În satul Cucorăni, durerea nu s-a stins după înmormântarea lui Daniel Darius Hîrtie. Pentru mulți dintre cei care l-au cunoscut, povestea băiatului de 14 ani este una dintre acele istorii triste care arată cât de puțin îi trebuie uneori unui copil ca să fie fericit și cât de repede se poate frânge o viață.
Dănuț provenea dintr-o familie foarte săracă. Copilăria lui nu a fost una plină de jucării, excursii sau lucruri simple pe care alți copii le primesc fără să se gândească prea mult la ele. Pentru el, multe dintre aceste lucruri au rămas doar dorințe.
La înmormântarea băiatului, profesoara de religie, preoteasa Ana Maria Macuc, a povestit un detaliu care i-a făcut pe mulți dintre cei prezenți să lăcrimeze.
În timp ce alți copii primesc jucării sau le aruncă într-un colț al camerei după ce se plictisesc de ele, Dănuț își construia singur ceea ce își dorea.
El își dorise foarte mult o kendama, o jucărie populară printre copii, dar pe care nu și-a permis niciodată să o cumpere.
Ana Maria Macuc, profesoară de Religie
„Printre alte lucruri era și o kendamă. Kendama făcută de el, dintr-un băț rupt dintr-un copac și improvizată cu tot ceea ce a putut el, pentru că nu avea posibilitatea financiară să își cumpere o kendamă și și-a dorit foarte mult, astfel că a confecționat una singur, așa cum a putut el”.
Băiatul a rupt o creangă dintr-un copac și, cu răbdare, a încercat să își facă propria jucărie. A improvizat-o din ce a găsit, încercând să aibă și el ceva ce alți copii primesc fără efort.
Pentru mulți, o kendama este doar o jucărie banală. Pentru Dănuț, a fost una dintre puținele bucurii pe care a încercat să și le creeze singur.
Acea kendama improvizată spune astăzi o poveste despre un copil care și-a dorit lucruri simple, dar care nu a avut parte de ele.
Copilul de la țară care își făcea jucării din lemn nu a mai apucat să se bucure de nimic. Viața lui s-a oprit brusc la doar 14 ani, lăsând în urmă o familie îndurerată și o comunitate care încă încearcă să înțeleagă tragedia.
Cei care l-au cunoscut spun că jucăria făcută de el va fi așezată pe mormânt. Este, poate, cel mai simplu și mai dureros simbol al copilăriei pe care nu a avut-o.
Un băiat care și-a dorit o jucărie pe care alți copii o primesc sau o abandonează după câteva zile.
Pentru Dănuț, acea kendama improvizată dintr-un băț rupt a fost mai mult decât o jucărie. A fost un vis mic al unui copil sărac de la țară, un vis care a rămas acum doar o amintire.
Elevul de 14 ani înmormântat cu donații de la botoșănenii impresionați de tragedie – VIDEO
