Mărturisirile Simonei Radiș: Au fost câțiva care au spus că ni s-a urcat la cap

Simona e diferită de noi, nici n-ar putea fi altfel, de aceea ea e campioană. Si ca orice om special, visează la lucruri normale. Să facă prăjituri, să nu-i sune alarma dimineața și să-și bea cafeaua liniștită cu părinții. Înjură în trafic, dansează hore la nunți și pierde nopți la seriale. Dar când intra în barcă, lasă totul pe uscat. ”Am un semafor în minte. Când începe cursa, se pune verde și nu mă mai tem de nimic”. Atunci devine din nou Simona Radiș, care la 27 de ani e cel mai titrat sportiv român în activitate.

Sportiva originară din Avrămeni a acordat un interviu DigiSport, din care prezentăm câteva pasaje:

”Aceea mi-a rămas cel mai mult la suflet”

Cum te descurci cu număratul medaliilor? Mai e loc pentru ele?
Loc cu siguranță este. Dar să știți că și eu mă pierd în număratul lor. Nu de puține ori am fost întrebată câte medalii am și nu am știut să răspund, fiindcă nu le țin contabilitatea și nu m-am raportat niciodată la numărul lor. În schimb, mă bucur că reușesc să le tot înmulțesc.

Dar unde le ții? Le mai ștergi de praf din când în când?
Le țin într-o cutie în care nu intră praful, așa că nu este nevoie să le șterg. Nici nu mă mai uit la ele. Le privesc doar imediat după competiție, după ce câștig, apoi le pun alături de celelalte.

Care este cea specială? Trebuie să fie una de care ești mai atașată.
N-am dormit cu niciuna sub pernă. Dar cea mai dragă este prima medalie de aur câștigată la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Aceea mi-a rămas cel mai mult la suflet, fiindcă a fost prima și, îți dai seama, îți aduci aminte fiecare detaliu.

Elevă din Botoșani, campioană europeană la doar 15 ani: Medalia de aur la haltere 

Ai două medalii de aur la Jocurile Olimpice. Recordul este de cinci medalii de aur, Elisabeta Lipă. Te gândești că o poți egala sau chiar depăși?
Da. De ce nu? Mi-ar plăcea mult să reușesc acest lucru. Nu este deloc ușor, dar nu-mi spun că nu pot sau că este imposibil. Dimpotrivă. Mă gândesc că, dacă mă voi antrena la fel de bine în continuare și voi fi sănătoasă, am toate șansele.

Ai discutat cu doamna Lipă despre acest lucru?
Știe și chiar mă susține în acest parcurs al meu. Și-ar dori foarte mult să reușesc. Să existe cineva care să o depășească. Îmi este alături mereu. Dacă am nevoie de ceva, are grijă să fie totul în regulă, astfel încât să nu fiu distrasă.

”Sunt și oameni care așteaptă doar medalia de aur”

Dar cum privești o medalie de argint? Este un succes sau un eșec? De exemplu, la JO de la Paris, ai câștigat un aur și un argint. Au fost și oameni au strâmbat din nas la argint?

Da, au strâmbat din nas și la bronzul european pe care l-am luat în același an. Dar pentru mine și Ancuța, acea medalie de argint este la fel de valoroasă ca una de aur. Este cea mai muncită, cea mai râvnită, cel mai greu de obținut și de aceea o considerăm egală cu celelalte două. Fiindcă suntem oameni și nu putem să fim ca roboții, să ocupăm doar locul întâi. Și celelalte țări, și ceilalți sportivi se antrenează, își doresc la fel de mult și contează foarte mult cum te prinde ziua respectivă, dacă ești în cea mai bună formă sau dacă ceva nu este în regulă. Atunci noi trebuie să ne mulțumim cu rezultatele pe care le obținem, fiindcă și un argint olimpic sau o altă medalie este la fel de valoroasă. Tot patru ani se muncește pentru ea și trebuie apreciată.

Dar din din partea oamenilor ai simțit mai multă nemulțumire, sau apreciere?
Oamenii sunt împărțiți. Au fost câțiva care au spus că ni s-a urcat la cap sau că nu ne-am antrenat la fel de bine, dar au fost și alții care ne-au încurajat și au spus că este un rezultat foarte bun. Avem oameni care ne susțin de fiecare dată, ne dau mesaje și ne urează mult succes. Dar sunt și oameni care așteaptă doar medalia de aur, iar aceștia trebuie să înțeleagă că sportivii de performanță au urcușuri și coborâșuri. Este foarte greu să te menții mereu pe primul loc. Cred că în 2024 atât eu, cât și Ancuța am învățat să nu ne mai raportăm la așteptările celorlalți și nici măcar noi să nu mai punem presiune pe umerii noștri. Fiindcă noi oricum dăm tot ce avem mai bun.
 

CLICK pentru interviul integral