Turnul - clopotniță de la Popăuți poate fi văzut ca o punte între epoci, un martor al luptei pentru apărare, dar și al rugăciunii, care și-a păstrat demnitatea peste secole .
Construcția sa masivă, din zidărie de cărămidă și piatră, contrastează cu Biserica și îi conferă ansamblului aspectul unei mici cetăți, potrivit Visit Botosani.
Turnul oferă o perspectivă de apărare, pentru că de aici, în trecut, se putea supraveghea împrejurimea, având și rol de turn de strajă. Îmbină elementele de fortificație cu cele religioase, reprezentând o trăsătură specifică mănăstirilor din epoca medievală moldovenească (asemănător cu turnurile de la Neamț sau Bistrița). În acest sens, se putea urca la etajul întâi numai pe o scară exterioară care putea fi ridicată. La cel de-al treilea etaj se află clopotnița, aici existând patru mari deschideri către cele patru puncte cardinale.
Astfel, Legenda “Turnului de la Popăuți” se împletește cu realitatea istorică:
Auzind Ștefan cel Mare că regele Poloniei, Ioan Albert, plănuia să ocupe Moldova, a dat poruncă să se ia măsuri pentru apărarea țării, să se ridice un zid de piatră și să se înalțe Turnul Popăuți, cu trei caturi, să se vadă dincotro vine dușmanul.
Meșterii au slăbit însă lucrul, prinși de farmecele frumoasei hangițe, la care aceștia mâncau după zilele de lucru. Lucrarea nu s-ar fi terminat dacă nu venea iarna mai devreme și, pentru că strugurii nu s-au copt, vinul era acru și nu putea fi băut.
Ștefan cel Mare a poruncit să se folosească acest vin în mortarul construcției, lipitura devenind tare precum cremenea, și așa Turnul Popăuți a fost terminat înainte de invazia polonă din anul urmator, 1497.
Popăuțiul nu a fost cucerit prin forța armelor niciodată.
