Un simplu număr – 1,35 – a devenit, fără voia nimănui, unul dintre cele mai comentate subiecte după publicarea rezultatelor admiterii la liceu în județul Botoșani.
În spatele acelei medii nu se ascunde însă un elev nepăsător sau un copil care nu și-a dorit să învețe. Se află Alex, un adolescent diagnosticat cu o formă severă de autism, care a trecut prin ani întregi de terapie, de efort și de sacrificii făcute de familie.
După publicarea articolului despre cele mai mici medii de admitere, redacția a primit un mesaj care schimbă complet perspectiva asupra acelui 1,35.
Persoana care ne-a scris nu contestă informațiile publicate și nici nu acuză redacția.
În schimb, ne-a atras atenția asupra dramei ascunse în spatele unei statistici.
„Băiatul respectiv se numește Alex și are probleme grave de autism. Deși are aceste probleme, a susținut același examen ca orice copil de clasa a VIII-a. Părinții au fost fericiți că măcar a reușit să îl susțină. Acum, după apariția articolului, Alex a fost batjocorit în comentarii, iar durerea părinților este greu de imaginat.”
Sunt cuvinte care obligă la reflecție.
Pentru cei mai mulți dintre noi, media 1,35 reprezintă doar o cifră într-un clasament.
Pentru părinții lui Alex, ea înseamnă ani de terapii, vizite la medici, speranțe, renunțări și lupta zilnică pentru ca fiul lor să facă pași pe care alți copii îi fac firesc.
Faptul că a ajuns în sala de examen și a parcurs probele Evaluării Naționale a fost, pentru familie, o victorie.
Din păcate, în spațiul public, această poveste a rămas nevăzută.
Adevărata întrebare nu este de ce Alex a obținut media 1,35.
Întrebarea este dacă sistemul de educație reușește cu adevărat să răspundă nevoilor copiilor cu cerințe educaționale speciale.
În prezent, acești elevi susțin aceeași Evaluare Națională ca toți ceilalți, chiar dacă, în funcție de situație, pot beneficia de anumite adaptări privind modul de desfășurare a examenului. Rezultatele lor sunt apoi introduse în același clasament și comparate cu ale tuturor celorlalți candidați.
De aici apare și o dezbatere pe care tot mai multe familii și specialiști o aduc în atenție: este suficientă adaptarea condițiilor de examen sau este nevoie de o evaluare care să țină cont mai bine de particularitățile acestor copii?
Poate că, înainte de a ironiza o medie, ar trebui să ne întrebăm cine este omul din spatele ei.
În cazul lui Alex, acel 1,35 nu vorbește despre lipsă de voință, ci despre un copil care a făcut tot ceea ce a putut într-un sistem care îl măsoară după aceleași criterii ca pe elevii fără dizabilități.
Iar dacă există un vinovat în această poveste, el nu este copilul care și-a făcut curaj să intre în sala de examen și nici părinții care au luptat ani întregi pentru fiecare progres.
Poate că adevărata problemă este un sistem care încă nu a găsit răspunsul la întrebarea cum pot fi evaluați echitabil copiii care pornesc în viață din puncte atât de diferite.
Un elev a intrat la liceu cu 1,35: Unde s-a intrat cu cele mai mici medii în Botoșani
