„Nu am construit filmul pentru a trage un semnal de alarmă, ci din contră, l-am construit pentru ca privitorii să înțeleagă importanța apei”, declară regizorul Dan Dinu, creatorul primului documentar amplu dedicat Deltei Dunării. Într-un interviu, cineastul a vorbit despre fauna spectaculoasă a zonei și despre impactul turismului agresiv: „Pentru mulți, Delta înseamnă câteva poze furate de ici pe colo, niște postări pe social media. Ar trebui să aibă mai multă răbdare”, subliniază Dan Dinu.
În 2021, Dan Dinu și Cosmin Dumitrache au regizat „România Sălbatică”, cel mai amplu proiect documentar despre natura românească. Filmul a câștigat Premiul publicului la TIFF 2021 și premiul GOPO 2022 pentru „Cel mai bun film documentar”, prezentând imagini inedite din regiuni spectaculoase și greu accesibile, alături de povești unice despre biodiversitatea țării.
În 2026, fotograful Dan Dinu revine cu un nou proiect, primul documentar românesc de anvergură dedicat Deltei Dunării. Realizat pe parcursul a cinci ani, în condiții dificile de filmare în natură, cu sprijinul specialiștilor și organizațiilor de mediu, „Delta Sălbatică” va avea premiera pe 5 iunie, în cadrul LYNX Festival, primul festival din România dedicat exclusiv fotografiei și filmului documentar de natură (1-7 iunie, Brașov).
Noul film, cu un scenariu semnat de Codruța Florea, expune povestea din perspectiva apei, narată de actrița Medeea Marinescu.
„Este la primul documentar pe care îl narează și i se potrivește foarte bine acest lucru. Abia aștept să o descoperiți în film în această ipostază inedită”, menționează regizorul.
Obiectivul inițial a fost un film de cinema de 100 de minute, împărțit în două episoade de 50 de minute. Însă, povestea s-a dezvoltat, rezultând un film de două ore și patru episoade.
„Nu am construit filmul pentru a trage un semnal de alarmă, ci din contră, l-am construit pentru ca privitorii să înțeleagă importanța apei. Și nu doar pentru acest loc, ci pentru oricare altul. Apa este viață, apa construiește. Poate că la finalul documentarului o să avem un moment de reflexie pentru a fi mai cumpătați.”
– După toate experiența de aici, ce ați descoperit în Deltă și v-a surprins?
– Dan Dinu: Merg să fotografiez în Deltă de aproape 20 de ani și sunt mereu surprins. Ca să vă dau un exemplu, am rămas într-o zi pe un grind înconjurat de apă pentru a filma niște plante acvatice. Sau cel puțin ăsta era planul. La un moment dat, chiar înainte să mă apuc de treabă, am zărit o scoică de râu atât de colorată și faină încât mi-a deturnat întreaga sesiune de filmat. M-am concentrat să-i spun povestea și am uitat de plante. A apărut astfel o poveste complet nouă, care sunt sigur că o să impresioneze multă lume, pentru că este cu un animal pe care rareori îl băgăm în seamă, mai ales când este la concurență cu egrete, lebede și pelicani. Au mai fost astfel de momente care au apărut de niciunde, cum ar fi niște colembole care s-au băgat singure în fața lentilei în timp ce filmam eclozarea țânțarilor și au furat toată atenția. Ce sunt aceste colembole? Niște vietăți fascinante, niște supereroi. Vă invit să descoperiți în film povestea lor.
– Și, apropo de asta, care e cea mai mare diferență între Delta „de Instagram” și Delta reală?
– Cred că Delta reală este mult mai fascinantă pentru că are extrem de multe conexiuni neștiute care se desfășoară doar în fața celor care chiar au răbdare să o descopere. Mulți dintre turiștii Deltei se suie într-o barcă de viteză la Tulcea, gonesc până la Mila, mai apoi la Letea, unde dau o fugă la cai și la pădure, iar apoi, după ce mai fac un popas pe plaja de la Sulina, se întorc „fascinați” înapoi.
Este cel mai nociv turism care se poate practica în acest loc. Nu înțelegi nimic din ziua respectivă și nu de puține ori din astfel de bărci mai și răsuna muzică la maxim. Pentru mulți asta este Delta, câteva poze furate de ici pe colo, niște postări pe social media din care să se vadă că au fost în Deltă și gata. Însă biodiversitatea acestui loc, unică în Europa, habitatele uimitoare, animalele pe care le poți întâlni la tot pasul, complexitatea locului, sunt cu totul altă poveste. Trebuie doar să ai un pic mai multă răbdare.
– Cât de fragilă este Delta, în realitate, și ce schimbări ați observat în acești ani de filmare? Spre exemplu, există specii sau zone care v-au îngrijorat?
– Ca orice habitat acvatic, Delta are o putere de regenerare uimitoare. Uneori chiar și atunci când anumite zone sunt afectate, se pot reface rapid, dar asta nu înseamnă că nu există probleme. Ca să dau un exemplu, în lunile de iarnă, localnicii dau foc la stuf.
În trecut se făcea acest lucru pentru regenerarea stufului în vederea recoltării și pentru a face loc peștilor pentru a se reproduce. Poate există și adevăr în aceste practici tradiționale, însă pierderile de pe urma focului sunt devastatoare, iar în ultimii ani am asistat la incendii uriașe.
Am reușit chiar să documentăm și noi anumite aspecte care să arate problemele cu care se confruntă animalele în aceste perioade. Una dintre ele este prezentă pe larg în film.
O altă problemă pe care am văzut-o cu ochii mei în urmă cu vreo doi ani a fost legată de pelicani. Un grup considerabil a ieșit din zona tradițională de cuibărit de la Roșca – Buhaiova, unde este cea mai mare colonie de pelicani comuni din afara Africii, și a încercat să cuibărească undeva într-o margine a lacului Merhei.
La început nu erau deloc sperioși și am putut sta la o distanță considerabilă să îi filmăm cum se comportau absolut natural. La câteva zile am revenit și ni s-au părut cumva mai speriați, dar ne-au acceptat. După alte câteva zile, imediat ce ne-au zărit barca au început să se agite. Nu i-am stresat și am păstrat distanța, însă mai rămăseseră doar câțiva, iar multe dintre cuiburi erau goale.
Am aflat puțin mai târziu că foarte multe bărci cu turiști au intrat peste ei, iar niște așa ziși „ghizi” se urcau cu barca pe mal peste cuiburi pentru a arăta clienților cum arată ouăle de pelican. Un astfel de comportament este inacceptabil. Schimbări se văd mereu în Deltă, iar din păcate cele mai multe sunt generate de noi. Sunt convins că natura se poate refacere dacă o lăsăm, dar cel mai mult mă îngrijorează specia umană care se pare că nu înțelege importanța conservării naturii.
– Care a fost cel mai greu cadru de obținut sau ce animal v-a pus cel mai mult la încercare?
– Ca de foarte multe ori, mamiferele sunt cele care se lasă mai greu filmate. Am avut succes cu unele, dar ghinion cu altele. Însă provocările au venit mai ales de la încercarea de a surprinde anumite comportament.
Sursa https://www.hotnews.ro
