Bolile de inimă pot progresa silențios ani la rând, culminând cu un infarct. Prevenirea unui astfel de eveniment grav este posibilă prin investigații simple, precum măsurarea tensiunii arteriale, analize de sânge pentru colesterol sau ecografia cardiacă, o metodă rapidă și neinvazivă de evaluare a funcției inimii. În caz de suspiciuni privind depunerile pe artere, medicul poate recomanda investigații avansate, cum ar fi angio-CT-ul cardiac, o tomografie computerizată ce vizualizează arterele inimii și depunerile de calciu sau grăsime.
Tehnologiile actuale permit detectarea plăcilor arteriale, evaluarea inflamației sistemice și calcularea precisă a riscului cardiovascular pe o perioadă de zece ani.
American Heart Association recomandă primele teste începând cu vârsta de 20 de ani. Alte investigații devin relevante după 40 sau 50 de ani, odată cu creșterea riscului de boală. Fiecare analiză are un moment optim și necesită repetare periodică. Iată, în continuare, cele mai importante teste cardiace și momentul potrivit pentru efectuarea lor.
Măsurarea tensiunii arteriale rămâne cel mai simplu și crucial test pentru sănătatea cardiovasculară. Această investigație rapidă și neinvazivă cuantifică forța cu care sângele apasă pereții arterelor. Aparatul înregistrează două valori: presiunea sistolică (când inima pompează sângele) și presiunea diastolică (când inima se relaxează între bătăi).
Primele măsurători sunt recomandate în jurul vârstei de 20 de ani. Dacă valorile sunt normale, o verificare anuală este suficientă. Noul ghid al American Heart Association și American College of Cardiology (2025) menține aceleași praguri de referință:
Obiectivul pentru persoanele cu hipertensiune este menținerea tensiunii sub 130 mmHg, prag ce reduce riscul de infarct, accident vascular și declin cognitiv.
Pericolul tensiunii arteriale crescute constă în absența simptomelor; mulți indivizi trăiesc ani de zile cu hipertensiune fără să știe. Valorile ridicate pot duce la atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale, adesea fără semne prealabile de avertizare.
Profilul lipidic este un set complet de analize care indică modul în care grăsimile circulă în sânge și gradul de expunere a arterelor la risc de blocaj. Testul include patru valori esențiale: colesterolul total, LDL (colesterolul „rău”), HDL (colesterolul „bun”) care protejează vasele de sânge, și trigliceridele, un alt tip de grăsimi asociat cu formarea plăcilor. Un profil dezechilibrat accelerează depunerile pe artere și crește riscul de infarct și accident vascular cerebral.
Analiza este recomandată tuturor adulților începând cu vârsta de 20 de ani, chiar și în absența simptomelor. Fără factori de risc, o verificare la 4–6 ani este suficientă. În schimb, la persoanele cu antecedente familiale, obezitate, diabet sau hipertensiune, testarea trebuie efectuată mai devreme și mai des.
Odată cu înaintarea în vârstă, controalele devin mai frecvente. Bărbații între 45 și 65 de ani și femeile între 55 și 65 de ani ar trebui să-și repete profilul lipidic anual sau la doi ani. După 40 de ani, medicii utilizează și ecuații de calcul pentru a estima riscul cardiovascular pe 10 ani, combinând valorile colesterolului cu tensiunea, vârsta, sexul și alți factori.
Un nivel crescut al glucozei în sânge sporește riscul de rezistență la insulină, prediabet și, în timp, diabet de tip 2. Nediagnosticat și netratat, diabetul poate afecta inima, vasele de sânge, rinichii, ochii și creierul, conducând inclusiv la infarct sau accident vascular cerebral.
Analiza glicemiei indică concentrația de zahăr din sânge, principala sursă de energie a organismului provenită din alimentație. Pe lângă glicemia simplă, medicii folosesc frecvent și hemoglobina glicată (HbA1C), care reflectă media nivelului de glucoză din ultimele trei luni. O valoare de 6,5% sau mai mare confirmă diagnosticul de diabet.
American Diabetes Association recomandă testarea glicemiei la toate persoanele de la 45 de ani în sus. Analizele pot fi efectuate și mai devreme dacă există factori de risc precum exces ponderal, hipertensiune, valori mari ale colesterolului sau istoric familial de diabet. Dacă rezultatele sunt normale, repetarea la fiecare trei ani este suficientă, dar persoanele cu risc crescut necesită monitorizare mai frecventă.
Indicele de masă corporală (IMC) se calculează pe baza greutății și înălțimii și oferă o estimare a grăsimii corporale. Circumferința taliei indică acumularea de grăsime în jurul abdomenului, un indicator important al riscului cardiovascular.
Excesul ponderal, în special cel abdominal, favorizează apariția bolilor de inimă, a accidentului vascular cerebral, a fibrilației atriale și a insuficienței cardiace. De aceea, aceste două măsurători simple sunt esențiale în cadrul controalelor medicale de rutină.
Un test extrem de simplu, dar cu valoare clinică tot mai recunoscută, este măsurarea circumferinței gâtului. Se realizează cu o bandă de măsură plasată chiar sub mărul lui Adam și durează câteva secunde.
Sursa https://www.hotnews.ro
