Inteligenți, dar uneori aroganți și cu replici acide, adolescenții pot fi o provocare pentru părinți. Problemele specifice acestei vârste pot fi amplificate de abordări greșite din partea adulților.
Specialiștii oferă soluții pentru a depăși această perioadă dificilă. Iată câteva recomandări utile.
Cercetările din neuroștiințe arată că creierul unui adolescent este diferit de cel al unui adult, fiind într-o continuă dezvoltare. Cortexul prefrontal, responsabil cu raționamentul, atenția, controlul impulsurilor și luarea deciziilor, se maturizează complet abia la vârsta de 25 de ani.
Acest lucru nu justifică comportamentul inadecvat al adolescenților, dar ajută la înțelegerea acestuia. Explicația stă în faptul că, la această vârstă, căutarea senzațiilor tari și judecata deficitară merg adesea împreună, crescând riscurile.
Răbdarea este esențială în relația cu adolescenții, o realitate cunoscută de orice părinte.
„Experiența de a fi părinte de adolescent a fost o aventură plină de neprevăzut, în care mi-am confruntat toate punctele slabe”, spune psihologul Miruna Jovin, bazându-se pe experiența personală.
Ea menționează că, din punct de vedere profesional, știa că adolescența este o perioadă de căutări și de descoperire a sinelui.
„A fost important să nu uit că acțiunile și vorbele lor nu erau îndreptate împotriva mea, ci erau doar încercări de a-și găsi locul. Propria mea adolescență nu m-a putut ajuta de această dată, deoarece vremurile s-au schimbat”, adaugă Miruna Jovin.
La rândul său, Cristine Carter, doctor în sociologie și autoare de cărți despre adolescenți, remarcă într-un articol citat de momsoftweensandteens.com că adolescenții au un talent special de a-și scoate părinții din minți, indiferent cât de respectuoși, inteligenți, amuzanți sau responsabili ar fi.
„Uneori, nu înțeleg de unde apar gesturile și comentariile care mă exasperează. Sunt uimită de felul lor de a complica totul, deși încerc să păstrez controlul”, spune Carter.
Din experiența creșterii a doi adolescenți, ea a învățat că trebuie să se aștepte la paradoxuri în modul în care copiilor le place să trăiască și să interacționeze cu părinții. „Adesea, mi-am mușcat limba, mi-am ținut respirația, am încercat să nu uit cât de mult îi iubesc, sperând că lucrurile vor reveni la normal”.
Până atunci, părinții trebuie să încerce să gestioneze copii confuzi, complicați și capricioși, pe drumul dificil al creșterii.
Cristine Carter a realizat o listă cu lucrurile prin care adolescenții reușesc să-i scoată din minți pe părinți.
Chiar dacă adolescenții se comportă ca și cum nu ar avea nevoie de părinți, în adâncul sufletului, ei vor să le fie alături.
Sursa https://www.hotnews.ro
