În fiecare ciclu speculativ apare aceeași întrebare: cum este posibil ca oameni inteligenți, educați și adesea foarte bogați să plătească prețuri absurde pentru active care, privite retrospectiv, par evident supraevaluate?
Ne place să credem că generația noastră este diferită. Că e mai sofisticată, mai bine informată și clar mai rațională. Dar istoria sugerează contrariul.
În 1688, cu aproape trei secole înainte de apariția internetului, un comerciant evreu din Amsterdam, Joseph de la Vega, publica ceea ce mulți consideră prima carte despre burse și bule speculative: Confusion of Confusions.
Amsterdamul era atunci centrul financiar al lumii. Acolo se tranzacționau acțiunile Companiei Olandeze a Indiilor de Est, probabil cea mai puternică corporație a epocii.
De la Vega observa cu fascinație comportamentul investitorilor și ajungea la o concluzie care rămâne valabilă și astăzi: „Așteptarea unui eveniment creează o impresie mult mai profundă asupra jucătorilor la bursă decât evenimentul în sine”, scrie el.
Într-o serie de dialoguri între un comerciant și un acționar, de la Vega descrie piața bursieră ca pe o casă de nebuni, plină de superstiții ciudate, practici particulare și atracții compulsive. Confuzia oferă o imagine definitivă a psihologiei speculative.
„Jocul [speculației] este o afacere de nebuni”, ai cărui participanți prezintă o tendință spre o joacă ritualică.
„Un membru al Bursei își întinde mâna, iar altul o prinde; astfel se vinde un anumit număr de acțiuni la un preț stabilit, tranzacția fiind confirmată printr-o a doua strângere de mână. O nouă strângere de mână marchează o altă ofertă, urmată apoi de o contraofertă. Palmele se înroșesc de la atâtea lovituri (cred că și de rușinea că oameni atât de respectabili își fac afacerile într-un mod atât de necuviincios). După strângerile de mână vin strigătele, după strigăte vin insultele, după insulte obrăznicia și alte insulte, apoi iar strigăte, îmbrânceli și noi strângeri de mână, până când afacerea este încheiată”, scrie de la Vega.
Este una dintre cele mai importante lecții financiare scrise vreodată: investitorii nu cumpără realitatea, ci cumpără versiunea lor despre viitor.
Când o firmă raportează rezultate excelente, piața nu întreabă dacă rezultatele sunt bune, ci dacă sunt mai bune decât așteptările lor.
Când banca centrală reduce dobânzile, piața nu reacționează la reducerea în sine. Ea reacționează la diferența dintre ceea ce s-a întâmplat și ceea ce anticipase deja.
De aceea, uneori vedem situații aparent absurde, cum s-a întâmplat recent la Nvidia: firma a publicat rezultate record, dar acțiunile au scăzut.
Sau ceea ce vedem în prezent: economiile încetinesc, dar bursele urcă.
Pe scurt: o veste bună aduce pierderi, iar o veste proastă aduce profituri. Pentru un observator neexperimentat pare irațional, dar pentru piețe este perfect logic.
Sursa https://www.hotnews.ro
