Cinci oameni au ajuns în etapa finală a concursului pentru Consiliul de Administrație al Modern Calor. Patru dintre ei urmează să primească mandatul de administrator al societății de termoficare a municipiului Botoșani.
Știm ce studii au. Știm punctajele obținute. Știm numerele dosarelor.
Nu știm însă cum îi cheamă.
Pentru botoșăneni, cei care vor administra una dintre societățile vitale ale orașului sunt, deocamdată, niște coduri.
Iar într-unul dintre documentele oficiale care vor ajunge pe masa consilierilor locali, numele lor nu sunt pur și simplu omise. Sunt acoperite cu negru.
Patru oameni fără nume pentru o companie cu aproape 87 de milioane de lei
Proiectul de hotărâre se află pe ordinea de zi a ședinței ordinare a Consiliului Local Botoșani convocată pentru 31 iulie 2026.
Consilierii trebuie să acorde mandat reprezentanților municipiului în Adunarea Generală a Acționarilor pentru numirea a patru administratori definitivi în Consiliul de Administrație al Modern Calor.
Mandatele acestora se vor întinde până la 11 martie 2030.
Modern Calor este compania care asigură serviciul public de termoficare al municipiului, produce energie termică și electrică și operează un sistem de care depind mii de apartamente, instituții și agenți economici.
În 2026, societatea funcționează cu venituri prognozate de aproape 87 de milioane de lei, adică peste 16 milioane de euro.
Și, poate mai important decât dimensiunea bugetului, Modern Calor traversează o perioadă extrem de delicată.
Societatea a intrat în 2026 după un an cu pierderi uriașe și cu un plan de redresare financiară. În paralel sunt derulate investiții majore pentru modernizarea și eficientizarea sistemului energetic al municipiului.
Cu alte cuvinte, oamenii care intră acum în Consiliul de Administrație nu vor ocupa niște fotolii decorative.
Vor lua decizii.
Vor supraveghea conducerea.
Vor avea responsabilități asupra strategiei unei companii cu un buget de zeci de milioane de lei.
Vor trebui să urmărească redresarea financiară a societății.
Și vor fi remunerați pentru această responsabilitate.
Numai că botoșănenilor nu li se spune cine sunt.
Procedura de selecție a început cu șapte candidați.
Toate cele șapte dosare au intrat pe lista lungă. După verificări și evaluări, cinci candidați au ajuns pe lista scurtă.
Documentele făcute publice ne spun aproape tot despre ei, mai puțin informația elementară care permite unei comunități să afle cine va administra societatea sa.
Primii patru sunt cei propuși pentru numire.
Numele?
Așa îi cunoaște publicul.
Iar situația capătă accente aproape absurde în Raportul final al procedurii de selecție.
Documentul are un tabel intitulat cât se poate de clar „Nume/prenume”.
Sub această rubrică sunt patru dreptunghiuri negre.
Numele viitorilor administratori au fost acoperite.
Nu CNP-urile. Nu adresele de domiciliu. Nu numerele de telefon. Nu date medicale sau alte informații care, evident, țin de viața privată.
Numele și prenumele unor persoane propuse pentru conducerea unei societăți publice.
Am mai scris despre această anomalie în 2021: Cum a ajuns UE să pună umărul la politizarea masivă a concursurilor din România! Candidați secreți, rezultate secrete, a murit și ultima fărâmă de bun simț
Au trecut cinci ani și România administrativă pare că nu a învățat mare lucru.
GDPR a devenit între timp unul dintre cele mai comode paravane în spatele cărora instituțiile publice pot ascunde informații care, până la urmă, sunt de evident interes public.
Protecția datelor personale este necesară.
Nimeni nu contestă dreptul unui candidat la protejarea domiciliului, CNP-ului, numărului de telefon, situației familiale, datelor medicale sau a altor informații din viața privată.
Dar unde se termină viața privată și unde începe responsabilitatea publică?
Aceasta este întrebarea pe care administrația românească evită de prea mulți ani să și-o pună.
Pentru că GDPR nu spune nicăieri că orice prelucrare a datelor personale este permisă exclusiv cu acordul persoanei.
Regulamentul european prevede mai multe temeiuri pentru prelucrarea legală a datelor, iar printre acestea se numără obligația legală și îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public.
Cu alte cuvinte, GDPR nu poate fi redus la formula comodă: „candidatul nu și-a dat acordul, deci publicul nu poate afla cum îl cheamă”.
Lucrurile sunt mult mai complexe.
Și cu atât mai mult ar trebui discutate atunci când persoana respectivă nu aspiră la un loc de muncă într-o companie privată, ci la administrarea unei societăți aflate sub autoritatea Consiliului Local.
Există și o ironie greu de ignorat.
Procedura de selecție a administratorilor Modern Calor se desfășoară în baza OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.
Un act normativ care vorbește chiar de la început despre creșterea transparenței.
În documentele procedurii ni se explică faptul că selecția trebuie să respecte principiile nediscriminării, tratamentului egal și transparenței.
Și totuși, la finalul unei proceduri transparente, publicului îi sunt prezentate niște coduri.
Mai mult, numele celor propuși pentru administrarea societății sunt acoperite cu negru.
Transparență până la nume.
Și aici apare problema cea mai periculoasă.
Nu putem afirma că acești candidați sunt susținuți politic doar pentru că numele lor nu sunt publicate.
Ar fi incorect.
Dar tocmai secretizarea inutilă creează terenul perfect pentru asemenea suspiciuni.
Când o administrație spune cine sunt candidații, ce pregătire au, unde au lucrat, ce experiență au și ce punctaje au obținut, orice jurnalist și orice cetățean poate verifica dacă selecția are logică.
Când candidatul devine un număr de dosar, verificarea publică dispare.
Nu mai putem afla dacă este membru de partid.
Nu mai putem afla dacă a ocupat alte funcții publice.
Nu mai putem verifica traseul profesional.
Nu mai putem vedea dacă există legături cu persoane din administrație sau cu partidele care controlează politic autoritatea tutelară.
Nu mai putem pune nici măcar întrebarea dacă omul potrivit a ajuns în locul potrivit.
Rămâne codul.
Și ni se cere încredere.
Aici ar trebui trasată o linie foarte clară.
Un candidat are dreptul la viață privată.
Un administrator al unei societăți publice are obligații față de comunitate.
În momentul în care îți asumi administrarea unei companii care gestionează zeci de milioane de lei și un serviciu public esențial pentru un municipiu întreg, este greu de explicat de ce comunitatea nu ar trebui să știe nici măcar cum te cheamă.
Mai ales când Consiliul Local urmează să decidă asupra numirii tale.
Botoșănenii nu cer CNP-ul administratorilor Modern Calor.
Nu cer adresele lor.
Nu cer date despre familiile lor.
Cer un nume.
Un prenume.
Un CV.
O experiență profesională care să poată fi verificată.
Și posibilitatea de a afla cui îi este încredințată una dintre cele mai importante societăți ale orașului.
Atât.
Pe 31 iulie, proiectul ajunge la vot.
Patru dintre cei cinci candidați clasați vor ajunge administratori definitivi ai Modern Calor, cu mandate până în martie 2030.
În documentele publice, însă, botoșănenii văd patru spații goale în proiectul de hotărâre, cinci numere de dosar în clasament și patru nume acoperite cu negru în raportul final.
Poate că toți cei selectați sunt profesioniști impecabili.
Poate că au fost cei mai buni candidați.
Poate că nu există în spatele niciunuia vreo susținere politică.
Dar tocmai pentru ca toate aceste lucruri să nu rămână la nivel de „poate”, transparența există.
Transparența nu este necesară atunci când avem încredere.
Este necesară tocmai pentru ca încrederea să poată fi verificată.
Iar când patru oameni își asumă responsabilitatea de a administra până în 2030 o companie vitală pentru Botoșani, cu un buget de peste 16 milioane de euro și aflată în plin proces de redresare financiară, întrebarea este cât se poate de legitimă:
Cine sunt?
Și, mai ales, de cine sunt protejați?
