În această perioadă, când părinții și elevii au început să completeze fișele cu opțiunile pentru liceu, mulți se întreabă dacă nu cumva o școală privată ar fi varianta mai potrivită. Promisiunile sunt tentante: clase mai mici, dotări mai bune, proiecte extracurriculare, profesori mai implicați și intervenții mai rapide în situațiile de bullying. Dar cât este realitate și cât este marketing? L-am întrebat pe Christian Comșa, președintele Asociației Școlilor Private din România, ce poate oferi cu adevărat un liceu privat, ce nu poate cumpăra nicio taxă și după ce criterii ar trebui făcută alegerea. Răspunsurile lui nu menajează nici sistemul privat, nici pe cel de stat: spune că școlile bune se măsoară prin progresul copiilor: „Un liceu care primește elevi de 7 și îi duce la 8 face mai multă școală decât unul care primește elevi de 9,80 și îi predă la 9,60”.
În jurul școlilor private s-au adunat, de-a lungul timpului, și promisiuni, și prejudecăți. Că taxa cumpără note. Că bullying-ul nu există. Că profesorii sunt mai buni. Sau, dimpotrivă, că rezultatele se datorează exclusiv faptului că aceste școli selectează elevii încă de la admitere. Christian Comșa răspunde, pe rând, tuturor acestor întrebări și vorbește inclusiv despre situațiile în care le-ar spune părinților să nu aleagă un liceu privat. (În ACEST articol puteți citi care sunt taxele în acest an la liceele private cu programă românească din Capitală.)
Christian Comșa: Taxa nu cumpără rezultate, ci cumpără condiții – clase mai mici, consilieri, oameni suficienți în jurul copiilor. Dacă ar trebui să spun într-un singur cuvânt ce primește un elev în plus, aș spune că primește timp. Un copil dintr-o clasă mică primește timpul unui adult care îl cunoaște și care observă când ceva nu merge. Taxa nu cumpără note și nu cumpără garanția reușitei. Un părinte care așteaptă un rezultat garantat va fi dezamăgit, pentru că școala poate oferi doar un context în care reușita devine mai probabilă.
Sursa https://www.hotnews.ro
