INTERVIU Fetița din Botoșani deșteaptă foc și pianistă în devenire : Mă văd ca pe un ”extraterestru” – VIDEO
Eliza este o fetiță din Botoșani cu o minte sclipitoare și cu un viitor în față, asemenea. A promovat examenul de evaluare națională cu nota maximă, 10, medie obținută de altfel și la admiterea computerizată de la liceu.
Eliza Ungureanu a învățat la Liceul de Artă Ștefan Luchian, ciclul gimnazial și se consideră un copil destul de inteligent dar și jucăuș în același timp.
Povestește că îi place să afle mereu lucruri noi și să fie la curent cu tot ceea ce o înconjoară. Iar principala ei calitate este faptul că știe să îmbine o atitudine serioasă la școală cu un jucăușă în timpul liber.
Cat de greu este in ziua de astazi sa fii un elev de 10?
Trebuie sa recunosc ca este destul de dificil ca in zilele noastre sa fii un elev de zece, avand in vedereprezenta acestor “ispite” in jurul nostru, precum telefonul mobil si alte astfel de “gadgeturi”, ce bulverseaza in general copilul si ii distrag atentia. Eu insami ma simt adesea ademenita de asemenea obiecte, dar reusesc pana la urma sa ma concentrez asupra prioritatilor mele.
Cum te privesc ceilalti colegi care in general au alte preocupari?
Fiecare dintre noi are un atu, o calitate ce il defineste. De aceea, nu pot spune ca ceilalti colegi, care au in general alte preocupari, ma vad ca pe un “extraterestru”, ci pur si simplu ca pe un copil obisnuit. Notele obtinute nu influenteaza in vreun fel modul in care ei ma privesc, acestea reprezentand numai in aspect vag in spatelerelatiei de prietenie dintre noi.
Cat timp iti ocupa orele de invatat pe zi?
Timpul de studiu variaza in functie de fiecare copil. Eu, in genereal, imi petrec in jur de 3-4 ore pe zi studiind si facandu-mi temele, eliminand in acest sens pauzele. Cu ocazia evaluarii, invatatul mi-a ocupat aproape intreaga zi.
Mai ai timp si de altceva?
În ultimele saptamani de dinaintea examenului nu am avut suficient timp sa ma ocup si de altceva. Dar, in rest, imi petrec o mare parte din timp cu tot felul de mici activitati care imi sporesc buna dispozitie. Pianul, de exemplu, este un instrument ce concentreaza prin intermediul sunetului muzical intreaga mea copilarie petrecuta in incinta Liceului de Arta pe percursul celor 8 ani. Este ca o oglinda ce reflecta intru totul starea mea de spirit si ii multumesc, prin urmare, doamnei profesoare de pian, Silvia Munteanu. Imi place, de asemenea sa desenez si sa citesc. Sunt de altfel o mare fana a seriei “Harry Potter” de J. K. Rowling, “Hotul de carti” de Markus Zusak, “Darul lui Jonas” de Lois Lowry si a cartilor contemporane, in general.
Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
Nu m-am hotarat ce meserie voi avea atunci cand voi creste, spre surprinderea multora. De aceea am ales profilul matematica-informatica, pe care il consider un profil “universal”
Ce fel de muzica asculta un copil de nota 10?
Nu cred ca exista un tip de muzica revendicat “copiilor de nota 10”. Eu, una, nu ascult muzica in general, dar in lista mea intra muzica clasica, desigur, precum si unele melodii pe care le-ar asculta orice alt copil de varsta mea.
Eminescu sau Laurian?
Eu ma indrept inspre profilul “Matematica-Informatica Intensiv Engleza” de la liceul A. T. Laurian. Dar prefer sa nu imi exprim opinia cu privire la cele doua licee sau la alegerea mea.
Facultate in Romania sau in strainatate?
Nu sunt inca foarte hotarata in cee ce priveste facultatea pe care o voi urma si, trebuie sa recunosc, nu sunt la curent cu diferentele dintre a face facultatea in Romania sau in strainatate. Totusi, chiar daca a studia “afara” suna imbietor, un om intelingent ar putea reusisa acumuleze cunostinteoriunde.
Mai ai incredere in sistemul educational romanesc unde in ultimii ani pare sa devina un fenomen analfabetismul functional?
Exista intr-adevar numeroase lacune in sistemul de invatamant din tara noastra si se observa clar o urma de neglijenta din partea oamenilor din acest domeniu. Nu ma refer aici la o lipsade informatii in predarea catre elevi, ci la o lipsa de atentie in gestionarea programei scolare. Sunt predate intr-un stil destul de “invechit” numeroase informatii care in zilele noastre sunt inutile. Pot recunoaste ca la unele materii informatia imi intra pe o ureche si imi iese pe cealalta a doua zi. Numeroase aspecte care in generatiile anterioare erau esentiale omului sunt preluate acum de obiecte cu inteligenta artificiala, fortand astfel copilul sa faca un efort inutil. As schimba, in acest sens, modul in care programa scolara este orientata. Daca in prezent se urmareste sporirea culturii generale a copilului, eu as opta catre materii care sa il pregateasca pentru viitor, ce se bazeaza pe aspecte verosimile si de actualitate (economia, tehnologia etc.). Cu toate acestea, sistemul actual are numeroase avantaje (involuntare, totusi, as putea spune). Pe langa dezvoltarea abilitatii de a tine minte la discipline precum istoria sau geografia, matematica, spre surprinderea multora, este o materie ce inspira subtil intelepciune unui elev. Eu o vad asemenea unei “simulari” pentru maturitate. Ma refer, in acest sens, ca matematica te pune in fata unui obstacol, iti ofera la indemana unele informatii (ipoteza) cu ajutorul carora ajungi sa iti atingi scopul (concluzia problemei) intr-un mod strategic, printr-un plan ce se contureaza cu claritate in minte. Din acest motiv probabil ca cei buni la matematica sunt mai calculati si mai vigilenti, ajungand adesea sa ia deciziile cele mai potrivite. Limba romana, pe de alta parte, ne invata desigur sa comunicam corect, dar dezvolta totodata latura sensibila a omului. Studierea atenta a textelor literare, ce reprezinta din punctul meu de vedere cea mai evidenta si mai expresiva forma a artei, are un rol esential in viata unui elev, cunoscand astfel de sentimentele si trairile creatorilor intr-un mod sensibil si ajungand totodata la curent cu mentalitatea oamenilor de-a lungul istoriei intr-o maniera subiectiva, mai presus de ceea ce se preda in manualele de istorie.
(P) A început cu un curs de machiaj și pe parcurs și-a descoperit o veritabilă pasiune căreia i-a acordat tot mai mult timp și pe care a transformat-o într-o meserie. Despre începuturile Ivanei Znacom în lumea machiajului, despre realizările din ultimul an, tendințe și planuri, puteți citi în interviul de mai jos.
Așa cum Botoșăneanul a anunțat în exclusivitate, noul director al SC Nova Apaserv SA este Alin Cirimpei, un tânăr în vârstă de 39 de ani care vine din domeniul privat, unde a lucrat la o firma de telefonie și la o alta de instalații, pe posturi de conducere.
Aproape necunoscută în Botoşani, expune în galerii din toată lumea, de la Taipei la Beijing, de la Moscova la Bucureşti, dar și la New York, Rotterdam, Haga, Amsterdam, Edinburgh sau Viena.
După ce a terminat Medicina, a plecat să profeseze într-un sat, la zeci de kilometri de casă. Asta nu a oprit-o să deschidă un nou capitol în viața ei: pictura. Pentru medicul din Botoșani, echilibrul vieții s-a construit prin artă, fie că a fost muzica, fie că a fost pictura. Tablourile ei se află astăzi pe simeze, dar doctorița spune că asta nu îi conferă niciun statut, nu îi adaugă niciun orgoliu de artist.
În urmă cu 24 de ani, pe 7 ianuarie, se stingea din viață Constantin Dracsin. ”Poate nu m-ați dorit, și totuși fără mine nu mai ajungeați buni”, sunt cuvintele testamentare ale poetului fără aripi, omul care și-a construit propriul destin scrijelind hârtia cu creionul între dinți.
Cum devine ”geniu” un copil de 7 ani, din Botoșani, care îl iubește pe Eminescu? Unde începe celebritatea și, mai ales, cine o validează într-o societate în care social-media creează eroi de o clipă?
Pentru România, Botoșani înseamnă în primul rând Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian. Însă mai există un tezaur duhovnicesc unic în spațiul românesc, și este de ajuns să amintim câteva nume: Sfântul Onufrie, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, părinții Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Dionisie Ignat de la Colciu, Patriarhul Teoctist, dar și Avva Iulian Lazăr, trăitor astăzi în Muntele Athos...
Înainte de premiera filmului ”Oameni de treabă”, Botoșăneanul.ro vă oferă un interviu cu actorul și scenaristul Radu Romaniuc. Despre film, teatru, actorie și câte puțin despre Botoșaniul adolescenței, pentru a ajunge la povestea pe care a scris-o și care, în final, l-a adus din nou acasă.
Pe 15 octombrie împlineşte 24 de ani. Este campion la karate şi profesor. În Turcia, Italia, Croația Spania, Cipru, Austria sau Canada luptă pentru România. La Botoşani duce altă luptă: în fiecare zi străbate 150 de km până la graniță, pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului.
Daniela Bejinariu crede în Cuvânt ca poezie și rugăciune. O delicatețe sufletească dublată de un șuvoi de gânduri preumblate prin săli de tribunal, pe scene de folk sau în cenacluri literare. A ales Poezia, dar crede în forța lor, a tinerilor, de a schimba un sistem care, acum, ”fără scrupule ia puștoaice fascinate de instituțiile juridice și le mestecă și le scuipă când s-a stricat toată bucuria în ele”.
S-a născut în Botoșani, oraș pe care l-a părăsit în urmă cu multe decenii, stabilindu-se în Canada. A rămas, însă, fidel amintirilor. Amintiri despre locuri, oameni, întâmplări care acum au ajuns în paginile unei cărți.
Geniile au purtat dintotdeauna pe umeri poveri care în timp au devenit legende. Iubiri neîmplinite, fugare răscoliri ale destinului, frământări artistice care trec de limita normalului omenesc. George Enescu nu a făcut excepție. Cu toate acestea, geniul botoșănean a reușit până la final să păstreze nu doar în aparență un caracter integru, o fidelitate tulburătoare față de neamul şi de familia sa, un respect neștirbit pentru omul simplu.
În fiecare sfârșit de vară urci către Nord. Un spațiu până în urmă cu niște ani aproape fără nume, fără identitate, fără speranță. A urca în Nord a devenit, astăzi, o călătorie către cunoscut. De la un an la altul mai cunoscut! De nouă ani, Darabaniul își dezvăluie comorile istorice, culturale, turistice, chiar și economice sau sociale. Pentru că Nordul începe să se dezvolte, să nu se mai rușineze de ale sale, dar mai ales învață Nordul să primească oaspeți.
Botoșaniul și botoșănenii au rămas de prea mult timp captivi în seria festivalurilor care presupun mici și bere la pahar, într-un decor de terase învăluite în fumul grătarelor.Orașele mari se bucură de aproape 10 ani de evenimente stradale cu muzică de calitate și incursiuni culinare în jurul lumii.
A visat mereu în cuvinte. Să le scrie, să ademenească poveștile și să le redea vieții. Cu timpul, între ea și cuvânt a apărut o sfiiciune de neînțeles, un soi de teamă, de neîncredere. Atunci a avut curajul să pună punct și să o ia de la capăt. Nu știa că, într-un alt fel, într-o altă lume, se va întoarce la cuvânt. Cuvântul din carte.
„Marius Croitoru e în staff-ul tehnic la Botoșani, nu antrenor principal că nu poate, dar în partea asta de scouting, recunosc că are un ochi excepțional. Mihai Ciobanu e cu licență, rămâne în continuare el. Croitoru e ...
