Site-ul www.botosaneanul.ro foloseşte cookie-uri pentru o mai bună funcţionare a aplicaţiei. Conform reglementărilor şi îndrumărilor privind cele mai bune practivi, orice utilizator din UE trebuie înştiinţat în această privinţă şi trebuie să îşi dea acordul privind această înştiinţare.
FOTOREPORTAJ Pasărea Colibri a cântat cu 500 de oameni și a încins o pleiadă dedirectori, oameni în toată firea pe mese, la mulți ani pentrusărbătorita zilei
La exact două săptămâni de la data la care Vama cu Tudor Chirilă auumplut până la refuz Grand Irish, pub-ul de la Casa Sindicatelor a fostdin nou arhiplin. În jur de 500 de oameni, majoritatea din segmentul devârstă 30 – 40 de ani, au plătit între 20 și 35 de lei pentru a vedealive Pasărea Colibri.
”Vinovații fără vină” au cântat până nu au mai putut
Iar Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Vlady Cnejevici și Teo Boar nu i-au dezamăgit. Au început să cânte în jurul orei 23:00 și, după o scurtă pauză la miezul nopții, au concertat până după ora 1:00. Atmosfera a fost în creștere de la o piesă la alta, dacă la început spectatorii s-au mulțumit să aplaude stând pe scaune, pe măsura interpretării celebrelor ”Hei tramvai”, ”Andrii Popa” și a altor hituri nemuritoare, oameni în toată firea s-au urcat pe scaune, pe mese, au dansat, au chiuit, au țipat. Astfel s-a ajuns ca spre final 500 de oameni să strige zeci de secunde ”bis, bis, bis”, iar ”Pasărea Colibri” să răspundă cererii publicului și să cânte în cor, alături de cei prezenți ”Vinovații fără vină”, piesă compusă de regretatul Florian Pittiș, fost component al trupei. Însăși cei de pe scenă au rămas impresionați de atmosfera creată. ”Este extraordinar clubul acesta. Eu sunt pentru prima oară aici și Mircea Vintilă la fel. Ceilalți doi au mai fost pe aicea, îi știu eu că vin și fără să ne anunțe pe noi, dar nu-i nimic, asta-i treaba. În continuare vom cânta, sperăm să vă placă ceea ce facem și la finalul acestui recital să vă bucurați și să ne aplaudați și să... și așa mai departe”, le-a spus Mircea Baniciu spectatorilor încă din startul concertului.
”La mulți ani” cu țintă clară
Nici ”Pasărea Colibri” nu a dezamăgit publicul și nici oamenii pe cei patru componenți ai trupei. De altfel, în pauză folkiștii au stat la o masă în pub și au discutat cu admiratorii, iar la începutul celei de-a doua părți au cântat la mulți ani pentru sărbătoriții zilei, ținta principală fiind Titiana Iosub de la Direcția Silvică, aflată la o masă din apropierea scenei. ”Foarte puține trupe acceptă să cânte la mulți ani pentru un sărbătorit”, a spus apoi Răzvan Baltă, administratorul Grand Irish Pub Botoșani.
Șefimea județului îngrămădită la concert
Jurista de la Silvic a fost doar unul dintre șefii de la unitățile de stat prezenți la spectacol, în pub putând fi văzuți și Valentin Popa, directorul Direcției Județene de Statistică, Dănuț Ciubotaru, șeful Serviciului de Permise Auto, Eusebiu Cilibiu, inginer șef la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Ion Diaconu, director tehnic la SC Modern Calor SA. Nu au lipsit consilierii locali Sorin Apostoliu și Gheorghe Iavorenciuc, veniți alături de soții și care au devenit o prezență obișnuită la spectacolele de la Grand Irish Pub. Spectacolul a fost combinat cu cantități impresionante de pizza, pe tot parcursul reprezentației zeci de chelneri făcând drumul de la cuptor la mese. (S.B.)
Majoritatea oamenilor dezvoltă aproape involuntar o atitudine ostilă când văd uniforma albastră a polițiștilor. În trafic cu precădere, pentru că în alte situații oamenii legii sunt percepuți drept salvatori. Sunt cei sunați întotdeauna atunci când ceva merge rău.
În timp ce unii gătesc doar în familie, există și persoane care o fac în cantități industriale. Iar cei care se hrănesc din aceste bucate sunt de ordinul sutelor.
George avea vreo 16 ani când în Brăila, oraș în care se mutase tatăl său grec, venise circul Kratel din Cehia. A fost vrăjit de lumea magică a acrobaților și animalelor dresate că nu a mai vrut să plece de acolo și s-a angajat. Era extrem de pasionat, dar probabil că nu a bănuit vreodată că din mintea și mâinile sale va ieși un parc de distracții care va marca Botoșaniul și o bună parte a României.
Sărbătorile Pascale înseamnă pentru mulți dintre noi timp petrecut cu familia, mers la Înviere, ciocnit ouă roșii. În schimb, pentru personalul din Unitatea de Primiri Urgențe (UPU), sărbătorile sunt o perioadă dificilă și asta pentru că sute de persoane ajung la spital din varii motive, unele mai întemeiate, altele ilare.
Nu de puține ori dăm importanța cuvenită doar medicilor sau asistenților și uităm de unele persoane care zilnic au grijă de pacienți chiar dacă în mod diferit, muncesc din greu și poate nu se bucură de aprecierea celorlalți. Astăzi, este despre ele, infirmierele de la Spitalul Județean Mavromati.
Sri Lanka. O privire rapidă pe Wikipedia, pentru că numele sună cunoscut, dar detaliile lipsesc. Este o țară insulară asiatică, situată în sudul Asiei, în Oceanul Indian cu capitala în Colombo. Țara are o populație de aproximativ 21 de milioane de locuitori. 44 dintre sri lankezi au ajuns tocmai la Botoșani, la 10.000 de kilometri distanță de casă aduși, într-un paradox dulce-amărui, de un italian. Iar de aici, începe farmecul acestui articol.
Botoșănenii, fie că sunt bolnavi sau nu, sună cu încredere la 112. Vorbim despre o încredere dusă uneori la extrem. Și astfel, din nefericire, medicii botoșăneni se confruntă cu tot mai multe afecțiuni închipuite ale pacienților.
Unii copii își doresc cel mai nou telefon apărut pe piață, alții nici măcar nu știu cum arată. Unii copii muncesc pentru a se întreține, alții nici nu știu ce înseamnă asta. Sunt copii și copii, unii mai fericiți decât alții, ”cu sau fără copilărie”.
Comuna „maternitate” de unde a pornit primul focar de pestă porcină africană din județul Botoșani este în continuare sub asediu. Cei care o apără sunt vizibili de la depărtare, dușmanul este însă unul nevăzut, sperie localnicii, fie că vorbim despre pădurile cu copaci anemici sau propriile cotețe unde oamenii și-au crescut porcii.
Penitenciarul Botoșani este locul unde se descoperă multe talente, abilități, aptitudini. Da, desigur, este și un loc al oamenilor răi, dar care se pot transforma în ființe umane altruiste, conștiente de ceea ce au făcut în trecut… sau nu. Astăzi am ales să ne concentrăm pe partea pozitivă a poveștii despre tot ce înseamnă detenție.
15 ianuarie 2019 - Ziua Culturii Naționale, dar și ziua în care se împlinesc 169 de ani de la nașterea la Botoşani a poetului nepereche, Mihai Eminescu. Poate pare surprinzător, dar există botoșăneni și mai cu seamă tineri care habar nu au cine a fost Mihai Eminescu.
Orașul nostru rămâne din ce în ce mai gol și trist. Sute de botoșăneni au plecat spre Italia, Germania sau Anglia după sărbători, pentru a-și croi un trai mai bun. În fiecare an, luna ianuarie este cea mai tristă pentru botoșănenii care sunt nevoiți să se despartă de casă pentru a-și relua activitatea la locul de muncă, care din păcate, este la mii de kilometri de cei dragi.
Dimineața zilei de 21 noiembrie 2018, Secția de Oncologie a Spitalului Județean Mavromati... O liniște apăsătoare domnește pe holuri și în saloane. Pentru cei mai mulți dintre pacienți este liniștea dinaintea furtunii. În timp ce un bărbat tocmai și-a dat sfârșitul în salon, alți zeci de pacienți se luptă cu o boală nemiloasă – cancerul.
Veste mare pentru liceul din cel mai sudic orăşel al judeţului: proiectul „Optimizarea instruirii practice în context european” depus în cadrul Programului Erasmus Plus a fost admis la finanţare.
Spre sfârşitul anilor ’80 făcea cursuri la Şcoala Populară de Arte. Aşa l-a cunoscut pe Ion Ilie, pe atunci director al Filarmonicii de Stat Botoşani, care observându-i ideile de spectacole şi simţindu-i înclinaţia spre impresariat i-a propus să vină pe acest post la prestigioasa instituţie de cultură.
S-a încălzit brusc, de la zăpadă am trecut repejor la ”mâneci scurte”, așa că merg și eu ca tot omul să schimb anvelopele. Și zic apoi, ”hai să o și spăl”. Gravă eroare!
La fix 40 de kilometri distanță de municipiul Botoșani se află comuna Cordăreni. Undeva dincolo de Dorohoi, drumul cu mașina este unul anevoios, nu din cauza a cine știe ce obstacole, ci doar a gropilor care fac distanța până acolo să fie parcursă în mai bine de o oră.
Oamenii curg valuri pe poarta fabricii, iar într-o parcare imensă zeci de autocare şi microbuze îi aşteaptă să îi ducă acasă. Pare o scenă desprinsă de pe fostele platforme industriale comuniste, când la ora schimburilor totul era un furnicar, muncitorii abia aveau loc să treacă unul de celălalt, iar autobuzele aveau călători şi pe scări. Doar că aici tabloul este totuşi diferit.
Ceea ce s-a petrecut joi dimineață pe Bulevardul Mihai Eminescu din municipiul Botoșani a fost un moment plin de emoție și o lecție dureroasă de viață, deopotrivă.
„M-aș fi bucurat dacă începea întâlnirea, nu este o observație, dle Hârtie, cu imnul României și spun asta că trebuie să ținem în mod special la simbolurile statului român, la imn, la tricolor, la stemă. Și cred că ...
