Ilie Bolojan a revenit la sfârșitul săptămânii trecute în județul nostru, de această dată în calitate de prim-ministru. A făcut-o în plin scandal al majorării taxelor și impozitelor și, asemeni mai multor localități din țară pe care le-a vizitat, a fost huiduit și la Botoșani. Ce-i drept, de mai puțin de o sută de oameni, membri și simpatizanți ai unui partid extremist, care numai a plătitori de taxe și impozite locale nu arătau. Ce crede despre acești oameni, care au fost motivele acțiunilor sale la Botoșani, de ce a venit în județ, ce proiecte va susține pentru această zonă a țării, aflați din interviul pe care premierul l-a acordat în exclusivitate pentru Botoșăneanul.
- Domnule prim-ministru, vreau să vă întreb: care este, până la urmă, motivul vizitei dumneavoastră la Botoșani?
- Sunt două aspecte. Primul: să discut cu administrația din această parte a țării ce putem face la nivel local pentru ca proiectele legate de extinderea rețelei de autostrăzi să se finalizeze la timp, având în vedere câștigarea acestor proiecte de către România prin decizia de alaltăieri a Comisiei Europene. Și, în afară de ceea ce fac companiile care pun în practică aceste proiecte, relația cu autoritățile locale din Iași, din Suceava, din Botoșani, colaborarea pe care trebuie să o aibă, în așa fel încât constructorii să-și pregătească, nu știu, gropile de excavație și așa mai departe, accesele, organizările de șantier care se fac pe terenul autorităților locale. Și acesta a fost un obiectiv important, să discutăm cum facem ca să deblocăm lucrurile în așa fel încât în 2030 cele două capete de autostradă să fie finalizate.
De asemenea, fiind în pregătirea bugetului pe anul viitor, fiind pachetul pe administrație pus în transparență decizională și toate măsurile care au fost luate în această perioadă de deficit bugetar, să discut cu primarii problemele care au apărut, dacă sunt anumite soluții pe care Guvernul le poate pune în practică pentru a le crea condiții să-și facă mai bine treaba și, sigur, să vedem ce putem face în serviciul cetățenilor. Acestea au fost cele două subiecte majore.
- Ați vorbit despre autostrăzi și despre drumuri expres. Botoșani este unul dintre județele României care nu are niciun kilometru, nici de autostradă, nici de drum expres. Autostrada Moldovei ar urma să traverseze 8 km din județul Botoșani și există un proiect pentru un drum expres de la Botoșani până la aeroportul de la Salcea. Ce șanse avem noi, din acest punct de vedere, ca această rețea de autostrăzi și drumuri expres să ajungă efectiv la Botoșani?
- Cu siguranță, în anii următori se va extinde treptat rețeaua de drumuri de bază conective, inclusiv proiectul pe care l-ați pomenit sau alte drumuri expres. Ceea ce trebuie să avem în vedere este că România are o anumită capacitate financiară care a fost depășită în acești ani. Deci noi am contractat lucrări mult mai mari decât ne-am putut permite. Gândiți-vă că inițial am avut pe fondurile europene din programul PNRR 28,5 miliarde de euro și am contractat 47 de miliarde de euro în proiecte, adică o supracontractare cu aproape 20 de miliarde de euro, asta în condițiile în care totalul investițiilor publice în România – autorități locale, Ministerul Transporturilor, Ministerul Sănătății, toți – reprezintă un vârf, cum a fost anul acesta, de 26 de miliarde de euro.
Deci gândiți-vă că sunt niște sume foarte mari și atunci este nevoie să lucrăm după o anumită prioritizare. Faptul că am reușit ca cele două tronsoane de autostradă să fie cuprinse în programul SAFE, un program avantajos pentru România...
- Vă referiți la Pașcani–Siret?
- Da, Pașcani–Siret și Pașcani–Iași–Ungheni este un element de bază care permite, iar următoarea etapă este racordarea Botoșaniului la aceste două axe majore de transport.
- Da, înțelegem, cel puțin în teorie această politică de ponderare a investițiilor, dar totuși s-a întâmplat la Botoșani ca o școală specială pentru copii cu nevoi speciale, care nu avea nici măcar acoperiș, să-i fie sistate lucrările. N-ar trebui, nu știu, schimbate puțin criteriile acestea, când sunt lucrări vitale? La secția de oncologie a Spitalului Județean s-au blocat lucrările din aceste motive.
- Da, vă rog să vă imaginați că s-au preluat de la primării 11.000 de proiecte la Compania Națională de Investiții (CNI – n.r.). Din aceste 11.000 de proiecte, în lista-sinteză sunt 1.200 în lucru.
- 10% aproximativ...
- Din cele 1.200, 600 sunt într-un stadiu mai avansat, 600 sunt într-un stadiu incipient, în condițiile în care valoarea totală a celor 1.200 de proiecte este de peste 12,5 miliarde, iar noi alocăm într-un an 2,5 miliarde. Înseamnă că, dacă nu am mai începe niciun proiect, în următorii cinci ani de zile, cu aceste bugete, nu putem aloca bugete mult mai mari, înseamnă că am terminat toate lucrările.
Sigur, întrebarea este: în condițiile în care ai semnat contracte cu o anumită doză de iresponsabilitate, de cinci ori mai mari decât sumele pe care le ai la dispoziție și pe care ți le poți permite, ce ai de făcut? Și atunci am luat o decizie rațională. Am hotărât să finanțăm proiectele care sunt într-un stadiu avansat, de peste 50%, în așa fel încât anul acesta să avem ca țintă închiderea proiectelor care sunt peste 80%, peste 90%, adică să finalizăm 180 - 250 de proiecte. Depinde cum se mișcă constructorii.
Dacă am fi mers să dăm bani la toată lumea, inclusiv la proiectele pe care le-ați pomenit, care înțeleg că sunt într-un stadiu de sub 50% – au venit reprezentanții părinților, ai căror copii sunt la școala respectivă, mi-au dat un memoriu pe tema asta, mi-au spus că este sub 20% acest proiect – în plus, înțeleg că nici constructorul care a câștigat lucrarea nu are o capacitate financiară și organizatorică foarte bună. Numai că, odată ce decopertezi o clădire, odată ce îi dai jos acoperișul, ești în situația în care, dacă nu intervii repede, ploile și vremea distrug și ce mai este acolo, tavane și așa mai departe.
- În situația aceasta ne aflăm la Școala Specială.
- Și deci, principial, am luat deciziile corecte. Adică ducem finanțările către proiectele mature, care sunt într-un stadiu avansat, în așa fel încât să putem termina ceva. O să văd în ce măsură pot fi găsite anumite excepții, dar fiecare județ are excepția lui, deci s-ar putea să avem o listă de excepții mult mai lungă decât cele pe care le avem.
- Da, numai că aici vorbim despre proiecte, dar vorbim și despre oameni bolnavi de cancer, despre copii cu nevoi speciale.
- Peste tot este vorba de oameni. Și, în fiecare județ, din cauza modului în care nu am gestionat așa cum ar trebui aceste proiecte de investiții, avem aceste situații deosebite. Este o preocupare pentru mine să găsesc soluții, prioritizând proiecte, încercând să le eșalonăm, mutându-le pe alte axe, transferându-le autorităților locale.
În discuția pe care am avut-o cu domnul primar Andrei, mi-a ridicat problema Spitalului de Boli Paliative, la care se lucrează de foarte mult timp.
- Asta voiam să vă spun, acolo stadiul este de 98-99%.
- Mi-a spus că stadiul este de 98–99% și vom termina acea lucrare, cu siguranță. Sunt lucruri la care mă pot angaja, unde știu că stadiul este de așa natură încât se termină, și sunt lucruri la care, după regulile pe care le-am stabilit – corecte, de altfel – nu vor putea fi progrese mari, dar trebuie să facem o analiză, să vedem ce putem face.
- Primarul Cosmin Andrei, al municipiului Botoșani, s-a arătat dispus să preia întreaga lucrare la municipalitate pentru a o finaliza din banii proprii. Sunteți dispus să cedați lucrările la CNI?
- Toate primăriile care doresc să preia lucrările de la CNI le transferăm fără nicio problemă.
- Și aceasta va fi soluția și la Botoșani, cu Spitalul de Boli Paliative?
- Din punctul meu de vedere, dacă CNI-ul este într-o fază avansată, cu toate clarificările, atunci finalizarea de către CNI se face într-un timp mai scurt. Dacă se transferă la Primărie, se mai pierde o lună, două, trei, până se face transferul, până se fac alte analize, până se contractează din nou de către Primărie, dacă lucrurile nu sunt clare. Asta rămâne de văzut, este o decizie pe care, pur și simplu, o va lua Primăria din Botoșani, dar există o disponibilitate.
Am avut o discuție în Guvern pentru ca aceste proiecte care sunt într-un stadiu avansat, dar care au tot felul de complicații. Sau constructori care nu au finalizat lucrările, sau lucrări care nu au fost făcute în regulă, deci neconforme, nerecepționate, unde este nevoie de expertiză și așa mai departe, să fie transferate primăriilor sau consiliilor județene.
- Avem vreo șansă, în următorul cincinal, ca să ne exprimăm în alți termeni, să înceapă măcar lucrările la noul stadion de la Botoșani? Acolo s-a depus proiectul la CNI de un an și ceva.
- Lucrările la stadioane au, din nou, un specific aparte.
Noi nu am administrat bine aceste proiecte în România, în sensul în care, neexistând niște criterii cât se poate de clare privind finanțarea stadioanelor, privind capacitatea acestora, am ajuns în situația în care să avem orașe cu stadioane noi de 12.000 de locuri, care nu mai au echipă de fotbal, deci sunt goale. Avem alte orașe în care avem două stadioane făcute din bani guvernamentali, dar echipa de fotbal este într-o ligă inferioară, deci sunt nefolosite. Avem alte orașe cu echipă de fotbal, dar cu stadioane supradimensionate.
Și atunci, nemaiputându-ne permite, din cauza deficitelor bugetare, să continuăm aceste abordări, avem în momentul de față opt stadioane care au toate procedurile îndeplinite, unele dintre ele au licitațiile făcute și, pentru a începe efectiv lucrările, gândiți-vă că unele orașe – Constanța – și-au demolat stadionul...
- Și la Pitești, dacă nu mă înșel, și la Timișoara.
- ... Am impus o condiție care mi se pare de bun-simț, și anume o contribuție anticipată a autorităților locale de 25% din valoarea contractului. Dacă Guvernul alocă, fără nicio cofinanțare din partea autorității locale, fonduri pentru diferite proiecte, ce tendință va avea un primar? Să facem un stadion cât mai mare, să-l facem cât mai cochet și așa mai departe. Nu ne interesează costurile, că oricum le dă Guvernul. Și, în felul acesta, riscul să avem situațiile de tipul celor pe care le-am avut este destul de mare.
În momentul în care dăm stadioane fără nicio cofinanțare, fără reguli, riscul să avem tot felul de perturbații politice și să facem stadioane în orașe în care nu avem echipe de fotbal, să reabilităm școli în comune în care nu se mai nasc elevi și după aceea școlile să rămână goale, este destul de mare. Tocmai de aceea, stabilirea unor reguli după care să se facă aceste alocări este unul dintre elementele de bază pentru a evita astfel de situații.
Și dacă municipiul Botoșani va dori să-și promoveze proiectul de stadion și dacă va respecta această regulă de cofinanțare și va parcurge toate procedurile de avizare, nu văd niciun fel de problemă ca, în anii următori, să intre într-o astfel de listă de proiecte. Este, până la urmă, o decizie pe care o iau autoritățile locale de aici.
Dar ceea ce trebuie înțeles este că, atunci când nu ai bani să termini proiectele pe care le-ai început… Mi-ați dat un exemplu de la Botoșani legat de această școală. Gândiți-vă că…
- Școala specială este la Consiliul Județean, stadionul este la municipiu.
- ... Pe care le finanțează statul pe toate, oriunde sunt.
Ce face un om rațional? Dacă nu ai bani să le termini pe cele pe care le-ai început, mai începi alte proiecte noi, ca să mai fie alte șantiere care nu sunt gata, ale căror costuri cresc an de an? Pentru că orice lucrare care nu este gata înseamnă pază, înseamnă întreținere, înseamnă degradarea anumitor materiale de construcție care sunt acolo. Gândiți-vă, pe o vreme ca asta, dacă ai o clădire descoperită, ce se întâmplă cu ea și așa mai departe.
Și atunci, în acest an, decizia pe care am luat-o este să finanțăm ceea ce este început și se află într-o stare avansată, iar dacă autoritățile locale doresc să-și finanțeze stadioane, să înceapă pe banii lor, pentru că Guvernul nu are acești bani și abia de anul viitor, după ce își achită toată contribuția de 25%, am putea să începem.
Ce trebuie să înțelegeți? Vă rog să vă gândiți că România cheltuie, în fiecare an, cu 30 de miliarde de euro mai mult decât încasează. Și pentru toți banii pe care i-am împrumutat în acești ani, împrumutând în fiecare an 30 de miliarde de euro, plătim dobânzi de aproximativ 60 de miliarde de lei pe an, adică 12 miliarde de euro.
Vă dau niște exemple ca să le cuantificați. Asta înseamnă toată autostrada de la București la Pașcani într-un singur an. Sau toate proiectele autorităților locale din România prin programul „Anghel Saligny” din urmă cu trei ani și încă din următorii trei ani. Ca să vă imaginați ce înseamnă să arunci cu bani pe care nu îi ai, pe care îi împrumuți cu dobânzi mari.
Eu sunt un om responsabil. Nu am o misiune ușoară în această situație pentru țara noastră și, pe de o parte, trebuie să fac ceea ce este nevoie ca să scoatem țara din această situație dificilă și, în același timp, să nu creez niște așteptări care nu sunt acoperite oamenilor. Pentru că, oricum, aceste măsuri pe care am fost forțat pur și simplu să le pun în practică, din cauza acestor constrângeri bugetare, înseamnă costuri suplimentare pentru români. Atât taxa pe valoare adăugată, cât și accizele și impozitele pe proprietate au însemnat costuri suplimentare. Și atunci trebuie să fim responsabili și serioși când tratăm lucrurile.
- Domnule prim-ministru, în situația în care am ajuns – și, fiind vorba despre cifre, este mai greu de contestat – am ajuns și cu o mulțime de prim-miniștri și de miniștri, inclusiv ai finanțelor, de la PNL sau cu guverne susținute de Partidul Național Liberal. Și atunci cetățenii se întreabă de ce să plătim noi pentru gafele sau pentru lucrurile nu tocmai bune pe care le-au făcut alții?
- Toate partidele care au fost la guvernare au o responsabilitate mai mare sau mai mică, în funcție de pozițiile pe care le-au deținut, și toți oamenii care au fost în funcții au această responsabilitate. Acești bani care au fost contractați sub formă de credite, o parte, s-au dus către multe investiții și, orice s-ar spune, în acești ani România s-a schimbat. Dacă ne uităm, în fiecare localitate s-a făcut câte ceva.
Problema este că noi plătim, în câțiva ani de zile, acele investiții la un preț dublu, din cauza dobânzilor mari pe care le achităm, pentru că nu le-am făcut din banii noștri, ci din împrumuturi. Și, pe de altă parte, sigur, din cauza unui aparat public supradimensionat în multe locuri, din cauza unor cheltuieli care nu au fost bine gândite, o parte din acești bani au fost risipiți. Așa este. Și ar fi bine să tragem învățămintele din ceea ce s-a întâmplat și să nu mai repetăm astfel de lucruri.
- Ați stat aproape 24 de ore la Botoșani. Ne puteți spune două - trei proiecte cu care plecați în minte pentru a le susține în Guvern? De aici, de la Botoșani.
- Am discutat cu reprezentanții administrației, cu dl președinte Iftime, despre mai multe proiecte. Pentru orice comunitate, pentru orice teritoriu, un factor important de dezvoltare este infrastructura mare: drumuri bune, acces la drumuri conective, de tip autostradă, înseamnă rețele de gaz. Nu poți face procesare în agricultură, nu poți face industrie într-o anumită zonă dacă nu ai o sursă de energie, rețele de electricitate. Toate aceste lucruri înseamnă proiecte punctuale care înseamnă extinderi de infrastructură.
Deci a fost o discuție legată de aceste aspecte, dar și de măsuri care să susțină economia, nu doar a județului Botoșani, ci și economia țării noastre. Pentru că, dacă vrem să ne rezolvăm într-adevăr problemele pe fond, în afară de aceste măsuri care au fost forțate de realitățile pe care le-am avut, trebuie să ne creștem economia, să avem mai mulți oameni care lucrează în România, să avem mai multe oportunități pentru tineri, să dezvoltăm toate zonele țării cât mai bine, astfel încât să oferim șanse în plus și zonelor de est ale României.
Și acestea au fost principalele discuții pe care le-am purtat.
- Mai aveam două întrebări. V-ați întâlnit astăzi cu primarii, cu o parte a primarilor din județul Botoșani. Știți că narativul din aceste zile este „Bolojan a mărit taxele și impozitele cu 70%”. Ce le-ați transmis dumneavoastră primarilor și ce le transmiteți botoșănenilor pe această temă?
- Impozitele locale sunt contribuția fiecărui proprietar de locuință la utilitățile pe care Primăria le asigură. În termeni reali, acești bani sunt veniturile autorităților locale și reprezintă contravaloarea rețelelor de apă, canalizare, asfalt, iluminat, gaz, toată infrastructura pe care Primăria o pune la dispoziția casei tale sau locuinței tale, ca să nu ieși pe o stradă neasfaltată, să nu ieși în noroi și să ai toate utilitățile.
Și vă rog să vă gândiți că România, din impozitele pe proprietăți, încasează 0,55% din produsul intern brut, în timp ce media țărilor din Uniunea Europeană este de 1,85%. Deci noi avem acest volum de fonduri, care reprezintă finanțarea autorităților locale, de cel puțin trei ori mai mic, ca putere de cumpărare, decât în Europa.
- Pe de altă parte, impozitul pe muncă este foarte mare în România, taxele și impozitele care se plătesc la stat pe angajați.
- Un singur proiect care se face într-o comună înseamnă totalul acestor impozite pe 10 ani de zile (taxele și impozitele locale - n.r.).
Săptămâna aceasta s-a inaugurat în județul Prahova, de exemplu, într-o comună mare, cu 10.000 de locuitori, o grădiniță. Iar valoarea acelei grădinițe este egală cu impozitele pe proprietate cumulate pe 10 ani.
Deci gândiți-vă că România este țara din Europa care transferă cam cei mai mulți bani de la Guvern către autoritățile locale. Nu mai avem acești bani să îi transferăm, pentru că îi împrumutăm. Ca aceste proiecte să continue, era nevoie să aducem contribuția cetățenilor la o valoare mai mare. Nici mie personal, nici dumneavoastră și niciunui cetățean nu-i place să plătească nici taxe de parcare în plus, nici impozite pe proprietate în plus, dar sunt niște realități și nu mai puteam merge în această formulă.
Dublat cu această măsură, am propus reducerea personalului în administrația locală și în cea centrală, pentru că, dacă nu ne reducem personalul, în fapt aceste venituri suplimentare pe care le încasează primăriile, în loc să se ducă în investiții de care vorbeam mai înainte, se duc în gaura fără fund a administrației publice din România, acolo unde personalul este într-adevăr supradimensionat și lucrurile nu sunt în regulă.
Deci nu aveam ce să facem. Am discutat acest subiect de 20 de ani în România, între reprezentanții administrației locale, guvernele României și Ministerul Finanțelor. Discuția era, în general, de genul: plecând de la premisa că aceste impozite sunt într-adevăr destul de mici. La o casă în mediul rural putea avea un impozit de 150 – 200 de lei, depinde cât este de mare și unde este situată, acum se plătește 250 – 300 de lei.
Discutam acest lucru și întotdeauna administrația locală le spunea celor de la guvernare: „Trebuie să creștem, recunoaștem asta, dar creșteți impozitele de la București”. Iar cei de la București spuneau: „Da, dar v-am creat un interval suficient de mare, vă rog să le creșteți voi”.
Pentru că, știți, victoriile, când se finalizează un proiect, au mulți părinți. Sunt foarte mulți oameni în poză când se taie o panglică.
- Și înfrângerea este a unui singur om.
- Înfrângerile, când ai lucruri care nu sună bine, pentru care ești blamat, pentru care uneori ești înjurat, nu le mai vrea nimeni. Toată lumea fuge din poză. Toți știu că asta trebuia făcut, dar puțini sunt cei care își asumă această răspundere.
Și vă rog să vă gândiți că am 20 de ani de administrație. Cei care vor să-mi judece activitatea trebuie să se ducă până în Oradea să vadă că am lucrat ceva.
Și nu este ușor să-ți asumi răspunderi într-o perioadă dificilă, în care munca ta de 20 de ani poate fi năruită de lucruri pe care trebuie să le faci ca să scoți țara din această situație dificilă.
Mi-am asumat acest lucru și, sigur, cu susținerea acestei coaliții, cu eforturile tuturor colegilor, încercăm să facem ceea ce este bine pentru România. Nu este o situație ușoară, dar trebuie să facem acest lucru.
- S-a întâmplat și astăzi la Botoșani, s-a întâmplat la Iași, s-a întâmplat și la București, am văzut că s-a întâmplat inclusiv la un târg de carte. Sunt oameni care vin, vă apostrofează, vă fluieră, vă huiduie. Ce sentimente vă încearcă? Nu regretați uneori că ați intrat în acest joc, să-i spun așa, politic și administrativ?
- Nu este o situație comodă. V-am spus: atunci când dai vești bune, toată lumea se înghesuie să-și facă poze cu tine, să te aplaude. Când trebuie făcute lucruri care nu sună bine, sunt foarte puțini oameni acolo. Dar țara noastră este mai importantă decât noi. Și, gândindu-ne la ce au făcut alții în perioade mult mai grele, trebuie să facem și noi ceea ce trebuie.
Polițiștii au făcut „curățenie” printre vitezomani
Jan 19, 2026
