Editor coordonator (finanțe-bănci)
România trebuie să exporte mai mult pentru a-și finanța același volum de importuri, acesta fiind un semnal că economia pierde treptat putere de negociere, arată un document al INS.
Indicatorul care surprinde cel mai bine această evoluție este raportul de schimb, calculat de INS la 99,29%. Orice valoare sub 100 sugerează o deteriorare a poziției comerciale: importurile se scumpesc mai repede decât exporturile.
Privind în detaliu, se observă două românii comerciale. Pe de o parte, exporturile de produse minerale și metale au beneficiat de prețuri mai bune. Pe de altă parte, tocmai sectoarele care reprezintă coloana vertebrală a exporturilor românești către Uniunea Europeană – automobilele și echipamentele electrice – au înregistrat scăderi ale valorii unitare.
În același timp, România a plătit mai mult pentru unele dintre cele mai importante produse importate. Cea mai spectaculoasă creștere apare la produsele farmaceutice, unde indicele valorii unitare a depășit 118%, iar combustibilii importați s-au scumpit și ei.
Dincolo de cifre, raportul spune o poveste despre locul României în economia europeană. Continuăm să exportăm în principal bunuri industriale aflate în lanțurile de producție europene și să importăm produse cu valoare adăugată ridicată, inclusiv medicamente, tehnologie și echipamente. Atunci când prețurile importurilor cresc mai repede decât cele ale exporturilor, economia pierde treptat putere de negociere.
Ca să înțelegem de unde vine cifra de 99,29%, trebuie să lămurim ce măsoară Institutul Național de Statistică atunci când vorbește despre „indicii valorii unitare”.
Când România exportă sau importă mărfuri, valoarea totală a schimburilor poate crește din două motive complet diferite: fie vindem sau cumpărăm mai mult (mai multe mașini, mai mulți saci de grâu), fie vindem sau cumpărăm la prețuri mai mari. Un indice de valoare brută le amestecă pe amândouă, și din el nu poți spune dacă economia produce mai mult sau doar plătește mai mult pentru același lucru.
Indicele valorii unitare separă cele două efecte. E, în esență, un termometru de preț: ia un eșantion reprezentativ de mărfuri (alese astfel încât să aibă pondere mare în comerț și să nu fi suferit salturi bizare de preț de la un an la altul) și urmărește cât s-a schimbat prețul lor mediu, independent de câte bucăți s-au vândut. Sub 100 înseamnă ieftinire, peste 100 înseamnă scumpire.
Sursa https://www.hotnews.ro
