FOTOREPORTAJ Viața prin ochii unui câine: Cum trăiește un bărbat zi de zi, alături de cel mai bun prieten al lui - GALERIE FOTO & VIDEO
Bate vânt rece și necruțător, și dacă nu îți ferești obrajii îngulerul gros al hainei de iarnă, ți-l biciuiește crivățul nemilos. Mergîncet, cu pași mici, mai mult îmi târâi picioarele după mine. Nu mi-eteamă de gheața de pe străzile Botoșaniului, dar mi-e teamă totuși că așputea cădea. Nu văd nimic, am privirea acoperită de-un văl negru, denepătruns.
Cu negru pe ochi
La propriu. Szabo Zoltan mi-a acoperit ochii cu o panglică neagră, prinsă la spate, și singurul meu ajutor este Maia, câinele-ghid. „Asta «vede» o persoană nevăzătoare, dar Maia este aici să te ajute”, îmi spun Zoltan, venit la Botoșani astăzi, într-o zi rece de 9 februarie, tocmai de la Satu-Mare. Este președintele Asociației „Angel Dog” și a venit cu Petrică, unul dintre cei zece români care dețin un câine-ghid, pentru o întâlnire cu persoanele nevăzătoare. Vor să le arate ce înseamnă să ai un astfel de partener și cum le poate ușura viața de zi cu zi. Maia este un Labrador special antrenat de echipa lui Zoltan pentru a ajuta persoanele care au deficiențe de vedere. Când întâmpină un obstacol pe stradă, se oprește. În timp ce o țin de mânerul de metal cu mâna mea stângă, cea dreaptă bâjbâie după sprijin. Îmi măsor fiecare pas și dintr-odată, aud tot ce mișcă în jurul meu cu o intensitate mult mai mare. Trece o mașină. De la stânga la dreapta. Maia stă. „Acum, fă un pas înainte, și vezi ce obstacol te așteaptă, dacă este o treaptă, trebuie să urci, sau trebuie să cobori…”, mă încurajează Zoltan. E o bordură. Sigur trebuie să trec strada. Îi dau comanda câinelui: „Înainte, Maia”. Maia se supune ascultătoare, trec de primul hop.
Petrică are un prieten nou
Într-una dintre camere, la Asociația Nevăzătorilor din Botoșani, s-au adunat mulți oameni în jurul lui Petrică, venit din Pașcani, alături de Maia. De mâine va avea câinele ghid doar pentru el, și cum trăiește singur, îi va fi camarad zi și noapte. „Cel mai ciudat a fost să merg pentru prima dată cu ea prin zăpadă. În mod normal, nu are voie să se oprească pentru a mirosi, că atunci nu se mai concentrează la munca ei. Și am scăpat-o prin zăpadă, m-am panicat puțin”, povestește Petrică. Situații din acestea vor mai fi, îl asigură Zoltan, care a stat până acum cu el și Maia, ca să închege relația dintre cei doi parteneri. Câinele va sta cu el fără încetare și există un program strict, pe care bărbatul îl știe foarte bine, și pe care nu trebuie să îl încalce. „Spre exemplu, un câine ghid nu are voie să mănânce mai mult de o dată pe zi, 300 de grame de mâncare, și atât. Apoi, dacă îi spun să meargă la locul ei, va sta acolo, fără să se preocupe de alte treburi care să o distragă”, explică Petrică. Regulile sunt extrem de importante, pentru că Maia nu este un câine oarecare.
Ultimul hop
Merg înainte. Maia merge și ea, în fața mea, încrezătoare. Trec câteva secunde și se oprește din nou. Testez terenul, o altă treaptă, de data asta, trebuie să urc. „Tu hotărăști ce vrei să faci. Dacă știi bine zona, ar trebui să te orientezi deja și să știi unde ești, să decizi dacă vrei să mergi înainte sau să te întorci”, îmi spune Zoltan. Am copilărit aici, dar nu am nici cea mai mică idee unde mă aflu. Decid totuși repede și îi spun câinelui ghid să meargă înainte. Urc triumfătoare treapta, dar încep încetișor să cobor, și atunci Maia se oprește din nou. Zoltan îmi ia panglica de pe ochi și văd că am mers câțiva metri, am traversat o stradă, am coborât o bordură și am urcat alta. Iar mie mi s-a părut că s-au scurs săptămâni de luptă pe front. Dar am trecut și de ultimul hop.
O „Maia a lui”
Petrică povestește tot ce a învățat de la Zoltan săptămânile în care s-a pregătit cu Maia. Pentru pregătirea unui astfel de cățel se investesc aproape 8.000 de euro, dar Asociația „Angel Dog” oferă un câine ghid oricărui nevăzător care are nevoie de el, fără ca acesta să investească măcar un leu atunci când îl cumpără. Dar pentru asta trebuie să stea un an, doi, pe lista de așteptare. Și Constantin Chiriac își dorește o „Maia a lui”. Și el stă singur, dar când se gândește cât ar avea de așteptat… „Cum să nu vreau un așa câine? Mai ales că nu locuiesc cu nimeni. Dar de unde să scot atâția bani? Și să aștept atât”, spune cu amărăciune bărbatul cu ochelari fumurii. Maia se așază la picioarele lui Petrică, și așteaptă cuminte ca stăpânul ei să le povestească celorlalți oameni cu aceeași problemă ca a lui, cum se înțelege cu noul prieten. Câinele ațipește, iar vocea lui Petrică îi leagănă pe toți cei din sală. Dintr-odată, Maia se trezește și privește atentă la cei din jur, care nu îi pot vedea ochii jucăuși. Cristina BABII
Agitând în mână o mască, primarul de Todireni se plimbă de colo-colo prin bifurcația Trușești - Răuseni și privește în gol spre drumul de unde nu vine nimeni. Sigur, ”drum” este prea mult spus pentru chestia aceea care, când o privești, îți dă impresia că ai mai degrabă șanse să termini de numărat oile când suferi de insomnie decât gropile din așa-zisa șosea.
Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol. Cuvintele îi aparțin lui Albert Einstein, geniul care, deloc întâmplător, își găsește loc și în povestea noastră.
Într-un apartament micuț situat la parterul unui bloc de pe Aleea Zorilor „a luat naștere” Centrul Social „Strop de Alinare”. Sunt ajutați oamenii nimănui, care își duc viața pe străzile Botoșanilor.
După șase ani de zile de la ultimul protest „al străzii” organizat în municipiu, Botoșaniul a dat în clocot iarăși. Cei mai mulți dintre cei care au ieșit să protesteze față de măsurile și restricțiile pandemice care parcă nu se mai opresc, s-au organizat pe rețele de socializare. Protestul a fost autorizat pentru 100 de persoane, în realitate în Piața Revoluției au ajuns de cinci ori mai multe.
Din birourile persoanelor cu funcții din județ sau de pe la București, realitatea de zi cu zi pe care o trăiesc oamenii când se confruntă cu diverse probleme în instituțiile publice este mai puțin cunoscută. Sau deloc. Iar ceea ce Botoșăneanul, cel puțin, a arătat în nenumărate rânduri, și anume că pandemia convine de minune aparatului de stat, chiar se reflectă în realitate.
Să nu îndrăzniți zilele acestea să vă faceți buletin nou! Încercați doar dacă vreți să vă bateți joc de timpul vostru. Sau, mai bine spus, numai în cazul în care sunteți dispuși să (re)deveniți mingea de ping-pong a autorităților.
Acțiunile prin care se încearcă convingerea persoanelor fără adăpost din municipiu să meargă într-un loc acoperit pe vremuri de ger nu au fost inventate sâmbătă seara, la finele săptămânii trecute. Au loc aproape an de an, echipajele Poliției Locale efectuând un periplu prin oraș, în locurile cunoscute, pentru a încerca să evite pierderi de vieți omenești din rândul oamenilor străzii.
Dacă vă gândiți să mergeți pe litoralul românesc ca să auziți marea, scoateți-vă rapid chestia asta din cap. Fiindcă pe mirobolantul mal românesc al Mării Negre se aude orice, numai valurile produse de Black Sea nu se fac auzite. Sunt acoperite de maneliști, vânzători ambulanți, motoare turate la maxim. Dar mai ales de multă nepăsare și nesimțire a unor oameni care au primit de la divinitate un cadou de neprețuit pe care își fac nevoile.
Pe 6 august împlinește 83 de ani. Este printre ultimii actori din Generația de Aur a teatrului botoșănean. Un destin care bate orice scenariu, o viață ca un spectacol, un actor care ne oferă o lecție de viață: dincolo de orice personaj de pe scenă există o poveste.
Pitit pe o stradă micuță din Botoșani, un iaz aproape necunoscut botoșănenilor păstrează amintirile a cel puțin trei generații. Povești care, din când în când, ies la suprafață asemenea unor mesaje în sticlă, spre a fi dăruite celor care nu au aflat încă.
În cele două luni de izolare, instituțiile de cultură din Botoșani, ca peste tot în țară și în lume, au încercat să suplinească expozițiile, concertele, spectacolele de teatru, deschizând către public un culoar virtual.
Peste 10.000 de români, majoritatea clujeni, dar și directori și oameni de afaceri din Botoșani, s-au întors în anii 80, preţ de o seară, ajutaţi de o Sabrina ilegal de sexy pentru cei 51 de ani ai săi, un gentleman de la Modern Talking, un Milli Vanilli în mare formă, un Ottawan plin de energie și un Silent Circle ca la prima tinerețe.
Băiatul care purta haine femeiești și făcea pe oricine să zâmbească avea nume de sfânt. Botoșănenii îl știau după poreclă, italianul de pe Bulevardul Mihai Eminescu, însă numele lui real era Constantin Vîrlan. Povestea lui o știu puțini oameni, care l-au cunoscut îndeaproape și au avut grijă de el, pe vremea în care trăia. S-au preocupat ca acest băiat al străzii să fie îngropat creștinește, așa cum merită fiecare persoană din lumea asta.
Sunt extrem de mici, gingași și necesită o atenție deosebită din partea cadrelor medicale de pe Secția de Neonatologie. Sunt ei, bebelușii prematuri, ținuți în incubator și câteva luni în șir.
Gheorghe Iavorenciuc, sensibilul incurabil care s-a regăsit mai degrabă printre iubitorii de frumos, decât în politică. A ieșit din viața publică și a rămas în umbră lucrând la visul lui care i-a devenit realitate după trei ani de muncă.
Ideea a pornit de la o străfulgerare de moment: ce ar fi dacă…? A prins contur și după câteva telefoane s-a concretizat în poate unul dintre cele mai frumoase cadouri ce putea fi făcut unor copii speciali. Fetele de la Centrul Prietenia din municipiul Botoșani au din această vară o piscină în curte în care se distrează și se răcoresc în zilele caniculare.
Majoritatea oamenilor dezvoltă aproape involuntar o atitudine ostilă când văd uniforma albastră a polițiștilor. În trafic cu precădere, pentru că în alte situații oamenii legii sunt percepuți drept salvatori. Sunt cei sunați întotdeauna atunci când ceva merge rău.
În timp ce unii gătesc doar în familie, există și persoane care o fac în cantități industriale. Iar cei care se hrănesc din aceste bucate sunt de ordinul sutelor.
”Eu am o informare scrisă de la dl director, dar vreau să reiasă și din discuțiile pe care le avem: Copălău, până în perioada 30 iunie, estimăm că terminăm tronsonul acela, mai este tronsonul de la Botoșani până la Bălu ...
