În urmă cu trei ani, când fiica mea a dat Evaluarea Națională, cea mai mare teamă a mea după aflarea rezultatului a fost legată de completarea fișei de opțiuni. Mi-era frică să nu pun prea puține, să nu le pun într-o ordine greșită, să nu scriu codul eronat. Ce să mai! Toate anxietățile care v-ar putea trece prin cap mă măcinau zi și noapte. Când am ajuns în sala de clasă și mi s-a pus foaia în față, aveam impresia nu că aleg un liceu, ci să îi semnez copilului sentința pe viață. Peste doi ani urmează să fac același lucru cu băiatul cel mic și tare mi-e că voi fi la fel de stresată. Măcar acum știu ce variante am la îndemână dacă liceul la care ajunge copilul nu e ceea ce trebuie.
Numai cine nu a trecut prin Evaluarea Națională nu înțelege coșmarul legat de completarea fișei de opțiuni. Evident, există și copii aflați la cele două extreme: cei cu peste 9,80 care pot intra oriunde doresc și cei cu medie atât de mică încât au foarte puține opțiuni. Pentru cei cu note între 6 și 9,79 situația este un pic diferită. Fiică-mea a avut 9, fix la granița dintre un liceu bun și unul mediocru.
Înca de prin luna aprilie începuseră să circule pe grupurile de părinți tabele cu mediile din anii trecuți ale tuturor liceelor din București. Le-am studiat, mi-am făcut propriile liste. În paralel, la școală, diriginta ne spunea de fiecare dată ”să completați cât de multe opțiuni puteți, și 100, să nu rămâneți pe dinafară.” Apoi, prin mai, a apărut broșura. Am început deja să organizez liceele în funcție de medie, apoi de distanța față de casă și, în paralel, ceream păreri de la părinți cu copii mai mari. Ținta noastră era Colegiul Național „George Coșbuc”, profil uman. Știam totuși că nu prea sunt șanse să aibă o medie peste 9,50, așa că mi-am îndreptat atenția mai mult spre școlile unde în anii trecuți se intrase cu note între 8.50 și 9.30.
Sursa https://www.hotnews.ro
