Medicii chemați să acorde îngrijiri unui pacient din comuna Recea-Cristur, județul Cluj, au fost agresați cu bâte, topoare și pietre, în urma unor zvonuri răspândite pe TikTok potrivit cărora o „ambulanță fură copii”.
Într-un mesaj postat pe rețelele de socializare, dr Carmen Răgoșcă de la Serviciul Județean de Ambulanță (SJA) și-a exprimat un punct de vedere cu privire la acest caz.
Redăm mai jos mesajul integral transmis, cu precizarea că intertitlurile ne aparțin.
Cât de ușor am ajuns să judecăm. Și cât de greu mai știm să respectăm.
Recent, o ambulanță aflată în misiune a fost atacată cu bâte și topoare, iar un coleg a fost rănit. Motivul? Oamenii au crezut absurda poveste a „ambulanței negre care fură copii”.
Pare de neconceput. Și totuși s-a întâmplat.
Poate că acest episod ar trebui să ne oblige să ne întrebăm cum am ajuns în punctul în care oamenii care vin să salveze pot deveni ținte ale agresivității, suspiciunii și dezinformării.
Și poate ar trebui să ne întrebăm cât contribuie la această imagine și modul în care este prezentată uneori activitatea noastră. O filmare de câteva secunde, fără context, poate deveni rapid o „dovadă”, iar de acolo până la acuzații și denigrarea unei întregi categorii profesionale nu mai este decât un pas.
Da, putem greși. Suntem oameni. Iar greșelile reale trebuie analizate și asumate. Dar un caz individual nu poate deveni sentință pentru o profesie întreagă.
Pentru că există o parte a acestei meserii care aproape niciodată nu ajunge într-o filmare de câteva secunde.
Pentru noi, toate zilele săptămânii sunt egale. Duminica este tot zi de muncă. Crăciunul, Paștele, Revelionul sau aniversările familiei nu opresc urgențele. Nu există weekend atunci când ești de gardă și nici o dată din calendar nu împiedică ambulanța să plece.
Sunt sute de nopți nedormite și ture de 12 ore petrecute aproape continuu în ambulanță. Sunt zile în care nu ai timp să mănânci la o oră normală sau să mergi la toaletă atunci când ai nevoie. Sunt ore petrecute în caniculă sau ger, intervenții în ploaie, zăpadă, noroi, pe drumuri greu accesibile și în condiții pe care puțini le văd.
Și este un efort fizic enorm, despre care se vorbește prea puțin.
Într-o resuscitare nu ajungi la pacient doar cu un stetoscop în buzunar. Ajungi cu defibrilator, geantă de resuscitare, oxigen și celelalte echipamente necesare. Le cari pe scări atunci când liftul nu există sau nu funcționează. Uneori un etaj. Alteori șapte. Alteori zece.
Iar după zeci de ani de asemenea muncă, sistemul poate pretinde aceluiași angajat SAJ ca, apropiindu-se de 65 de ani, să continue să urce aceleași etaje, cu echipamentul în spate, pentru a începe o resuscitare în care fiecare secundă contează.
Despre această uzură fizică și psihică vorbim mult prea puțin. Despre efectele anilor de ture, nopților nedormite, efortului fizic repetat, stresului și expunerii permanente la situații-limită se discută prea puțin atunci când se stabilesc regulile după care această categorie trebuie să muncească până la finalul carierei.
În schimb, judecata vine repede.
În trafic, ambulanțele aflate în misiune, cu semnalele luminoase și acustice pornite, întâlnesc șoferi care nu acordă prioritate. În dispeceratul 112, întrebările obligatorii pentru evaluarea solicitării sunt uneori întâmpinate cu presiuni, injurii și amenințări. Echipajele sunt chemate pentru situații care nu reprezintă urgențe, iar ambulanța este uneori tratată ca un mijloc de transport la dispoziția oricui.
Dar fiecare ambulanță ocupată nejustificat poate însemna o ambulanță care lipsește din altă parte, acolo unde un om chiar luptă pentru viață.
Nu cerem privilegii. Nu cerem să fim puși pe un piedestal și nici să fim feriți de critică.
Cerem echitate. Cerem să fim judecați după fapte, nu după câteva secunde de filmare. Cerem ca munca, riscurile și uzura acestei profesii să fie recunoscute. Și cerem respect.
Pentru că în spatele cuvântului „Ambulanță” sunt oameni. Oameni care au familii, obosesc, îmbătrânesc și plătesc, în timp, un preț pentru această meserie.
Și care, indiferent dacă este luni sau duminică, Crăciun sau Revelion, zi sau noapte, caniculă sau ger, atunci când sună tableta și vine solicitarea, se ridică și pleacă.
(foto – adevarul)
