Un copil face febră „din senin”, fără alte simptome – tuse sau nas înfundat. Altul care, după ce pare complet refăcut după o viroză, face iar febră la câteva săptămâni, repetând același tipar. Un preșcolar care trece prin 6-7 viroze pe an, dintre care doar o parte sunt febrile. Sau copilul perfect sănătos care face două episoade bruște, intense, de 39-40 °C, care încep și se termină brusc. De ce revine febra, cum recunoaștem febra periodică, febra „din senin” și când este necesar consultul medical? Iată un ghid util pentru părinți pentru această perioadă din an, în care infecțiile respiratorii și febra sunt la ordinea zilei, dar în care pot apărea și multe alte cauze de febră.
Febra este unul dintre cele mai frecvente motive de prezentare la medic, dar și una dintre cele mai neînțelese reacții ale organismului. Pentru părinți, toate scenariile de mai sus arată la fel: copilul are febră. În practică însă, explicațiile pot fi diferite, iar decizia de a merge la medic trebuie să țină cont de câteva criterii clare. Dr. Raluca Bidiga, medic specialist pediatru, subliniază că febra nu este o boală, ci un simptom. Modul în care evoluează poate orienta spre o cauză virală obișnuită, o infecție ascunsă sau chiar un sindrom autoinflamator rar.
Febra reprezintă o creștere temporară a temperaturii corporale peste valorile normale, în jurul intervalului 37,5-38 °C, fiind un răspuns fiziologic la infecții, inflamații sau alte condiții medicale. Dr. Raluca Bidiga nu clasifică febra în „feluri”, ci în moduri de evoluție care ajută la înțelegerea tabloului clinic și la orientarea investigațiilor. Cele mai utile definiții pentru părinți sunt următoarele:
Medicul subliniază că „febră periodică”, „fără focar” sau „recurentă” nu sunt diagnostice în sine, ci descrieri ale evoluției, care pot corespunde unor cauze foarte diferite. De aceea, părinții nu trebuie să se concentreze pe nume, ci pe modul corect de gestionare a febrei și pe criteriile care impun evaluare medicală, în special dacă febra durează mai mult 3 zile, apare la copil sub 6 luni sau este însoțită de semne de alarmă.
În multe situații, febra este doar o parte a tabloului clinic, mai ales în bolile copilăriei, unde infecțiile virale și bacteriene sunt frecvente. De aceea, rolul consultului este esențial pentru a evita atât suprainvestigarea, cât și întârzierea unui diagnostic.
Pentru părinți, diferența dintre virozele succesive și febra recurentă este una dintre cele mai dificile interpretări. Dr. Raluca Bidiga explică faptul că elementele cheie sunt modul în care evoluează episoadele de boală, regularitatea lor și simptomele care apar odată cu febra. O recurență infecțioasă reală (de exemplu, infecții urinare repetate) nu arată la fel ca virozele tipice de colectivitate.
Creșa și grădinița expun copiii la numeroși agenți patogeni, iar ritmul considerat normal este:
Nu toate includ febră, dar această frecvență nu este, în sine, un semnal de alarmă. Medicul subliniază că doar febra recurentă însoțită de simptome persistente, stagnare ponderală, semne de infecție cronică sau intervale prea scurte între episoade poate justifica investigații suplimentare.
În plus, un copil diagnosticat cu un sindrom de febră periodică poate face, între crize, viroze obișnuite care includ febră. Această suprapunere poate crea confuzii, motiv pentru care decizia medicală se bazează pe observarea atentă a tiparelor: debutul, durata, asocierea cu durere, tuse, urinare dificilă, respirație orală sau simptome ORL.
Părinții trebuie să știe că numărul episoadelor febrile nu stabilește diagnosticul, ci evoluția fiecărui episod și recuperarea copilului. Dacă copilul se reface rapid, mănâncă, bea lichide și își reia activitățile, investigațiile suplimentare sunt rareori necesare.
Potrivit pediatrului, cauzele febrei recurente se împart în trei mari categorii: infecțioase, autoinflamatorii/autoimune genetice și non-infecțioase.
1. Cauze infecțioase
Acestea includ infecții respiratorii repetate, infecții urinare recurente, tuberculoză, boala Lyme, abcese ascunse. În aceste cazuri, febra revine fie pentru că infecția nu a fost eliminată complet, fie pentru că organismul este reinfectat frecvent.
2. Sindroame autoinflamatorii și autoimune genetice
Aici apar episoade de febră fără agent infecțios, provocate de o activare anormală a sistemului imunitar.
3. Cauze non-infecțioase
Acestea includ lupus, vasculite, reacții la medicamente, boli inflamatorii intestinale, neoplazii și limfoame.
Sursa https://www.hotnews.ro
Credeți că, pentru protejarea animalelor, Primăria Botoșani ar trebui să renunțe la artificiile de revelion, așa cum au decis alte primării din România?
