Mesaj transmis de președintele Organizației Municipale a PNL Botoșani, Ionela Aiftincă, cu privire la lucrările din școli.
Am urmărit declarațiile publice prin care primarul PSD al municipiului Botoșani încearcă să transfere o parte din responsabilitatea pentru întârzierea finalizării lucrărilor la unitățile de învățământ către Inspectoratul Școlar Județean Botoșani.
Cred că este momentul ca lucrurile să fie așezate corect.
Dincolo de declarații și dispute politice, responsabilitățile unei instituții se stabilesc prin competențele pe care legea i le atribuie.
Din punct de vedere juridic și administrativ, trebuie făcută o distincție clară între responsabilitatea pentru organizarea și continuitatea procesului educațional și responsabilitatea pentru gestionarea investițiilor, contractelor, constructorilor și achizițiilor derulate de autoritatea publică locală.
Inspectoratul Școlar nu organizează licitațiile Primăriei. Nu încheie contractele de lucrări. Nu gestionează constructorii și nu stabilește sau prelungește termenele de execuție.
Nu este corect ca dificultățile generate de executarea și prelungirea unor lucrări gestionate în cadrul proiectelor administrației locale să fie transformate ulterior într-o culpă a profesorilor, directorilor sau Inspectoratului Școlar.
Fiecare trebuie să răspundă pentru ceea ce intră în propria competență.
Și tocmai pentru că primarul vorbește astăzi despre responsabilitatea și diligența altor instituții, cred că este legitim să analizăm cu aceeași exigență modul în care Primăria Municipiului Botoșani și-a gestionat propriile proceduri privind școlile.
Nu susțin că litigiile privind mobilierul școlar sunt cauza întârzierii lucrărilor de reabilitare. Le invoc dintr-un alt motiv.
Pentru că avem aici un exemplu concret și documentat, prin decizii CNSC și hotărâri judecătorești definitive, despre o procedură care a aparținut exclusiv autorității contractante:
O procedură de peste 10,8 milioane de lei, pentru două loturi.
18 octombrie 2024 – Municipiul Botoșani, în calitate de autoritate contractantă, lansează în SEAP procedura de achiziție, prin Anunțul de participare nr. CN1074466/18.10.2024.
Proiectul privește „Dotarea unităților de învățământ din Municipiul Botoșani cu mobilier, materiale didactice și echipamente digitale”.
Și nu discutăm despre o achiziție minoră.
Numai primele două loturi, destinate mobilierului pentru sălile de clasă din învățământul primar, gimnazial și liceal, au o valoare estimată cumulată de peste 10,8 milioane de lei fără TVA.
O asemenea valoare și, mai ales, destinația achiziției – mobilierul pe care îl vor folosi copiii din școlile municipiului – impun maximum de rigoare în evaluarea ofertelor, respectarea caietului de sarcini și recepția produselor.
12 iunie 2025 – după aproape opt luni de la lansarea procedurii, este emis primul raport și sunt comunicate rezultatele. Rezultatul este contestat.
1 septembrie 2025 – CNSC pronunță prima decizie în litigiile privind rezultatul procedurii.
Decizia ajunge în fața instanței.
10 noiembrie 2025 – Curtea de Apel Suceava pronunță Hotărârea nr. 366/2025, definitivă, în dosarul nr. 432/39/2025.
Instanța anulează actele contestate în ceea ce privește punctajele și obligă autoritatea contractantă – Municipiul Botoșani – la recalcularea acestora și continuarea procedurii cu respectarea considerentelor hotărârii.
Curtea dispune expres: „Obligă autoritatea contractantă Municipiul Botoșani la recalcularea punctajelor aferente factorilor de evaluare [...] și la continuarea procedurii de atribuire cu respectarea considerentelor prezentei decizii.”
Voi publica alături dispozitivul hotărârii.
Nu este o interpretare politică. Este o hotărâre judecătorească definitivă.
11 decembrie 2025 – după hotărârea definitivă a Curții de Apel, autoritatea contractantă emite un nou raport al procedurii și stabilește un nou rezultat.
Și acest rezultat este contestat.
12 februarie 2026 – CNSC soluționează noile contestații, anulează în parte noul raport și dispune reluarea procedurii cu reevaluarea ofertei analizate.
Urmează un al doilea litigiu la Curtea de Apel Suceava.
6 martie 2026 – este înregistrată plângerea împotriva noii decizii CNSC.
30 martie 2026 – Curtea de Apel Suceava pronunță Hotărârea nr. 302/2026.
CNSC constatase neconcordanțe concrete față de cerințele documentației de atribuire, iar Curtea nu a infirmat aceste constatări în urma unei analize tehnice, ci a oprit analiza pe fond ca urmare a tardivității contestațiilor.
Tocmai de aceea, întrebarea rămâne legitimă: autoritatea contractantă a verificat sau va verifica la recepție dacă mobilierul efectiv livrat respectă integral caietul de sarcini?
3 aprilie 2026 – Municipiul Botoșani, prin primar, formulează o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii din 30 martie, solicitând Curții să clarifice dacă mai exista obligația autorității contractante de a relua procedura și de a reevalua oferta.
6 mai 2026 – Curtea de Apel soluționează definitiv și această cerere.
Cererea Municipiului este respinsă ca neîntemeiată. Instanța arată că dispozitivul era „suficient de clar”.
18 octombrie 2024 – 6 mai 2026.
Aproape 19 luni între lansarea licitației și ultima hotărâre definitivă pronunțată în incidentul privind lămurirea dispozitivului.
Aproape 19 luni în jurul unei proceduri pentru dotarea sălilor de clasă în care învață copiii din municipiul Botoșani.
Trebuie făcută și aici o precizare juridică importantă: exercitarea de către operatorii economici a dreptului de a formula contestații și de a se adresa instanțelor este legală și nu poate fi imputată, prin ea însăși, Primăriei.
Dar nici nu putem ignora ceea ce rezultă din documente.
Primul rezultat a ajuns în fața Curții de Apel, iar instanța a obligat definitiv Municipiul Botoșani să recalculeze punctajele și să continue procedura conform hotărârii.
A urmat un nou rezultat.
Au urmat noi contestații.
A urmat o nouă decizie CNSC.
A urmat un al doilea proces la Curtea de Apel.
Iar după hotărârea din 30 martie, Municipiul Botoșani a solicitat inclusiv lămurirea dispozitivului acesteia, cerere respinsă definitiv ca neîntemeiată la 6 mai 2026.
De aceea, atunci când administrația locală vorbește astăzi despre întârzieri și despre responsabilitatea Inspectoratului Școlar, este legitim să răspundă cu aceeași exigență și la întrebarea:
Cât din întârzierea acestei achiziții putea fi evitată dacă procedura era gestionată corect de la început?
Profesorii nu au evaluat ofertele.
Directorii nu au calculat punctajele.
Inspectoratul Școlar nu a emis rapoartele procedurii.
Autoritatea contractantă a fost Municipiul Botoșani.
Și mai există o întrebare: ce mobilier ajunge efectiv în școlile din Botoșani?
În etapa ulterioară, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a constatat, în privința ofertei analizate, nerespectarea unor cerințe tehnice obligatorii din documentația de atribuire.
De exemplu, pentru un pupitru reglabil, documentația prevedea intervalul de 580–760 mm, în timp ce în oferta analizată era indicat 590–760 mm.
Pentru materialul blatului, caietul de sarcini prevedea „lemn sau WERZALIT”, iar oferta analizată indica „plăci aglomerate din lemn”.
Concluzia CNSC: „materialul utilizat nu corespunde”.
Aceste cerințe nu au fost stabilite de profesori, de directorii școlilor sau de Inspectoratul Școlar.
Erau în documentația procedurii organizate de autoritatea contractantă.
CNSC constatase neconcordanțe concrete față de cerințele documentației, iar Curtea nu le-a infirmat în urma unei analize tehnice pe fond, ci nu a mai ajuns la această analiză ca urmare a tardivității contestațiilor.
Tocmai de aceea întrebarea rămâne legitimă:
Ce mobilier a fost efectiv livrat în școlile din Botoșani? Respectă produsele efectiv livrate toate cerințele tehnice din caietul de sarcini?
Aici intervine o altă responsabilitate a autorității contractante: recepția.
Primăria Municipiului Botoșani va recepționa și va autoriza plata mobilierului numai după verificarea efectivă a conformității produselor cu specificațiile tehnice din caietul de sarcini?
Cine verifică dimensiunile?
Cine verifică materialele?
Cine verifică dacă mobilierul livrat respectă specificațiile tehnice asumate într-o achiziție în care numai primele două loturi depășesc 10,8 milioane de lei fără TVA?
Cine își asumă semnătura pe documentele de recepție?
Nici aici răspunsul nu poate fi: profesorii.
Nu poate fi: directorii.
Nu poate fi: Inspectoratul Școlar.
Autoritatea contractantă este Municipiul Botoșani.
Ea a organizat procedura. Ea a stabilit documentația achiziției. Ei îi revin responsabilitățile legale și contractuale privind ceea ce achiziționează și recepționează.
Primăria trebuie să răspundă pentru ceea ce ține de competența Primăriei: pentru contractele sale, pentru relația cu constructorii, pentru termenele și executarea investițiilor pe care le gestionează, pentru procedurile sale de achiziție, pentru evaluarea ofertelor și pentru recepția bunurilor pe care le achiziționează.
De aceea, înainte de a indica public Inspectoratul Școlar drept parte a problemei privind întârzierile din școli, cred că primarul trebuie să răspundă unei întrebări simple:
Primăria și-a îndeplinit, cu toată diligența necesară, propriile obligații?
Nu putem transforma Inspectoratul Școlar într-un responsabil universal pentru consecințele unor lucrări, contracte și achiziții pe care nu le gestionează.
Modernizarea școlilor este necesară, dotarea lor este necesară, investițiile sunt necesare.
Dar tocmai pentru că vorbim despre bani publici și, mai ales, despre condițiile în care învață copiii noștri, exigența trebuie să fie aceeași pentru toți.
Nu profesorii gestionează constructorii.
Nu directorii încheie contractele Primăriei.
Nu Inspectoratul Școlar stabilește termenele de execuție ale lucrărilor Primăriei.
Nu Inspectoratul Școlar a organizat achiziția de mobilier.
Nu Inspectoratul Școlar este autoritatea contractantă.
Fiecare instituție trebuie să răspundă pentru propriile competențe, propriile decizii și propriile obligații.
Iar înainte de a căuta responsabilitatea în curtea altor instituții, administrația locală trebuie să își asume ceea ce îi aparține.
Pentru că atunci când vorbim despre școli, despre bani publici și, mai ales, despre copiii Botoșaniului, responsabilitatea nu se pasează. Responsabilitatea se asumă.
