea pasiunii și își calcula cu atenție mișcările. Acum, privind în urmă, nu mai sunt deloc sigură de asta. Îmi dau seama că și-a asumat riscuri uriașe, pe care foarte puțini ar fi avut curajul să și le asume”, mărturisește Viorica Weber.

 

Toate zbaterile erau în zadar. Orice încercare de a transforma orchestra în filarmonică erau sortite eșecului.


Nevoia de a funcționa ca o orchestră de profesioniști devenise acută.

 

Astfel că Max Weber…

 

”… a făcut ceva ce astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită: le-a cerut membrilor orchestrei, oameni cu familii, cu copii de întreținut, să-și lase locurile de muncă pe care le aveau și să vină permanent la orchestră asigurându-I că decizia de înființare a Filarmonicii de stat Botoșani exista. Ceea ce nu era deloc adevărat. Vreo două luni i-a tot dus cu vorba, asigurându-i că întârzierea salariilor se va remedia.

Gândindu-mă că asta se întâmpla în 1953, mi se pare imposibil. Dar a fost posibil și îmi aduc aminte de nenumărate nopți nedormite în acea perioadă, de desele drumuri pe care le făcea în acea perioadă, de desele drumuri pe care le făcea la București pentru a obține aprobările necesare.

Și într-o bună zi, chiar a venit cu decizia de înființare a Filarmonicii de stat!!”, spune soția lui Max Weber.

 

(Viorica Weber, soția lui Max Weber)

 

Cea care i-a fost alături spune că cel căruia botoșănenii îi datorează astăzi Filarmonica a plătit cu propria sănătate zbaterea și zbuciumul.

 

”De emoție, dar și urmare a stresului în care trăise în ultimele luni, a avut preinfarct. În afară de familie și de medicul care l-a tratat nimeni n-a știut nimic. În câteva zile era deja pregătit pentru următoarele bătălii: Filarmonica nu avea doar o orchestră simfonică, ci au fost înființate și corul și orchestra populară.

Anii care au urmat, indiferent câte probleme trebuiau soluționate în fiecare zi, au fost ani de extraordinare satisfacții profesionale, Filarmonica din Botoșani devenind un reper cultural la nivelul întregii țări”, conchide Viorica Weber.

 

 

Vremuri în care Filarmonica Botoşani realiza încasări mai mari decât cele ale Filarmonicii din Bucureşti...

 

Consultantul artistic al Filarmonicii Botoșani, Ioan Țurcanu, în prezentarea primului concert din stagiunea 2013-2014, amintește, la rândul său, de faptul că înființarea instituției de cultură se datorează în primul rând inteligenței ”avocatului pasionat de muzică”.

 

”Ne place să credem că ţinutul nostru a fost şi este aşa, un spaţiu cultural plin de har, că existenţa în Botoşani a unei filarmonici şi a celor două teatre este cel mai natural lucru. Ba chiar obligatoriu. Nici nu ne mai gândim cât a depins înfiinţarea Filarmonicii de acţiunea inteligentă şi pragmatică a avocatului pasionat de muzică, Max Weber, care a reuşit să oficializeze ca instituţie de concerte o asociaţie de muzicieni mai degrabă diletanţi decât profesionişti”, spunea în urmă cu șapte ani Ioan Țurcanu.

 

Au căpătat aură de legendă, mai spune Ioan Țurcanu, vremurile în care artişti precum Ion Voicu şi Ştefan Ruha ori o întreagă galerie de solişti de operă umpleau sala de concerte, când teatrele de operă şi operetă din Bucureşti jucau la Botoşani cu casa închisă câte o săptămână întreagă (cu soliştii şi decorurile lor şi cu orchestra filarmonicii); sau vremurile în care botoşănenii rupeau uşile sălii de concert ca să-i asculte pe artiştii din Republica Moldova invitaţi de Filarmonică.

 

”Au fost vremuri în care Filarmonica Botoşani realiza încasări mai mari decât cele ale Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, când îşi permitea să aibă o orchestră populară şi se pregătea să oficializeze un cor propriu”, spune Ioan Țurcanu.

 

 

... și vremuri de restriște

 

Nu toate momentele, de la acel 1 septembrie 1953, au însemnat doar muzică, satisfacții și strălucire.

 

În istoria Filarmonicii sunt consemnați și ani de restriște, ani în care artiștii au muncit cu sacrificii enorme.

 

”Nu pot fi uitate nici momentele grele în care se cânta la lumina felinarelor, când deplasările se efectuau cu tractorul cu remorcă, când se cânta în săli îngheţate, când instituţia trebuia să se autofinanţeze în proporţie de 80% şi oamenii primeau salariul cu două-trei luni întârziere; fiind atât de apropiat nu poate fi omis nici anul 2010, când s-au tăiat salariile cu 25%, când se mai putea angaja un artist doar dacă plecau alţi şapte, revenind astfel la numărul de instrumentişti (circa 40) cu care a început Filarmonica Botoşani la 1 septembrie 1953”, mărturisește același Ion Țurcanu.

 

 

Beethoven la Dorohoi

 

Tenorul Ionel Voineag își amintește acei ani în care pe scena de la Botoșani cânta cu entuziasmul tinereții în concerte extraordinare, dar și de turneele pe care le-a făcut alături de orchestra de la Botoșani.

 

(Tenorul Ionel Voineag)

 

De la Ionel Voineag aducem în atenție un moment care, spune tenorul, l-a ”impresionat teribil”:

 

”Era într-o iarnă cumplită prin anii 80 și se cânta Simfonia a IX-a de Beethoven. După concertul de la Botoșani, care a avut un imens succes, ne-am deplasat cu toții la Dorohoi, într-o hală a unei mari uzine, în fața unui public numeros, format în principal din oameni simpli. .. Atunci când a răsunat ”Oda bucuriei”, acel public, mai puțin avizat, a reacționat într-un fel pe care nu-l pot uita nici acum: am văzut pe chipurile lor lacrimi de bucurie, iar la sfârșitul concertului s-au manifestat cu un entuziasm de nedescris! Consider că menirea noastră s-a împlinit în acea seară… am văzut oameni fericiți… pentru că le-am transmis o puternică emoție!”.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Loading...
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
Loading...
”Aşa a debutat Enescu în viaţa mea, cu un unu la muzică, în cea de-a doua clasă a Liceului Laurian”
Cu greu ne putem imagina astăzi că pe scândura Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani au jucat Calboreanu, Birlic, Tănase, Vraca, Bulandra. Că pe scena micului oraş moldav au urcat pentru a cânta Enescu, pentru a conferenţia Iorga.
Agaftonul Domnului Eminescu: Plâng pentru vărul meu, că a avut o viaţă zbuciumată şi a murit de tânăr! - GALERIE FOTO
În cimitirul de la Agafton odihnesc astăzi maicile Olimpiada, Sofia, Fevronia, surorile Ralucăi Eminovici, mama poetului, dar și Xenia, verișoara lui Mihai.
După 30 de ani, despre ce a fost sau n-a fost la Botoșani: Nu vedeţi că ne schimbăm cu totul? Asta-i revoluţie, băieţi, ţineţi-vă bine!
După 30 de ani – Revoluția la Botoșani: Crăciun, colinde, colindători. Altă viață! Diferite persoane de la noi din oraș își fac autocritica…
Nici bine nu a căzut comunismul, că la Botoșani începeau deja să apară probleme, chiar la adunarea de constituire a Consiliului Frontului Salvării Naționale: reproșuri, refuzuri, scoateri în relief a propriilor greutăți datorate vechiului regim.
După 30 de ani - Botoșănenii lui Ceaușescu: Cozi enorme la ulei, zahăr, lapte. Jigniri, ironii, lupte, bătăi. Greu, foarte greu. Umilitor!
În ziua în care Nicolae Ceaușescu a vizitat Botoșaniul, o gospodină a lăsat ferestrele casei deschise și a plecat în oraș. Curățase parchetul și voia să aerisească. Seara, când s-a întors acasă, toate ferestrele erau închise. Pe dinăuntru!
După 30 de ani - Moș Gerilă aduce cadouri în parcul orașului, un Crăciun cu fulgere și tunete la Botoșani: Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?
Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…
melimeloparis.ro%20
Sondaj
Credeți că se va găsi vaccin contra coronavirusului?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
După zece luni în care am derulat proiecte umanitare, perioadă în care am găsit foarte mulţi botoşăneni care trăiesc în condiţii greu de imaginat, sărăcia, foamea, frigul, problemele de sănătate fiind coordonatele vieţii ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8358 lei
USD
Dolarul SUA
4.1020 lei
CHF
Francul elveţian
4.4986 lei
GBP
Lira sterlină
5.3603 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.8431 lei
XAU
Gramul de aur
256.1622 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2444 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3966 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9293 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.0954 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1852 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6494 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.