Încă de când copilul meu era la grupa mare la grădiniță, am simțit presiunea școlii. „Ce ne facem?”, mi-am întrebat soțul într-o zi, după o discuție cu un grup de mămici care aveau copii de-o seamă cu al meu. „La ce școală îl înscriem?”. Ne aștepta o decizie dificilă, din toate punctele de vedere. Nu știam atunci că, pentru școala copilului, voi alege să mă mut cu chirie, în celălalt capăt al orașului, într-un cartier în care nu mai fusesem de 25 de ani!
De ce mă speriasem așa tare? Toate mămicile de la grădiniță păreau „cu temele făcute” încă de când cel mic era în scutec. Știau învățătoarele de la școlile din cartier, știau ce serii urmează „să prindă”, știau părinți cu copii mai mari la aceeași școală și pe ce stradă trebuie să ai viză de flotant ca să prinzi loc într-o școală mai bună din proximitate.
Sursa https://www.hotnews.ro
