Ar fi fost România mai bună cu George Simion președinte? „Nu”, răspunde avocata Silvia Uscov, care l-a susținut în campanie. Fostă membră a AUR, care a participat la o parte din bătăliile juridice ale partidului, avocata contestă acum modul în care sunt luate deciziile în principalul partid de opoziție din România. Uscov este o contestatară de dată recentă, cel puțin în public, a liderului George Simion.
„Nu consider că, dacă tu nu ai o formulă democratică de luare a deciziilor într-un partid, poți mai departe să asiguri democrația la nivel de țară”, crede Avocata Silvia Uscov, fostă membră AUR și susținătoare a lui George Simion la prezidențiale,
Uscov a acordat un interviu redacției HotNews pentru a vorbi despre think-tank-ul pe care l-a lansat, Sovereign Institute for Liberty and Justice, după implicarea în campania lui George Simion și în demersurile juridice ale AUR.
Membră a Baroului București din 2012, Uscov a făcut parte din echipa juridică a campaniei prezidențiale a lui George Simion.
Uscov s-a exprimat deseori în prim-plan în AUR sau în nume personal. De pildă, a anunțat procesul intentat de AUR lui Dominic Fritz, după acuzațiile acestuia privind finanțarea partidului din Rusia, și a contestat în instanță numirile lui Dacian Dragoș și Mihai Busuioc la Curtea Constituțională.
HotNews: Doamnă avocat Silvia Uscov, ați fost membră AUR și, practic, ați încercat să-l ajutați pe George Simion să ajungă președintele României. Considerați acum că România ar fi fost mai bună dacă ar fi fost condusă de el?
Silvia Uscov: Nu.
– Dezvoltați, vă rog.
– Nu aș vrea să dezvolt foarte mult. Eu am spus că, la plecarea din AUR, am un singur mesaj, cel din momentul demisiei mele publice, din 29 iunie, la 00:40, duminică spre luni.
Adică nu consider că, dacă tu nu ai o formulă democratică de luare a deciziilor într-un partid, poți mai departe să asiguri democrația la nivel de țară. Și nu este o chestiune care privește doar AUR.
În AUR, există Consiliul Național de Conducere, care e o formă de parlament. Apoi, Biroul Național de Conducere e o formulă de guvern care ia deciziile mai rapid. Depinde pe cine pui în aceste structuri, pe cine alegi să fie alături de tine pentru a lua deciziile și depinde cum iei deciziile respective. Aceste lucruri se propagă la o scară mai largă, la nivelul societății.
– Aţi mai vrut să demisionaţi şi în luna martie, dar aţi rămas. Ce s-a întâmplat?
– Aveam un proiect pe care voiam să-l dezvolt în cadrul AUR. L-am discutat cu conducerea, dar nu am mai primit girul decât într-o formulă de control.
Iar eu nu sunt o persoană care poate să fie controlată. La 1 martie am avut o discuție foarte tranșantă și am spus că, în măsura în care se dorește controlul asupra mea, într-o formulă sau alta, nu va funcționa. Şi mi-am dat demisia.
Am fost contactată de alți membri din conducerea partidului și mi s-a spus că lucrurile se vor schimba, să vin înapoi și să facem o echipă. Între timp, am descoperit că nu se poate face o echipă cu ceilalți colegi. Unii dintre ei sunt oameni de bună-credință, specializați în domeniile lor, dar modalitatea în care sunt aranjate lucrurile face ca aceștia să nu poată să se unească pentru a mișca partidul într-o zonă de centru-dreapta.
Era vorba despre ceea ce s-a numit „melonizarea” partidului, după experiența Giorgiei Meloni din Italia, adică aducerea lui din zona radicală într-o zonă de centru-dreapta. Din punctul meu de vedere, AUR a rămas în zona radicală. Cred că profită și alimentează într-un fel polarizarea societății. Îi surâde această idee.
– Ați avut și acțiuni juridice care au fost asociate cu AUR. L-ați dat în judecată pe Fritz, ați contestat numirea judecătorilor Curții Constituționale.
– Numirea judecătorilor CCR nu avea legătură cu partidul AUR. A fost o acțiune în nume personal, în considerarea faptului că, până la urmă, Constituția trebuie respectată până la ultima literă.
Dosarele privind numirile acestor judecători nu s-au soluționat definitiv. Există doar soluții în primă instanță, iar într-unul dintre dosare am formulat calea de atac. Dar mă gândesc serios în ce măsură, la acest moment și în stadiul în care se află țara noastră, mai este oportun sau în interesul național să continui aceste demersuri.
– Pare un pas înapoi, nu?
– Nu cred că este un pas înapoi. Cred că, dimpotrivă, este un pas înainte, într-o direcție mai bună.
– Ce recomandare concretă ați face către AUR pentru deblocarea crizei politice? Sau pentru USR?
–Cred că este același răspuns în privința ambelor partide: să vină mai spre centru, astfel încât să putem asigura un guvern cu puteri depline. Ulterior, sunt sigură că luptele electorale vor continua, avem timp până în 2028. Dar acum avem o criză economică. Tensiunea în societate va crește și s-ar putea ca lucrurile să devină mult mai inflamate. Nu îmi doresc asta.
E nevoie de rectificări bugetare, de luarea unor decizii și nu are cine să le ia. Ați văzut că și instanțele sancționează hotărâri de guvern adoptate de un guvern demis.
– Ce înseamnă „mai spre centru”, cum v-ați exprimat?
– Vă dau un exemplu. În marțea de dinaintea votării Guvernului Veștea, am stat până seara la Parlament și am comunicat partidului AUR o modalitate prin care să fie lăsat votul liber.
Să se negocieze anumite poziții, dacă nu la nivel de ministere, măcar la nivel de secretari de stat sau prefecturi, pentru că este nevoie și de o reprezentare locală foarte bună. Și anumite măsuri din programul de guvernare să poată fi incluse acolo.
Sunt sigură că unii parlamentari erau dispuși să voteze. Domnul Murad, de exemplu. Cunosc mai mulți care ar fi urmat să voteze.
– AUR nu a votat Guvernul Veştea. A fost un moment de cotitură pentru dumneavoastră sau pentru membrii AUR?
– Se pare că a fost un moment de cotitură doar pentru mine. Eu nu sunt parlamentar. Lucram mai degrabă cu parlamentarii, discutam cu ei despre propunerile legislative și îmi exprimam opiniile. Până la urmă, îmi exercitam profesia de avocat și în interiorul partidului.
Îmi spuneam opinia despre constituționalitatea propunerilor legislative, despre compatibilitatea lor cu dreptul Uniunii Europene, despre cât de logice și de bun-simț erau. Și am văzut că am rămas singură.
– De ce?
– Nu știu. Eu sunt o persoană mai asumată.
– Vă așteptați să rămâneți singură?
– Nu. Aveam speranța și încrederea că vor fi și alte persoane care vor reuși să schimbe lucrurile. Încă sper, dar deocamdată nu văd. AUR a ratat o șansă importantă, odată cu Guvernul Veștea, să arate că este un partid de încredere și un partid serios.
– AUR are 40% în sondaje și, în următorii doi ani, există spațiu de creștere. Nu credeți că partidul a avut, de fapt, o strategie pe termen lung, nu una pe termen scurt?
– O să vă dau exemplul AfD din Germania. Pentru că văd o pantă periculoasă. Se produce un efect în societate: societatea vrea măsuri mai radicale, partidul are răspunsuri mai radicale, după care societatea cere din nou măsuri și mai radicale. Şi aşa ne îndepărtăm tot mai mult de centru.
De ce nu este bine să fim într-o zonă a extremelor? Pentru că o democrație nu poate fi susținută decât de o clasă de mijloc bine reprezentată. Această clasă de mijloc nu se află niciodată la extreme, ci în zona de centru-stânga sau centru-dreapta.
Dacă nu este bine reprezentată, ajungem să avem o clasă bogată și o clasă săracă foarte mare. Pentru a-i ține pe toți sub control, nu vei mai putea apela la mecanisme democratice, ci clasa bogată va aplica măsuri autoritare, autocrate, asupra clasei sărace. Și de aici nu ai cum să-ți revii. Clasa de mijloc ține democrația în picioare.
– În practică, vedem că AUR își mărește bazinul de simpatizanți.
– Își mărește bazinul de simpatizanți cu oameni frustrați. Atâta timp cât tu îi ții într-o stare de frustrare, iar aici nu este vorba doar despre AUR, oamenii ajung să aibă niște așteptări foarte mari.
Când ajungi la guvernare, pentru că ai făcut niște promisiuni, oamenii au niște așteptări. Și așteptările sunt foarte sus. Tu nu vei putea să iei măsuri la nivelul de radicalizare la care ai setat standardul.
– De ce le faceți un proces de intenție? Dacă or să reuşească?
– Eu nu cred că se poate realiza acest lucru. Ar însemna să schimbi cu totul statul, la nivelul la care se așteaptă populația, nu la ceea ce propune în mod real partidul AUR. Populația își dorește acum să dărâme tot și să reconstruiască. Să reconstruiască pe cenușă, cum ar veni. Așteptările sunt foarte sus și nu mai poți să guvernezi democratic.
O să fac o comparație destul de dură, dar sper să fie înțeleasă așa cum trebuie. Când ai un spital de nebuni, cu oameni care nu mai sunt raționali, nu mai poți să le spui cu vorba bună la ce oră să mănânce sau ce trebuie să facă. Va trebui să-i sedezi.
Dacă ducem această metaforă în spațiul public, vorbim despre măsurile de natură autoritară pe care trebuie să le iei ca să mai ții populația în frâu, odată ce ai dus-o peste un anumit grad de suportabilitate. Și aici vina nu este doar a AUR. Este și a celorlalte partide, care împing societatea spre extrema cealaltă.
Sursa https://www.hotnews.ro
