STUDIU Migrația în România: De unde vin cei mai mulți muncitori străini, ce orașe și joburi aleg și ce probleme întâmpină

Peste 136.000 de cetățeni din afara UE aveau permise de ședere în scopul angajării în România la finele lunii august din acest an, majoritatea provenind din Nepal, Sri Lanka, Turcia, Moldova și India, iar doi din trei imigranți locuiesc în București, Ilfov, Constanța, Timiș și Cluj, arată un studiu realizat de Consiliul Economic și Social (CES). Imigranții vin aici pentru salarii mai bune decât în țările lor și văd România ca poartă de acces către alte țări ale UE, în timp ce firmele românești angajează masiv din Asia pentru a suplini lipsa de forţă de muncă.

Accesibilitatea relativă a proceselor de obținere a vizelor și avizelor de muncă din România, în comparație cu țările din Europa de Vest, face din România o destinație de intrare inițială sau pe termen mediu preferată, în special pentru migranții din Asia de Sud-Est, arată un studiu făcut public marți de Consiliul Economic și Social (CES).

Majoritatea cetățenilor din țări terțe care au obținut permise de ședere în scopul angajării în România în ultimii ani provin predominant din Nepal (45.802 persoane), Sri Lanka (22.559), Turcia (18.150), Moldova (15.714), India (12.995), Bangladesh (8.449), China (8.272), Siria (7.222), Egipt (5.471) și Pakistan (4.522), conform datelor oficiale furnizate de către Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) și valabile la 31 august 2025, se arată în raport.

Celelalte țări reprezintă împreună aproximativ 61.094 de persoane, însumând un total de 136.334 de cetățeni din afara UE cu permise de ședere în scopul angajării în România (IGI, 2025), restul având drept de ședere în alte scopuri (reintregirea familiei, studii, etc).

Aproximativ 2 din 3 imigranți locuiesc în București, Ilfov, Constanța, Timiș și Cluj, mai arată datele IGI.

Mecanismul principal al recrutării este pur economic — companiile româneşti angajează masiv din Asia pentru a suplini lipsa de forţă de muncă, fără a se baza pe fluxuri migratorii deja integrate sau pe relaţii istorice, se arată in studiu.

Compoziția permiselor de ședere în funcție de scopul șederii arată că ocuparea forței de muncă este principalul factor determinant, constituind 64% din permisele emise. Reîntregirea familiei reprezintă 16%, urmată de studii cu 9%, rezidență permanentă cu 9%, protecție internațională cu 2% și alte scopuri cu 1% (IGI, 2025). Trebuie remarcat aici situația relativ unică în UE a României unde aproximativ 2 din 3 cetățeni străini ajung aici în scop de muncă.

Aproximativ 93% dintre migranți se încadrează în intervalul de vârstă 18–64 de ani, ceea ce indică un potențial ridicat de participare pe piața muncii și poate fi interpretat ca un posibil factor motivațional al migrației economice.

Totuși, acest interval include și studenți, precum și cetățeni ucraineni care beneficiază de protecție temporară, nu doar persoane venite exclusiv pentru muncă.

„Corelarea acestor date cu numărul celor 136.334 de angajați străini evidențiază faptul că, deși o mare parte dintre migranți se află la vârsta activă, doar o parte dintre ei sunt efectiv integrați în câmpul muncii. Proporțiile reduse de copii și adolescenți sugerează preponderența migrației de natură economică, în timp ce prezența minimă a migranților vârstnici este asociată mai degrabă cu reîntregirea familiei sau stabilirea pe termen lung”, se arată în studiu.

În ceea ce privește genul, populația migrantă este predominant masculină, cu aproximativ 75% bărbați și 25% femei, ceea ce compune una dintre cele mai masculinizate populații de migranți din Europa.

„Acest dezechilibru se aliniază cu modelele tradiționale de migrație a forței de muncă, în special în sectoare precum construcțiile, industria prelucrătoare și agricultura, care angajează mai mulți lucrători de sex masculin. Cu toate acestea, migranții de sex feminin sunt din ce în ce mai prezenți în sectoare precum industria ospitalității, asistența medicală și munca în gospodărie, unde cererea de lucrătoare rămâne mare, dar ocupând o pondere semnificativă în poziții calificate”, menționează studiul.

Evoluția a top cinci domenii de activitate cu cei mai mulți migranți angajați în perioada 2019-2025 arată că cele mai multe angajări sunt în construcții.

În acest domeniu, numărul a crescut de la 9.853 de angajați în 2019 la 41.518 angajați în 2025, ceea reprezintă o majorare de aproximativ 321%.

Industria prelucrătoare a avansat de la 10.815 la 38.700 angajați, echivalentul unei creșteri de 258%, iar comerțul a urcat de la 10.159 la 25.965 de salariați, adică o expansiune de 155%.

În zona serviciilor, ospitalitatea crește de la 6.066 la 28.559, o majorare de 371%, iar serviciile administrative și de suport de la 2.255 la 18.669, ceea ce reprezintă o creștere spectaculoasă de 728%, cea mai mare dintre toate sectoarele analizate.

Studiul prezintă și o comparație între numărul de muncitori non-UE raportat la numărul total de angajați pe diverse segmente de activitate la nivelulș anului 2024.

Potrivit acestor date, HoReCa este sectorul cu cea mai mare pondere de angajați Non-UE, atingând 13% (27.948 de lucrători din 222.871 de salariați).

„Valoarea reflectă atât sezonalitatea și volatilitatea ridicată a pieței, cât și dificultatea angajatorilor de a menține o forță de muncă locală stabilă. Lucrătorii Non-UE au devenit aici un element structural al funcționării sectorului, substituind golurile lăsate de mobilitatea ridicată a personalului autohton”, precizează raportul.

Pe piața intermediarilor, recrutori cu vechime semnalează un deficit de reglementare: „nu există cadru legislativ pentru verificare… și amendare a companiilor” din domeniu.

Acolo unde agenții sunt profesionalizați, contractele sunt lizibile și integrarea se desfășoară coerent, altfel apar întârzieri, neconcordanțe documentare și costuri neprevăzute pentru angajator și lucrător („pe hârtie, da… în realitate, nu” – cum rezumă un manager).

Un determinant major al precarității contractuale este îndatorarea la origine, se arată în raport.

Sursa https://www.hotnews.ro