FOTOREPORTAJ Pasărea Colibri a cântat cu 500 de oameni și a încins o pleiadă dedirectori, oameni în toată firea pe mese, la mulți ani pentrusărbătorita zilei
La exact două săptămâni de la data la care Vama cu Tudor Chirilă auumplut până la refuz Grand Irish, pub-ul de la Casa Sindicatelor a fostdin nou arhiplin. În jur de 500 de oameni, majoritatea din segmentul devârstă 30 – 40 de ani, au plătit între 20 și 35 de lei pentru a vedealive Pasărea Colibri.
”Vinovații fără vină” au cântat până nu au mai putut
Iar Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Vlady Cnejevici și Teo Boar nu i-au dezamăgit. Au început să cânte în jurul orei 23:00 și, după o scurtă pauză la miezul nopții, au concertat până după ora 1:00. Atmosfera a fost în creștere de la o piesă la alta, dacă la început spectatorii s-au mulțumit să aplaude stând pe scaune, pe măsura interpretării celebrelor ”Hei tramvai”, ”Andrii Popa” și a altor hituri nemuritoare, oameni în toată firea s-au urcat pe scaune, pe mese, au dansat, au chiuit, au țipat. Astfel s-a ajuns ca spre final 500 de oameni să strige zeci de secunde ”bis, bis, bis”, iar ”Pasărea Colibri” să răspundă cererii publicului și să cânte în cor, alături de cei prezenți ”Vinovații fără vină”, piesă compusă de regretatul Florian Pittiș, fost component al trupei. Însăși cei de pe scenă au rămas impresionați de atmosfera creată. ”Este extraordinar clubul acesta. Eu sunt pentru prima oară aici și Mircea Vintilă la fel. Ceilalți doi au mai fost pe aicea, îi știu eu că vin și fără să ne anunțe pe noi, dar nu-i nimic, asta-i treaba. În continuare vom cânta, sperăm să vă placă ceea ce facem și la finalul acestui recital să vă bucurați și să ne aplaudați și să... și așa mai departe”, le-a spus Mircea Baniciu spectatorilor încă din startul concertului.
”La mulți ani” cu țintă clară
Nici ”Pasărea Colibri” nu a dezamăgit publicul și nici oamenii pe cei patru componenți ai trupei. De altfel, în pauză folkiștii au stat la o masă în pub și au discutat cu admiratorii, iar la începutul celei de-a doua părți au cântat la mulți ani pentru sărbătoriții zilei, ținta principală fiind Titiana Iosub de la Direcția Silvică, aflată la o masă din apropierea scenei. ”Foarte puține trupe acceptă să cânte la mulți ani pentru un sărbătorit”, a spus apoi Răzvan Baltă, administratorul Grand Irish Pub Botoșani.
Șefimea județului îngrămădită la concert
Jurista de la Silvic a fost doar unul dintre șefii de la unitățile de stat prezenți la spectacol, în pub putând fi văzuți și Valentin Popa, directorul Direcției Județene de Statistică, Dănuț Ciubotaru, șeful Serviciului de Permise Auto, Eusebiu Cilibiu, inginer șef la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Ion Diaconu, director tehnic la SC Modern Calor SA. Nu au lipsit consilierii locali Sorin Apostoliu și Gheorghe Iavorenciuc, veniți alături de soții și care au devenit o prezență obișnuită la spectacolele de la Grand Irish Pub. Spectacolul a fost combinat cu cantități impresionante de pizza, pe tot parcursul reprezentației zeci de chelneri făcând drumul de la cuptor la mese. (S.B.)
Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol. Cuvintele îi aparțin lui Albert Einstein, geniul care, deloc întâmplător, își găsește loc și în povestea noastră.
Într-un apartament micuț situat la parterul unui bloc de pe Aleea Zorilor „a luat naștere” Centrul Social „Strop de Alinare”. Sunt ajutați oamenii nimănui, care își duc viața pe străzile Botoșanilor.
După șase ani de zile de la ultimul protest „al străzii” organizat în municipiu, Botoșaniul a dat în clocot iarăși. Cei mai mulți dintre cei care au ieșit să protesteze față de măsurile și restricțiile pandemice care parcă nu se mai opresc, s-au organizat pe rețele de socializare. Protestul a fost autorizat pentru 100 de persoane, în realitate în Piața Revoluției au ajuns de cinci ori mai multe.
Din birourile persoanelor cu funcții din județ sau de pe la București, realitatea de zi cu zi pe care o trăiesc oamenii când se confruntă cu diverse probleme în instituțiile publice este mai puțin cunoscută. Sau deloc. Iar ceea ce Botoșăneanul, cel puțin, a arătat în nenumărate rânduri, și anume că pandemia convine de minune aparatului de stat, chiar se reflectă în realitate.
Să nu îndrăzniți zilele acestea să vă faceți buletin nou! Încercați doar dacă vreți să vă bateți joc de timpul vostru. Sau, mai bine spus, numai în cazul în care sunteți dispuși să (re)deveniți mingea de ping-pong a autorităților.
Acțiunile prin care se încearcă convingerea persoanelor fără adăpost din municipiu să meargă într-un loc acoperit pe vremuri de ger nu au fost inventate sâmbătă seara, la finele săptămânii trecute. Au loc aproape an de an, echipajele Poliției Locale efectuând un periplu prin oraș, în locurile cunoscute, pentru a încerca să evite pierderi de vieți omenești din rândul oamenilor străzii.
Dacă vă gândiți să mergeți pe litoralul românesc ca să auziți marea, scoateți-vă rapid chestia asta din cap. Fiindcă pe mirobolantul mal românesc al Mării Negre se aude orice, numai valurile produse de Black Sea nu se fac auzite. Sunt acoperite de maneliști, vânzători ambulanți, motoare turate la maxim. Dar mai ales de multă nepăsare și nesimțire a unor oameni care au primit de la divinitate un cadou de neprețuit pe care își fac nevoile.
Pe 6 august împlinește 83 de ani. Este printre ultimii actori din Generația de Aur a teatrului botoșănean. Un destin care bate orice scenariu, o viață ca un spectacol, un actor care ne oferă o lecție de viață: dincolo de orice personaj de pe scenă există o poveste.
Pitit pe o stradă micuță din Botoșani, un iaz aproape necunoscut botoșănenilor păstrează amintirile a cel puțin trei generații. Povești care, din când în când, ies la suprafață asemenea unor mesaje în sticlă, spre a fi dăruite celor care nu au aflat încă.
În cele două luni de izolare, instituțiile de cultură din Botoșani, ca peste tot în țară și în lume, au încercat să suplinească expozițiile, concertele, spectacolele de teatru, deschizând către public un culoar virtual.
Peste 10.000 de români, majoritatea clujeni, dar și directori și oameni de afaceri din Botoșani, s-au întors în anii 80, preţ de o seară, ajutaţi de o Sabrina ilegal de sexy pentru cei 51 de ani ai săi, un gentleman de la Modern Talking, un Milli Vanilli în mare formă, un Ottawan plin de energie și un Silent Circle ca la prima tinerețe.
Băiatul care purta haine femeiești și făcea pe oricine să zâmbească avea nume de sfânt. Botoșănenii îl știau după poreclă, italianul de pe Bulevardul Mihai Eminescu, însă numele lui real era Constantin Vîrlan. Povestea lui o știu puțini oameni, care l-au cunoscut îndeaproape și au avut grijă de el, pe vremea în care trăia. S-au preocupat ca acest băiat al străzii să fie îngropat creștinește, așa cum merită fiecare persoană din lumea asta.
Sunt extrem de mici, gingași și necesită o atenție deosebită din partea cadrelor medicale de pe Secția de Neonatologie. Sunt ei, bebelușii prematuri, ținuți în incubator și câteva luni în șir.
Gheorghe Iavorenciuc, sensibilul incurabil care s-a regăsit mai degrabă printre iubitorii de frumos, decât în politică. A ieșit din viața publică și a rămas în umbră lucrând la visul lui care i-a devenit realitate după trei ani de muncă.
Ideea a pornit de la o străfulgerare de moment: ce ar fi dacă…? A prins contur și după câteva telefoane s-a concretizat în poate unul dintre cele mai frumoase cadouri ce putea fi făcut unor copii speciali. Fetele de la Centrul Prietenia din municipiul Botoșani au din această vară o piscină în curte în care se distrează și se răcoresc în zilele caniculare.
Majoritatea oamenilor dezvoltă aproape involuntar o atitudine ostilă când văd uniforma albastră a polițiștilor. În trafic cu precădere, pentru că în alte situații oamenii legii sunt percepuți drept salvatori. Sunt cei sunați întotdeauna atunci când ceva merge rău.
În timp ce unii gătesc doar în familie, există și persoane care o fac în cantități industriale. Iar cei care se hrănesc din aceste bucate sunt de ordinul sutelor.
George avea vreo 16 ani când în Brăila, oraș în care se mutase tatăl său grec, venise circul Kratel din Cehia. A fost vrăjit de lumea magică a acrobaților și animalelor dresate că nu a mai vrut să plece de acolo și s-a angajat. Era extrem de pasionat, dar probabil că nu a bănuit vreodată că din mintea și mâinile sale va ieși un parc de distracții care va marca Botoșaniul și o bună parte a României.
„Știm cu toții, firesc, că aceste numiri pe funcții publice așa cum vin, așa și pleacă. Ce aș putea să spun? În scurta perioadă în care am avut această funcție de subprefect al județului Botoșani, perioadă așa cum a ...
