Populația României a mai scăzut cu 110.000 persoane, anunță Statistica. Iar jumătate din români trăiesc la sat, cu tot ce înseamnă asta pentru economie

Institutul Național de Statistică a publicat datele provizorii privind populația după domiciliu la 1 iulie 2025. România are 21,67 milioane de persoane, în scădere cu aproape 110.000 de persoane față de anul trecut. Este o confirmare a trendului descendent început în urmă cu mai bine de două decenii: țara continuă să piardă locuitori și să îmbătrânească rapid.

Potrivit definiției INS, populația după domiciliu reprezintă numărul persoanelor cu cetățenie română și domiciliul stabil în România, indiferent dacă acestea locuiesc efectiv în țară.

Aceasta nu trebuie confundată cu populația rezidentă, care include doar persoanele care trăiesc efectiv în România la un moment dat. Prin urmare, în statistica de domiciliu pot fi cuprinși și românii plecați temporar sau pe termen lung în străinătate.

La 1 iulie 2025, populația urbană era de 11,99 milioane de persoane, în scădere cu 1% față de anul precedent. Mediul rural a însumat 9,68 milioane, ușor în creștere (cu 0,1%). Structura generală rămâne însă stabilă: 55,3% dintre români trăiesc la oraș, iar 44,7% la sat.

România este una dintre cele mai rurale țări din Uniunea Europeană.
Media UE arată că doar 25–30% dintre cetățeni trăiesc în mediul rural, ceea ce înseamnă că România are o pondere dublă.

Această realitate are impact direct asupra:

Cu alte cuvinte, jumătate din populație trăiește acolo unde se produce mai puțin din PIB.

De asemenea, faptul că jumătate dintre noi trăiesc la sate, are implicații pentru dezvoltarea regională și infrastructură. Această distribuție obligă statul să întrețină o infrastructură costisitoare pentru o populație dispersată: drumuri, școli, spitale și rețele publice de utilități.

Rezultatul este o inegalitate de dezvoltare între regiuni, greu de corectat prin investiții publice.

Multe sate îmbătrânite pierd locuitori anual, dar mențin costuri ridicate pentru servicii publice – școli cu câțiva elevi, dispensare nefolosite, drumuri puțin circulate. Pe termen lung, aceasta pune presiune pe bugetul public și reduce eficiența investițiilor.

În plus, o populația rurală are, în medie, un nivel mai scăzut de educație și calificare.
Datele Eurostat arată că România are cea mai mare pondere de tineri NEET (care nu lucrează și nu studiază) din UE – fenomen concentrat în zonele rurale.

Lipsa transportului public, a oportunităților și a infrastructurii digitale limitează mobilitatea socială și profesională.
Rezultatul: cercul vicios al sărăciei rurale — venituri mici, educație scăzută, perspective reduse.

Sursa https://www.hotnews.ro