Botoşanii de altădată
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă

Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.

”Nu te naşti, ci devii femeie”, spunea Simone de Beauvoir. Chiar dacă în istorie puține femei și-au asumat eroisme și victorii, numele lor rămân pe frontispiciile faptelor mari. La Botoșani și peste tot, recunoașterea lor a venit târziu. Sau niciodată.

 

Am ales astăzi, de 8 Martie, câteva nume de botoșănence din diverse domenii. Nu sunt singurele, dar sunt reprezentative pentru vremurile pe care le-au străbătut.

 

 

"Cornelia din Moldova", a treia femeie-medic din istoria României

 

Cornelia Kernbach s-a născut pe 9 iunie 1866, la Botoşani, în familia unui funcţionar de la poştă, Iosif. Mama, Otilia, lucra la Şcoala de fete. Cornelia a obţinut Bacalaureatul în litere şi ştiinţe la Iaşi, în 1883. A continuat  studiile în Bucureşti, la Facultatea de ştiinţe naturale, iar începând cu 1885 şi la Facultatea de medicină (cu teza de doctorat "Convulsiuni infantile. Studiu experimental şi clinic").

 

Era a treia femeie medic, după Hermina Walch Kaminscki şi Olga Tulbure-Secară.

 

 

În ianuarie 1894 a plecat la Paris, pentru specializare.

 

"Cornelia din Moldova" a debutat și în literatură. "O poetă delicată", cum o caracteriza N. Iorga, însetată de viaţă şi de cunoaştere.

 

După o prelungă tăcere, în 1916, a reuşit să strângă într-un volum de 205 pagini poeziile "Câte au fost", sub pseudonimul de Cornelia din Moldova, fiind ilustrate de Jean Steriade şi Alexandru Satmary, pictori şi graficieni de renume. A publicat în Românul, Lupta, Viaţa românească, Revista nouă, Tribuna liberă, Dochia, Viitorul româncelor, dar şi în presa din Botosani.

 

Până la 12 aprilie 1933, când a trecut la cele vesnice, Cornelia Kernbach-Tatuşescu a căutat să se lumineze pe sine înainte de a instrui pe alţii.

 

A fost înmormântată în cimitirul Sfânta Vineri din București, având pe piatra funerară inscripţionat numele Cornelia din Moldova.

 

Ana Negrescu, ultima directoare a Liceului "Regina Maria" din Chișinău

 

Ana Negrescu s-a născut la 8 noiembrie 1892, în localitatea Românești, județul Botoșani. Aici tatăl său, Grigore Colomei, avea o moșie unde familia petrecea verile. În timpul anului, soții Colomei își însoțeau fiica la Iași, unde Ana a mers mai întâi la un pension, apoi la Universitate, studiind română, franceză, filosofie. În timpul studenției, la cursurile de literatură ale lui Garabet Ibrăileanu, Ana îl cunoaște pe viitorul ei soț, Ion Negrescu.

 

Ana și Ion se logodesc în 1916, nu fără o oarecare opoziție din partea părinților, mai ales a mamei, care nu concepea ca fiica lor să se mărite cu un tânăr cu o situație atât de modestă, și orfan de tată, rămas în grija mamei care creștea cu greu cel șase băieți.

 

În timpul războiului, Ion Negrescu merge pe front. În 1918, cei doi tineri căsătoriți decid să plece în Basarabia, unde se vor alătura grupului de intelectuali basarabeni în frunte cu Pan Halippa.

 

În Basarabia, Ana Negrescu preda limba română și filsofia la Liceul de fete "Regina Maria" din Chișinău, devenind apoi directoare a liceului, ajungând și la conducerea Școlii Normale Florica Niță din Chișinău. A fost președinta Societății Profesorilor de Limba Română, din România, filiala Basarabia, consemnează Iurie Colesnic, cel care a purtat corespondență cu fiica Anei Negrescu.

 

Ion și Ana Negrescu au avut două fiice, Dolores și Narcisa. Dolores a devenit profesoară de limba și literatura franceză și italiană la Universitatea București, căsătorită cu eseistul Dan Botta, iar Narcisa a fost profesoară de Limba Română la Liceul de Muzică din București.

 

 

La 28 iunie 1940, soții Negrescu, sub presiunea și ultimatumul bolșevic, părăsesc orașul Chișinău, ajungând să predea în liceele din București. Ana Negrescu a fost ultima directoare a Liceului "Regina Maria" din Chișinău, fondat în 1918, din ordinul Regelui Ferdinand, liceu care a funcționat până în 1940.

 

Ana Negrescu a murit la 5 mai 1974, la București. Soțul Anei, Ion Negrescu, a fost "unicul filozof și istoric literar care a ocupat postul de primar al Chișinăului (1928/1931)", scrie timpul.md.

 

 

Gabriela Manole-Adoc - a realizat una dintre cele mai cunoscute simboluri ale Iașului

 

 

Gabriela Manole-Adoc s-a născut pe 14 noiembrie 1926, în comuna Pleșani, județul Botoșani. S-a stins din viață la data de 17 iulie 2002, la vârsta de 76 de ani. Este autoarea mai multor lucrări de artă monumentală din România.

 

Pe 11 noiembrie 1994, Consiliul Municipal Botoșani i-a conferit titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.

 

A absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din Iași, în 1946, apoi pe cele ale Institutului de Belle Arte "Nicolae Grigorescu" din București.

 

A fosta eleva maeștrilor Corneliu Baba, Constantin Baraschi și Ion Irimescu.

 

 

A debutat în arta monumentală în anul 1966, cu lucrarea "Pescărușii", construită din oțel inoxidabil, având o înălțime de 7 metri, amplasată în București, pe malul Lacului Herăstrău. De asemenea, este și autoarea bustului istoricului Nicolae Iorga amplasat în fața Bisericii "Sf. Nicolae" din Copoul Iașilor, biserică ctitorită de marele istoric și al cărei iconostas este pictat în întregime de către Corneliu Baba.

 

Lucrarea sa cea mai importantă și mai cunoscută este Statuia Independenței din Iași, amplasată în piața cu același nume și dezvelită în anul 1980. Lucrarea a fost realizată împreună cu soțul ei, sculptorul Gheorghe Adoc, care a realizat basoreliefurile de pe soclul statuii, după ce proiectul celor doi s-a clasat pe locul întâi la un concurs național în 1975.

 

 

Stela Covaci, un destin nedrept

 

S-a născut pe 13 martie 1935, la Rădăuţi-Prut, în județul Botoşani, într-o familie de oameni vrednici și muncitori. Mama Eleonora (născută Râşcanu) era brodeză. Tatăl, Pantelimon Pogorilovschi, era un inginer agronom din Lipcani (Hotinul Basarabiei). S-a stins din viaţă în dimineaţa zilei de 22 octombrie 2015, la vârsta de 80 de ani, în urma unui infarct.

 

Stela Covaci a urmat cursurile Liceului "Regina Maria" din Dorohoi, în perioada 1950-1954, continuând apoi studiile la Facultatea de Filologie din Bucuresti, secția Literatură și Critică Literară.

 

 

Nu a finalizat cursurile universitare. În ultimul an (14 martie 1958) a fost arestată și condamnată de comuniști, fiind acuzată de delict de uneltire contra ordinii sociale, alături de alți studenți apropiați poetului Nicolae Labiș. În lotul de studenți arestați atunci se aflau mai mulți botoșăneni. Este vorba despre Stela Covaci, Florin Constantin Pavlovici si Alexandru Zub. Persecuțiile nu s-au oprit nici după închisoare. Avea 23 de ani și trebuia să raporteze la Securitate unde se află în orice moment, altfel fiind amenințată din nou cu închisoarea.

 

Pentru că nu a mai fost primită la facultate, Stela Covaci s-a întors în satul natal, la Rădăuți Prut.

 

"M-au aruncat în stradă în luna august, pe 29, în hainele de iarnă în care am fost arestată. Aveam 23 de ani. M-au eliberat în august ca să nu găsesc colegi studenţi pe străzi, era vacanţă pentru ei. A doua zi m-am dus la facultate, să scot o copie după foaia matricolă. Femeile de la secretariat ştiau de mine (eram un caz celebru), se uitau la mine ca la Lazăr care a înviat din morţi. Am înţeles că nu o să scap de securişti toată viaţa când, de după uşile rotative ale facultăţii a apărut o siluetă care m-a prins şi a şoptit: "dacă te mai prind pe aici îţi rup picioarele!". După acea zi teribilă am ajuns la gazda mea, apoi m-am îndreptat spre mama, în satul Rădăuţi-Prut. I-am spus că sunt tânără, că vreau să mă reabilitez, iar singura formulă era să vin la munca de jos", spune Stela Covaci intr-un interviu acordat revistei de cultură Hyperion. Stelei Covaci i se refuză reabilitarea şi continuarea studiilor după eliberare. Lucreaza ca muncitoare sau funcţionară la diverse unităţi de producţie din Capitală sau colaboratoare (creatoare - modă) în cadrul Fondului Plastic (1959-1989). Astfel, in speranța că vă fi reabilitată, a acceptat să lucreze în fabrică, unde a fost trimisă pentru a "învăța de la clasa muncitoare regulile de viață".

 

A muncit, s-a si calificat. Cu toate acestea, nu a fost reabilitată. Mai mult, a fost urmărită pas cu pas, zi și noapte.

 

Se căsătorește cu Aurel Covaci, poet şi remarcabil traducător (din 14 limbi străine), cu care are doi copii, Laura – artist plastic consacrat şi Andrei – muzicolog, romancier apreciat.

 

Publică, alături de Cezar Ivănescu, volumul "Timpul asasinilor",Editura Libra, 1997, iar în anul 2003 cartea "Ceasul utopiei"(poezii), la Editura Axa. În anul 2006 apare lucrarea "Persecuţia. Mişcarea studenţească anticomunistă Bucureşti – Iaşi (1956-1958)", Editura Vremea, iar în 2011, la Editura Tracus Arte, "Nopţile de coşmar ale poetului Nicolae Labiş".

 

Hărţuită de comunişti, a plecat din viaţă obosită, ignorată, uitată de lumea pentru care a luptat şi a făcut puşcărie. S-a stins din viaţă în dimineaţa zilei de 22 octombrie 2015, la vârsta de 80 de ani, în urma unui infarct.

 

 

Svetlana Tănasă - Maica Heruvima de la Petru Vodă

 

Muceniţa Heruvima, aşa cum este ea astăzi cunoscută, s-a născut în Botoşani. A fost elevă a Liceului Pedagogic într-o perioadă de crunte încercări, când comuniştii manifestau o presiune imensă asupra tinerilor, pentru a-i controla şi a-i menţine cu forţa în doctrina partidului, ca masă de manevră şi de desfăşurare în spirit socialist.

 

Colegii din vremea liceului îşi amintesc de fata aprigă, curajoasă, care purta în ea o veselie primejdioasă la adresa regimului, dar o dragoste necondiţionată pentru semeni. Vorbesc cei care au cunoscut-o (chiar dacă şoptit: "da, am auzit ce a păţit acolo, la Budapesta, nu ştim, noi nu am cunoscut-o aşa, nu ştiam că e o fată religioasă sau, mă rog...") despre fata îndrăgostită de frumuseţea lumii, despre energia uriaşă pe care o împrăştia în jur. Citea enorm, vorbea cu uşurinţă despre aproape orice şi, mai ales, fascina prin luciditatea minţii, prin felul unic în care rostea adevărul în care credea.

 

 

În anul 1997, în luna august, Svetlana Tănasă venea de la Budapesta şi se oprea la Petru Vodă, mărturisindu-i Părintelui Justin Pârvu situaţia în care se afla: diagnosticată cu cancer de piele.

 

Bunul părinte o opreşte la mănăstire. Boala evoluează galopant, ca o fiară hulpavă şi grăbită să înghită trupul din ce în ce mai neputincios. Curând va ajunge la metastază şi durere cumplită. Svetlana acceptă să fie rasoforită, iar cu câteva săptămâni înainte de a pleca la Domnul este călugărită chiar de către Părintele Justin. "A refuzat să ia morfină, pentru a-şi şterge prin suferinţă toate păcatele săvîrşite în această lume", dă mărturie Monahul Filotheu, de la Mănăstirea Petru Vodă.

 

Maica Heruvima se stinge din viaţă în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1998.

 

 

loading...
Gellu DORIAN: 30 de ani de schisme şi degradări ale unei naţiuni, care tinde să devină o populaţie fără identitate, ci doar cu apucături de „lume bună”. Trist!
După 30 de ani - Bancurile botoșănenilor despre Ceaușescu, concerte și spectacole, însemnări din comunismul întunecat: Ajutaţi-mă să mor!

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Cum petrecea Paștile anticomunistul condamnat la moarte și executat de Securitate la Botoșani / De ce americanii nu au mai ajuns niciodată
Condamnat la moarte de comuniști, s-a predat singur la Securitate, pentru a-și proteja familia. Folosit ca agent dublu, i-a trădat pe comuniști și s-a alăturat iarăși Rezistenței din munți. Prins din nou, a fost condamnat fără proces și împușcat pe poligonul Penitenciarului Botoșani.
Fostul director de la Europa Liberă, mărturisiri despre ”Botoșanii copilăriei mele”: Ne lumina și ne sfințea doar poezia lui Eminescu – GALERIE FOTO
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Sunt cuvintele pe care părinții și bunicii noștri le-au ascultat ani la rând, cu urechea lipită de aparatul de radio, prin vocea celebră de la Vocea Americii sau Europa Liberă. Într-o vreme în care acest gest - ascultarea celor două posturi de radio - te putea duce în pușcăria comunistă...
Rana de pe obrazul Orașului Geniilor: Destinul dureros al casei care se prăbușește sub ochii noștri – GALERIE FOTO
În mijlocul orașului care a dat țării cel mai mare istoric și savant, o casă rezistă de mai bine de două secole, parcă anume spre a ne aminti că, acolo unde rădăcinile putrezesc, tulpina rămâne fără viață iar rodul se usucă și cade.  
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Nepoata lui Sadoveanu a debutat pe scena de la Botoșani, povestea unui interviu care a durat 500 de kilometri: S-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare
S-a bucurat de gloria lui, dar a și suferit după moartea scriitorului, când comuniștii nu au vrut să o mai știe în țară. O carieră în teatru începută la Botoșani, care continuă și astăzi, după zeci de ani de străinătate.
Tânărul Ceaușescu pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu”, spectacolul ”monumental” care a adunat toată suflarea artistică a orașului - FOTO
În ianuarie 1978, Nicolae Ceaușescu împlinea 60 de ani de viață și nu mai puțin de 45 de ani de activitate revoluționară. De 11 ani conducea Partidul Comunist și ducea România ”pe cele mai înalte culmi ale socialismului”.
Cum arătau mătușile lui Eminescu și cum îl descrie pe Mihai chiar fratele său: Când râdea, râdea cu mare poftă, râs sincer – GALERIE FOTO
Sărăcia Botoșanilor, atât de des invocată în rapoarte, studii, statistici, nu ține doar de lipsa banilor, a investitorilor, a locurilor de muncă. Ci mai ales de lipsa de perspectivă atunci când vine vorba de a dezvolta și promova ceea ce există deja.
”Steaua sus răsare, Ceaușescu moare”: Cum au trăit botoșănenii primele ore ale libertății, copilul care își dădea sângele pentru răniți și botoșăneanul care și-a urcat familia pe clădirea Teatrului
1989. Până pe 21 decembrie, la Timișoara muriseră deja 73 de oameni, alți aproape 300 erau răniți. Pe 22 decembrie, la ora 12.08, cuplul Ceaușescu fuge. Până la decolarea elicopterului cu cei doi dictatori, la București muriseră 49 de oameni, alți 600 sunt răniți. Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în prezent de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989.
Povestea maicii Atanasia, alungată din Agafton: A muncit în fabrică, a îngrijit bolnavii, apoi s-a întors să moară Acasă
Într-o zi de 11 decembrie închidea ochii pentru veșnicie o măicuță pentru care viața fusese nu doar o luptă, ci o mărturisire. Rugăciunea continuă, munca cinstită și iubirea de aproapele i-au fost crez și hrană pentru suflet.
Loading...
Ultimul primar necomunist al Botoșanilor: Ne-a lăsat Fata Moartă și o extraordinară lecție de demnitate
Într-un sfârșit de noiembrie 30 se stingea din viață, în urmă cu 75 de ani, unul dintre marii oameni ai Botoșanilor. Avea 55 de ani și trăise cât pentru zece vieți.
Istorie cu parfum de romanță: Pe lângă plopii fără soț cu Rița, fecioara cu ochii sprințari… - FOTO&VIDEO
Le-am ascultat de sute, de mii de ori. Ne-au înmiresmat viața, ne-au bucurat sau înlăcrimat inima. Prea puțin se știe, însă, că unele dintre celebrele romanțe pe versurile lui Eminescu, de pildă, au fost create chiar în timpul vieții Poetului, acum mai bine de 130 de ani.
Povestea mai puțin știută a ”novembriștilor” deportați la Botoșani și a șefului Miliției care a anunțat Revoluția cu o lună înainte: Stai dracului liniștit în banca ta, că oricum nu te prinde Crăciunul aici!
Astăzi se împlinesc 33 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. Revolta care a anunțat prăbușirea comunismului în România.
Botoșăneni hăituiți de Securitate din cauza unei scrisori: ”Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat cu unii dintre semnatari”
Cei vizați ripostează și spun că, la Botoșani, nu și-au făcut decât datoria față de ”patrie și popor”. Și că tragerea lor la răspundere, după 1989, nu prea ar fi justificată: nu mai sunt membri de partid și nici nu se află în funcții publice.
PRESA liberă la Botoșani: Primul ziar independent cu bani de la ”Azur”, scriitorii-publiciști ba în plus, ba… în minus - FOTO
Continuăm în această săptămână, în rubrica Botoșanii de altădată, să aducem în atenție contribuțiile în domeniul presei botoșănene, fie că e vorba de creatori de ziar, fie că privim către cei care au încercat de-a lungul timpului o istorie a presei locale.
Loading...
PRESA noastră: Eminescu aprecia ”smântâna inteligenţei literare” botoșănene, Ceaușescu lăuda Clopotul pentru ”mobilizarea şi antrenarea oamenilor muncii”
În urmă cu aproape 40 de ani, un jurnalist se întreba, într-un articol publicat în una dintre puținele reviste care circulau la acea vreme: ”Care este, totuși, cel mai vechi ziar din Botoșani?”.
AMICUL ȚĂRANILOR înmormântat la Eternitatea: Îmbrăca straie sărace și umbla pe drum cu toporul la brâu, ”o figură care va sta și în istorie” – FOTOGALERIE
Cu adevărat un personaj atipic al vremii sale. Intelectual, entuziast și patriot – uneori peste măsură -, scriitor, excelent avocat și, așa cum avea să îi rămână și faima, un prieten al celor necăjiți. 
De la pojarnicii de ieri la pompierii de azi: Salvatori plătiți cu bani de la bogați, săracii ”să nu fie supăraţi la această dare”, pedepse cu amenzi sau 10 lovituri în fața casei
Astăzi, 13 septembrie, ne înclinăm cu respect în fața salvatorilor de vieți. Intră în foc, în apă, sub dărâmături. La înălțime sau în străfundul pământului, înfruntând intemperiile și dezastrele de tot soiul. În mijlocul oricărei nenorociri, prezența lor ne conferă siguranță, încredere, speranță. Ei sunt pompierii. Cărora le spunem astăzi La mulți ani!
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
melimeloparis.ro%20
astratex.ro
starshiners.ro%20
Sondaj
Cine are dreptate în conflictul PNL - USR-PLUS?
PNL
USR-PLUS
Nici PNL, nici USR-PLUS
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
Eu am fost dintotdeauna liberal și nu am ascuns chestiunea asta. Și vreau să vă spun că astăzi demonstrăm încă o dată că indiferent de culoarea politică suntem împreună pentru a dezvolta această piață de weekend....
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
acum 2 zile
EUR
Euro
4.9473 lei
USD
Dolarul SUA
4.1999 lei
CHF
Francul elveţian
4.5309 lei
GBP
Lira sterlină
5.7880 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.8197 lei
XAU
Gramul de aur
238.6026 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2382 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4085 lei
AUD
Dolarul Australian
3.0693 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.3177 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1955 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6653 lei
Vremea
astăzi
Botosani
11.6 o C
Dorohoi
9.4 o C
Bucecea
8.7 o C
Darabani
8.9 o C
Saveni
9.9 o C
Ştefăneşti
13.0 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2021 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.