Diagnosticată cu cancer de sân la 34 de ani, Loredana a trecut prin chimioterapie, mastectomie și menopauză indusă. Acum, se luptă cu teama de recidivă, încercând să fie un părinte stabil pentru copilul ei. Aceasta este povestea impactului bolii asupra vieții de familie și a importanței sprijinului psihologic într-o realitate schimbată radical.
„Unde sunteți? Vă rog să vă așezați!”
Într-o seară de joi, telefonul a sunat. Loredana pregătea cina, iar copilul se uita la desene animate, când medicul i-a cerut să se așeze. „Îmi pare rău, dar s-au găsit trei tumori la un sân. Va trebui să faceți chimioterapie, iar la final, mastectomie”, își amintește Loredana. Avea 33 de ani și locuia de 12 ani în Germania, unde își construise viața și familia. Era mama unui băiețel, Lukas, de doar trei ani.
Prima reacție a fost neașteptată. „Am început să zâmbesc. Nu știu de ce. Abia după ceva timp am realizat că e rău. Nu mi-a fost frică de moarte, ci mai mult de cum am să arăt”. A înțeles repede că diagnosticul este o linie de demarcație care îi va împărți viața între „înainte” și „după”. Gândul care a lovit-o cu adevărat nu a fost despre ea: „Am simțit frică profundă și neputință când mă imaginam absentă din viața copilului meu”.
Diagnosticul a fost primul șoc, urmat rapid de investigații, analize și așteptări care au lăsat puțin loc pentru liniște.
Sursa https://www.hotnews.ro
