Un copil diagnosticat cu tetrapareză spastică, hipoacuzie bilaterală profundă și epilepsie are nevoie de 1.358 de ședințe de recuperare în următoarele 12 luni. Pentru mama lui Nectarie Didia, cea mai mare teamă este că lipsa banilor ar putea opri terapiile înainte ca băiețelul să aibă șansa de a progresa.
Sunt cinci ani de când o mamă așteaptă să audă un singur cuvânt de la copilul ei: „mama”. Nu știe dacă sau când se va întâmpla. Nu știe dacă băiețelul ei va reuși vreodată să meargă singur. Știe însă că nu poate înceta să lupte pentru fiecare progres pe care recuperarea i l-ar putea aduce.
Nectarie Paul Didia are cinci ani. Nu merge, nu poate sta singur în șezut și nu vorbește. A fost diagnosticat cu tetrapareză spastică, hipoacuzie bilaterală profundă, epilepsie și întârziere severă a limbajului și a dezvoltării.
Pentru el, ridicarea capului, menținerea unei poziții sau o reacție nouă la ceea ce se întâmplă în jur sunt reușite pentru care muncește săptămâni și luni întregi.
În timp ce alți copii de vârsta lui învață să scrie primele litere, aleargă și își povestesc întâmplările de la grădiniță, Nectarie încearcă, cu ajutorul terapeuților, să dobândească abilități motorii și de comunicare de bază.
Familia are nevoie de 50.000 de euro pentru un an de recuperare intensivă, iar Asociația „Salvează o inimă” a lansat o campanie umanitară pentru a susține continuarea terapiilor.
În spatele diagnosticului și al sumelor necesare se află o mamă care a învățat să își măsoare speranța în lucruri foarte mici.
După ani de tratamente și investigații, după nopți de îngrijorare și drumuri între spitale și centre de recuperare, aceasta mărturisește că nu mai știe cum să ceară ajutorul oamenilor.
„Copilul meu are nevoie de ajutor, iar suma necesară pentru recuperarea lui este mult prea mare pentru a o putea strânge singuri. Ca mamă, fac tot ce îmi stă în putere pentru Nectarie, dar am ajuns într-un punct în care nu mai putem merge înainte fără sprijinul oamenilor. Un om singur nu poate face totul, însă acolo unde sunt mulți, puterea crește. Vă rog din suflet să îi oferiți o șansă copilului meu. Îmi doresc să poată continua terapiile și să facă progrese, oricât de mici ar fi ele. Cred din toată inima că Dumnezeu lucrează prin oameni și mă rog să nu fim lăsați singuri în această luptă”, a transmis mama lui Nectarie.
Cuvintele ei descriu realitatea multor familii care cresc copii cu dizabilități severe: recuperarea nu se încheie după o operație, iar cheltuielile nu dispar după o lună sau două de terapie.
Pentru familia lui Nectarie, fiecare programare înseamnă o nouă speranță, dar și o nouă cheltuială pe care trebuie să găsească o modalitate de a o acoperi.
Primele crize epileptice ale lui Nectarie au apărut în jurul vârstei de șapte luni. Au urmat investigații neurologice, tratamente, internări și intervenții chirurgicale.
În prezent, epilepsia este ținută sub control, însă afecțiunile neurologice continuă să îi limiteze sever mobilitatea și dezvoltarea.
Din cauza hipoacuziei bilaterale profunde, pe 20 decembrie 2025, Nectarie a trecut printr-o intervenție pentru implant cohlear. Pentru părinți, a fost un moment important, dar implantul nu garantează apariția vorbirii și presupune un proces îndelungat de adaptare, monitorizare și recuperare auditiv-verbală.
Băiețelul a mai trecut printr-o intervenție pentru hernie inghinală bilaterală și printr-o operație de miofibrotomie la Chișinău.
Astăzi, are nevoie de îngrijire permanentă. Folosește un scaun rulant, premergător, orteze și corset pentru susținerea corpului.
Mama îi este alături la fiecare ședință de terapie și urmărește atent orice modificare în evoluția sa.
Iar progresele, deși mici, există.
După două săptămâni consecutive de recuperare, mama a observat că Nectarie începe să capete mai multă forță fizică. Însă drumul până la dobândirea unei autonomii mai mari
Pentru familie, această evoluție este un motiv să continue. Dar recuperarea nu se poate susține doar prin voință.
Un efort pe care familia nu îl poate plăti singură
Planul de recuperare prezentat în cadrul campaniei umanitare cuprinde:
• 208 ședințe de kinetoterapie Cuevas Medek Exercises;
• 600 de ședințe de terapie Medek – CME;
• 550 de ședințe de terapie prin metoda Padovan.
Terapiile urmăresc dezvoltarea controlului postural, a capacităților motorii și a abilităților de comunicare, în funcție de nevoile și răspunsul individual al copilului.
„În cei 14 ani de activitate, am înțeles că atunci când un copil primește un diagnostic grav, într-un fel, și mama lui primește unul. Din acel moment, întreaga ei viață se schimbă, iar lupta pentru sănătatea copilului devine o responsabilitate permanentă, atât emoțională, cât și financiară. Fac un apel direct către companii și către toți oamenii care pot contribui. Nu putem garanta rezultatele medicale, dar putem face tot ce ține de noi pentru ca acest copil să beneficieze de recuperarea de care are nevoie. Cred cu tărie că Dumnezeu lucrează prin oameni, iar solidaritatea noastră poate deveni răspunsul concret la rugăciunea unei mame”, declară Vlad Plăcintă, președintele Asociației „Salvează o inimă”.
De cinci ani, mama lui Nectarie își însoțește copilul pe un drum medical dificil, fără certitudinea rezultatelor. Continuă să îl ducă la terapii, să caute soluții și să creadă că fiecare progres, oricât de mic, merită efortul.
Pentru această familie, ajutorul primit nu reprezintă doar o contribuție financiară, ci posibilitatea concretă de a continua un drum care nu poate fi parcurs fără sprijin.
Donațiile pot fi realizate online, pe pagina oficială a campaniei:
https://salveazaoinima.ro/nectarie-didia/
Donații prin transfer bancar:
Beneficiar: Asociația „Salvează o inimă”
Banca: Banca Comercială Română (BCR)
Cont RON: RO94RNCB0041182104010001
Cont EUR: RO67RNCB0041182104010002
SWIFT/BIC: RNCBROBUXXX
Mențiune la detaliile plății: NECTARIE DIDIA
Companiile interesate pot contribui prin contracte de sponsorizare, solicitând informații direct Asociației „Salvează o inimă”.
