Botoşanii de altădată
Nepoata lui Sadoveanu a debutat pe scena de la Botoșani, povestea unui interviu care a durat 500 de kilometri: S-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare

S-a bucurat de gloria lui, dar a și suferit după moartea scriitorului, când comuniștii nu au vrut să o mai știe în țară. O carieră în teatru începută la Botoșani, care continuă și astăzi, după zeci de ani de străinătate.

Ada d’Albon s-a născut pe 7 iunie 1944, în Praga, Cehia. Acolo, la Praga, tatăl ei era diplomat în delegația României. Ambii părinți trăiseră în Iașii moldavi, dar s-au cunoscut la Praga, acolo unde iubirea lor a rodit cu numele Ada.

 

În august, România a întors armele și, în ambasadele țărilor ocupate de nemți, toți au fost luați prizonieri. Copilul abia născut a ajuns, alături de părinți, în trenurile care au pornit către Germania. ”Mă hrăneau cu coji de cartofi fierte în apa de la locomotivă”, povestește Ada d’Albon. Mai târziu, părinții fug în Italia. Aici intră în diplomație, ajutați de rudele italiene, iar fetița este crescută până la doi ani într-o mănăstire.

 

Mama, Rodica Mitru, era sora Valeriei, cea care avea să fie a doua soție a lui Mihail Sadoveanu. Veniți în România înainte de anii 50, soții d’Albon au locuit în casa unchiului Sadoveanu până la moartea scriitorului, în 1961.

 

Fetița Ada și-a petrecut, așadar, copilăria alături de unchiul ei, Mihail Sadoveanu, în ultima parte a vieții scriitorului, pe când acesta era căsătorit cu Valeria.

 

Din prima căsătorie, Mihail Sadoveanu avea 11 copii și…

 

”…mai toţi veneau la masă de cel puţin două ori pe săptămână. Toţi cei din jurul lui aveau un mare respect pentru el, iar acest respect mi s-a transmis şi mie. Tot din familie mi s-a transmis şi o mare dragoste pentru Sadoveanu. El m-a iubit foarte tare – şi eu la fel pe el. Îmi amintesc că ne citea tuturor până seara, târziu. Mă fascina felul în care citea. Era impresionant, pentru că ştia cum să puncteze şi avea tăceri în momentele potrivite”, mărturisește actrița Ada d’Albon într-un interviu din Adevărul.

 

Valeria, în schimb, nu a avut nici un copil al ei cu Sadoveanu. Dar i-a iubit pe toți cei 11 ai soțului ei, a iubit-o nespus pe Ada.

 

Aici, în casa lui Sadoveanu, a prins copila drag de teatru. Și nici astăzi nu poate trăi în afara scenei. ”Face parte din mine”, spune actrița.

 

S-a căsătorit mai târziu cu regizorul Laurențiu Azimioară, cel care i-a fost și profesor la Facultatea de Teatru. După moartea lui Mihail Sadoveanu, presiunile în țară au devenit insuportabile. Părinții emigraseră din nou, iar comuniștii nu priveau cu ochi buni acest lucru. Astfel că în 1981 pleacă și Ada d’Albon alături de soțul ei, mai mult alungați de un regim căruia le deveniseră dușmani.

 

De altfel, își amintește cum chiar Octavian Cotescu, pe atunci rector la Institutul de Teatru, i-a chemat pentru a-i avertiza: „Dacă mai rămâneţi, să ştiţi că Laurenţiu nu mai e conferenţiar, iar tu, Ada, nu mai ai nicio şansă să urci pe scenă aici, în ţară“.

 

Pleacă la Paris, în 1981. Cu greu, cu eforturi supraomenești, înființează acolo un teatru, în 2002. Teatrul de l’Orme. Unul dintre cele mai frumoase din Paris, se spune și astăzi.

 

 

Debut la Botoșani

 

Prea puțin se știe, însă, că Ada d’Albon a debutat pe scena de la Botoșani. Erau anii 1969-1970. Primele roluri de teatru au fost în spectacolele „Acul cumetrei Garton“ (farsă engleză) și „Prometeu“, la Teatrul din Botoşani.

 

Regia spectacolului „Acul cumetrei Garton“ (farsă engleză) era semnată de Zoe Anghel Stanca (n. 1920, Cluj-Napoca – m. 2015, Snagov). Asistent regie era Eugen Traian Bordușanu, iar scenograf decor Elena Buzdugan. Tot Zoe Anghel Stanca semna scenografia și costumele.

 

În distribuție îi regăsim, pe lângă Ada d’Albon, care interpreta personajul Cumătra Gurton, pe Sergiu Boiangiu, Teodor Brădescu, Carmen Burlacu, Teodor Buzea, Dumitru Ianculescu, Dorina Păunescu, Mihai Păunescu, Dumitru Petrescu, Gheorghe Tara, Ana Vlădescu Aron.

 

Ada d’Albon a mai jucat, apoi, şi în filmele „Concert din muzică de Bach“, „Fraţii Jderi“, „Tănase Scatiu“ şi „Frunze care ard“.

 

În 2017, actrița a publicat autobiografia în limba franceză „Dernier été en Bretagne. Récit d’exil“, apărută ulterior și în limba română, la Editura Curtea Veche (”Ultima vară în Bretania”).

 

Impresionantă este o scenă pe care autoarea Ada d’Albon o redă în carte. Despre drumul cu trenul Botoșani – București, în compania unui jurnalist care o văzuse pe scenă, la debut. Încântat, deși venise la gară pentru a-și conduce un prieten, jurnalistul a urcat în tren și nu s-a mai dezlipit de ea până la București. A urmat un articol, însă actrița se temea să nu îl fi ofensat prin încercările repetate de a nu-i răspunde la întrebări.

 

”Cum să nu te întorci în trecut dacă vechii mei elevi pe care i-am format în România și care-mi umpleau casa de flori în fiecare zi, mă sună și astăzi, iar emoția lor străbate toate rețelele de telefonie? Cum să uit că eram actriță și că-mi lipsea scena așa cum poate să-ți lipsească mâna dreaptă, obligându-te să te folosești stângaci de singura rămasă? Cum să uit debutul meu pe scenă, primită cu rafale de aplauze de un public care nu mă cunoștea până mai ieri? Cum să uit jurnalistul care, conducându-și un prieten la gară, m-a văzut într-un vagon și s-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare ca să mă asalteze cu întrebări tot drumul de 500 km între Botoșani – unde mi-am început cariera de actriță – și București? Poate că l-am ofensat încercând tot timpul să schimb subiectul și fiind ostilă oricărei intruziuni în viața mea: nici măcar nu am păstrat articolul lui. Cum să eviți amărăciunea, cum să faci pace cu ține însuți”,

Ada d’Albon, în cartea ”Ultima vară în Bretania”

 

 *În farsa englezească „Acul cumetrei Gurton“, la Teatrul din Botoşani

 

(Foto: Adevărul)

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Povestea maicii Atanasia, alungată din Agafton: A muncit în fabrică, a îngrijit bolnavii, apoi s-a întors să moară Acasă
Într-o zi de 11 decembrie închidea ochii pentru veșnicie o măicuță pentru care viața fusese nu doar o luptă, ci o mărturisire. Rugăciunea continuă, munca cinstită și iubirea de aproapele i-au fost crez și hrană pentru suflet.
Ultimul primar necomunist al Botoșanilor: Ne-a lăsat Fata Moartă și o extraordinară lecție de demnitate
Într-un sfârșit de noiembrie 30 se stingea din viață, în urmă cu 75 de ani, unul dintre marii oameni ai Botoșanilor. Avea 55 de ani și trăise cât pentru zece vieți.
Istorie cu parfum de romanță: Pe lângă plopii fără soț cu Rița, fecioara cu ochii sprințari… - FOTO&VIDEO
Le-am ascultat de sute, de mii de ori. Ne-au înmiresmat viața, ne-au bucurat sau înlăcrimat inima. Prea puțin se știe, însă, că unele dintre celebrele romanțe pe versurile lui Eminescu, de pildă, au fost create chiar în timpul vieții Poetului, acum mai bine de 130 de ani.
Povestea mai puțin știută a ”novembriștilor” deportați la Botoșani și a șefului Miliției care a anunțat Revoluția cu o lună înainte: Stai dracului liniștit în banca ta, că oricum nu te prinde Crăciunul aici!
Astăzi se împlinesc 33 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. Revolta care a anunțat prăbușirea comunismului în România.
Botoșăneni hăituiți de Securitate din cauza unei scrisori: ”Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat cu unii dintre semnatari”
Cei vizați ripostează și spun că, la Botoșani, nu și-au făcut decât datoria față de ”patrie și popor”. Și că tragerea lor la răspundere, după 1989, nu prea ar fi justificată: nu mai sunt membri de partid și nici nu se află în funcții publice.
PRESA liberă la Botoșani: Primul ziar independent cu bani de la ”Azur”, scriitorii-publiciști ba în plus, ba… în minus - FOTO
Continuăm în această săptămână, în rubrica Botoșanii de altădată, să aducem în atenție contribuțiile în domeniul presei botoșănene, fie că e vorba de creatori de ziar, fie că privim către cei care au încercat de-a lungul timpului o istorie a presei locale.
PRESA noastră: Eminescu aprecia ”smântâna inteligenţei literare” botoșănene, Ceaușescu lăuda Clopotul pentru ”mobilizarea şi antrenarea oamenilor muncii”
În urmă cu aproape 40 de ani, un jurnalist se întreba, într-un articol publicat în una dintre puținele reviste care circulau la acea vreme: ”Care este, totuși, cel mai vechi ziar din Botoșani?”.
AMICUL ȚĂRANILOR înmormântat la Eternitatea: Îmbrăca straie sărace și umbla pe drum cu toporul la brâu, ”o figură care va sta și în istorie” – FOTOGALERIE
Cu adevărat un personaj atipic al vremii sale. Intelectual, entuziast și patriot – uneori peste măsură -, scriitor, excelent avocat și, așa cum avea să îi rămână și faima, un prieten al celor necăjiți. 
De la pojarnicii de ieri la pompierii de azi: Salvatori plătiți cu bani de la bogați, săracii ”să nu fie supăraţi la această dare”, pedepse cu amenzi sau 10 lovituri în fața casei
Astăzi, 13 septembrie, ne înclinăm cu respect în fața salvatorilor de vieți. Intră în foc, în apă, sub dărâmături. La înălțime sau în străfundul pământului, înfruntând intemperiile și dezastrele de tot soiul. În mijlocul oricărei nenorociri, prezența lor ne conferă siguranță, încredere, speranță. Ei sunt pompierii. Cărora le spunem astăzi La mulți ani!
Loading...
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Loading...
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
melimeloparis.ro%20
astratex.ro
Sondaj
Doriți să vă vaccinați contra Covid-19?
Da
Încă nu m-am hotărât
Nu
Declaraţia zilei
Cum mi-am întâlnit sufletul pereche într-un reality show la televizor? Eu chiar mă văd măritată, tânără să fiu! Anul ăsta nu… mai sunt chestii de rezolvat şi apoi. Nu, încă nu ne-am mutat împreună! Cu George mă înţ ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
acum 2 zile
EUR
Euro
4.8745 lei
USD
Dolarul SUA
4.0209 lei
CHF
Francul elveţian
4.4406 lei
GBP
Lira sterlină
5.5894 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.7804 lei
XAU
Gramul de aur
228.2335 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2284 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3497 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1327 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.1817 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1863 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6555 lei
Vremea
astăzi
Botosani
5.0 o C
Dorohoi
5.0 o C
Bucecea
5.5 o C
Darabani
5.0 o C
Saveni
5.0 o C
Ştefăneşti
9.0 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2021 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.