Pe 3 februarie, ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, a ținut neapărat să ajungă personal la Botoșani pentru inaugurarea unei noi creșe, construită prin Programul Național de Construire de Creșe „Sfânta Ana”.
A fost o vizită cu fotografii, declarații optimiste și multe laude pentru ceea ce ministrul a numit un proiect de suflet. Creșa din Botoșani a primit atunci eticheta cu numărul 53, una dintre zecile de unități ridicate la nivel național.
Mai puțin de șase luni mai târziu, pe 25 iunie, ministrul era din nou în județ, de această dată la Dorohoi, pentru o nouă inaugurare și un nou șir de fotografii în care vorbea despre investițiile Guvernului în infrastructura pentru copii.
Numai că, la doar câțiva kilometri distanță, investiția inaugurată cu mare fast la Botoșani spune o cu totul altă poveste.
O poveste despre o clădire nouă, cu lacătul pe ușă.
Niciun copil. Nicio educatoare. Niciun angajat.
Doar liniște.
O liniște care contrastează puternic cu entuziasmul afișat la inaugurare.
Întrebat de ce creșa este închisă la jumătate de an după tăierea panglicii, primarul municipiului Botoșani, Cosmin Andrei, susține că administrația locală încă așteaptă documentele necesare din partea Companiei Naționale de Investiții.
„Nu am primit încă lista de dotări de la CNI pentru a transmite către Inspectoratul Școlar să facă angajările. Înțeleg că mai este o factură de plătit, ultima factură și în timpul vacanței de vară în care am intrat vom parcurge aceste etape, este doar o formalitate astfel încât din toamnă să mai avem încă o creșă funcțională la Botoșani”, a declarat primarul Cosmin Andrei.
Numai că explicația ridică o întrebare simplă.
Cum poate fi inaugurată oficial o investiție despre care autoritățile știau că nu poate funcționa?
Ironia este cu atât mai mare cu cât instituția de la care lipsesc documentele este chiar Compania Națională de Investiții, aflată în subordinea Ministerului Dezvoltării, condus de același Cseke Attila.
Problema este una aparent birocratică, dar cu efecte directe asupra familiilor care așteaptă locuri în creșă.
Dotările au fost livrate și inventariate fizic, însă nu pot fi introduse în patrimoniul municipalității deoarece lipsesc valorile de inventar pentru fiecare obiect în parte. Fără aceste documente nu poate fi constituită comisia de inventariere, nu poate fi promovată Hotărârea de Consiliu Local pentru preluarea investiției și, implicit, nu pot începe procedurile administrative următoare.
Abia după adoptarea hotărârii de Consiliu Local obiectivul poate fi predat oficial, iar Inspectoratul Școlar poate organiza concursurile pentru ocuparea posturilor.
Între timp, Inspectoratul Școlar Județean a aprobat arondarea noii creșe la o grădiniță, însă procedurile sunt departe de final.
Șeful învățământului botoșănean explică faptul că, după preluarea oficială a clădirii, trebuie organizate concursurile pentru personal, iar unitatea are nevoie și de autorizările necesare, inclusiv de avizul ARACIP.
Toate aceste etape durează.
Asta înseamnă că data de 1 septembrie este deja imposibil de respectat.
În cel mai optimist scenariu, creșa ar putea deveni funcțională abia spre sfârșitul anului sau chiar la aproape un an după inaugurarea oficială.
Cazul de la Botoșani nu este doar despre o întârziere birocratică.
Este despre o practică devenită obișnuință în politica românească: inaugurări făcute pentru imagine, înainte ca investițiile să poată fi folosite de cetățeni.
Politicienii taie panglici, țin discursuri și postează fotografii pe rețelele sociale, în timp ce beneficiarii reali mai au de așteptat luni întregi până când obiectivele devin cu adevărat funcționale.
În cazul acestei creșe, paradoxul este evident. Ministrul care promovează programul național și se laudă cu investițiile realizate conduce ministerul din subordinea căruia face parte instituția ce întârzie documentele fără de care creșa nu poate fi deschisă.
Pentru botoșăneni, situația are și un puternic sentiment de deja-vu.
Aflat acum la al doilea mandat de ministru al Dezvoltării, Cseke Attila este același ministru care, la una dintre primele sale vizite oficiale la Botoșani, a mers pe Stadionul Municipal și a promis sprijin financiar pentru modernizarea arenei.
Anii au trecut, promisiunea a rămas, iar stadionul continuă să aștepte investițiile anunțate.
Acum, istoria pare să se repete.
Diferența este că de această dată investiția există, panglica a fost tăiată, fotografiile au fost făcute, dar copiii pentru care a fost construită creșa nu au trecut nici măcar o zi pragul clădirii.
Iar aceasta este poate cea mai clară definiție a ipocriziei administrative: să inaugurezi o clădire pe care oamenii nu o pot folosi și să transformi o investiție publică într-un decor pentru imaginea unor politicieni.
