Oamenii de știință au înregistrat cea mai puternică erupție energetică observată vreodată, provenind de la o gaură neagră supermasivă. Fenomenul este atribuit înghițirii unei stele uriașe care s-a apropiat periculos de mult, conform Reuters.
Cercetătorii au precizat că erupția a atins un vârf de luminozitate de 10 trilioane (10.000 de miliarde) de ori mai mare decât cea a Soarelui. Aceasta a fost emisă de o gaură neagră cu o masă de aproximativ 300 de milioane de ori mai mare decât a Soarelui, situată într-o galaxie îndepărtată, la circa 11 miliarde de ani-lumină de Pământ. Un an-lumină reprezintă distanța parcursă de lumină într-un an, echivalentul a 9,5 trilioane de kilometri.
Găurile negre sunt corpuri cerești cu o densitate extremă și o forță gravitațională atât de intensă încât nici măcar lumina nu poate evada. Se estimează că majoritatea galaxiilor adăpostesc o gaură neagră în centru. Gaura neagră studiată în acest caz este excepțional de masivă. Spre comparație, cea din centrul Căii Lactee are o masă de aproximativ 4 milioane de ori mai mare decât a Soarelui.
Cercetătorii consideră că cea mai plauzibilă explicație pentru această erupție este atragerea unei stele mari în interiorul găurii negre. Pe măsură ce materia stelei este absorbită, aceasta generează o eliberare masivă de energie în momentul în care atinge punctul de unde nu mai există cale de întoarcere a găurii negre.
Oamenii de știință estimează că steaua avea o masă de cel puțin 30 de ori, și posibil chiar până la 200 de ori, mai mare decât a Soarelui. Aceasta ar fi putut face parte dintr-o populație de stele care orbitau în apropierea găurii negre și, printr-o interacțiune cu un alt obiect din vecinătate, a fost deviată prea aproape de aceasta, conform cercetătorilor.
„Pare rezonabil să presupunem că a fost implicată într-o coliziune cu un alt corp mai masiv aflat pe orbita sa inițială în jurul găurii negre supermasive, coliziune care, practic, a aruncat-o în interior”, a declarat astronomul Matthew Graham de la Caltech, autorul principal al studiului publicat marți în revista Nature Astronomy.
„A fost plasată pe o orbită mult mai eliptică, care a adus-o mult mai aproape de gaura neagră supermasivă în timpul trecerii ei celei mai apropiate – prea aproape, după cum s-a dovedit”, a adăugat Graham.
Găurile negre supermasive sunt înconjurate de un disc de gaz și praf care este atras spre interior, după ce a fost capturat de forța lor gravitațională.
Sursa https://www.hotnews.ro
