Psihoterapia se dovedește a fi cea mai eficientă metodă în tratarea anxietății, cu efecte care pot persista peste un deceniu. Conform cercetărilor, aproximativ jumătate dintre pacienți își regăsesc echilibrul după circa 20 de ședințe. Rata recăderilor este semnificativ mai mică în comparație cu tratamentul medicamentos, unde întreruperea duce la revenirea simptomelor în 95% din cazuri. Vă prezentăm tipurile de terapii disponibile și impactul lor potențial asupra anxietății, o problemă tot mai răspândită.
Anxietatea alterează percepția creierului asupra pericolului, transformând situații cotidiene în amenințări iminente. Reacțiile fizice includ tahicardie, respirație superficială, tensiune musculară și agitație, alimentând un ciclu vicios de îngrijorare și evitare. Terapeuții adaptează metodele la specificul fiecărui caz, abordând direct manifestările.
Există diverse tipuri de psihoterapie pentru anxietate. Unele implică expunerea graduală și controlată a pacientului la situațiile generatoare de teamă. Altele utilizează exerciții de mindfulness pentru antrenarea atenției sau ajută la procesarea evenimentelor traumatice. Alegerea metodei este făcută de specialist, în funcție de tipul anxietății.
Pe parcursul terapiei, pacienții învață să-și gestioneze singuri reacțiile anxioase. Aceștia exersează modalități de a privi gândurile fără a le transforma în alarme, de a accepta emoțiile până la estompare și de a aborda situații considerate anterior imposibile. Aceste abilități se mențin mult timp după finalizarea ședințelor.
Contactul direct cu terapeutul are un impact măsurabil asupra corpului, activând nervul parasimpatic, care reduce tensiunea și induce o stare de calm. Sistemul nervos reacționează astfel la prezența unei persoane percepute ca sigură, semnalând absența pericolului imediat.
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este cea mai documentată metodă de tratament pentru anxietate. O meta-analiză din 2018, ce a inclus 41 de studii, a demonstrat o reducere semnificativă a simptomelor anxietății generalizate, tulburării obsesiv-compulsive și stresului acut. Tratamentul durează, în general, 12–16 săptămâni, cu ședințe săptămânale de aproximativ o oră. Pacientul are un rol activ, implicându-se în lectură, monitorizarea simptomelor și exersarea tehnicilor între ședințe.
CBT se axează pe identificarea, înțelegerea și modificarea tiparelor de gândire și comportament care perpetuează anxietatea. Distorsiunile cognitive comune includ gândirea dihotomică („Dacă nu sunt invitat la petrecere, nu voi avea niciodată prieteni”), concluziile pripite („Nu mi-a răspuns la mesaj, sigur s-a supărat pe mine”), catastrofizarea („Am greșit un cuvânt în prezentare, toată lumea va crede că sunt incompetent”) și ignorarea aspectelor pozitive („Mi-a ieșit bine proiectul, dar a fost doar noroc”). Alte exemple sunt filtrarea selectivă și etichetarea („Am ratat interviul, deci sunt un eșec”).
Aceasta este una dintre cele mai eficiente intervenții pentru fobiile specifice. Pacientul este expus treptat, într-un mediu controlat, la stimulul care îi provoacă teamă. Expunerea poate fi directă, în viața reală, prin realitate virtuală sau imaginată, prin descrieri detaliate în timpul ședințelor.
Tehnologia de realitate virtuală permite recrearea unor situații dificil de reprodus altfel. În cazul fricii de zbor, sistemul poate simula un zbor complet, de la îmbarcare la aterizare, iar terapeutul ajustează experiența în timp real, de exemplu, amânând introducerea turbulențelor până când pacientul este pregătit.
Acest tip de terapie pornește de la premisa că gândurile și emoțiile dureroase sunt parte a experienței umane. Încercarea de a le evita sau controla cu orice preț amplifică suferința. În loc să lupte cu aceste trăiri, terapia de acceptare și angajament îi ajută pe pacienți să le accepte fără judecată, considerându-le evenimente mentale trecătoare, nu amenințări ce trebuie eliminate.
Obiectivul principal este dezvoltarea flexibilității psihologice, capacitatea de a rămâne prezent și de a acționa în acord cu propriile valori, chiar și în prezența gândurilor sau emoțiilor inconfortabile. Terapeuții utilizează o combinație de tehnici de mindfulness, pentru antrenarea atenției și observarea trăirilor fără reacție automată, și strategii de schimbare comportamentală, care susțin implicarea în activități relevante pentru pacient.
Poate fi aplicată individual sau în grup și se adaptează nevoilor: de la intervenții scurte, axate pe o problemă specifică, la programe mai lungi, integrate în tratamente complexe. Accentul rămâne pe reconectarea cu valorile personale și pe construirea unei vieți care să includă dificultățile inevitabile, fără a fi definită de ele.
Aceasta combină exercițiile de meditație mindfulness cu tehnicile validate ale terapiei cognitiv-comportamentale. Programul este organizat, de obicei, în grupuri mici, dar poate fi adaptat și pentru lucru individual, în funcție de nevoile și disponibilitatea pacientului.
Pe parcursul ședințelor, participanții învață să-și concentreze atenția pe prezent, observând gândurile, emoțiile și senzațiile fizice fără a le judeca sau interpreta automat. MBCT subliniază recunoașterea tiparelor de gândire negativă, contestarea lor rațională și reglarea răspunsurilor la simptome precum respirația accelerată, tensiunea corporală sau avalanșa de gânduri.
O parte a procesului implică exerciții simple, dar constante. De exemplu, într-o sesiune de 10 minute, pacientul este ghidat să-și observe respirația, ritmul cardiac și contactul picioarelor cu podeaua, iar când mintea divaghează, este încurajat să revină blând la momentul prezent. Aceste repetiții dezvoltă, în timp, o capacitate sporită de a răspunde conștient la stres și de a reduce reacțiile automate care alimentează anxietatea.
Aceasta combină ședințe individuale cu sesiuni de antrenament de abilități desfășurate în grup. Intervenția vizează dezvoltarea capacității de reglare emoțională, îmbunătățirea relațiilor interpersonale și creșterea eficienței în rezolvarea problemelor. În DBT, tehnicile de mindfulness, precum exercițiile de respirație profundă, relaxarea musculară progresivă și focalizarea atentă asupra prezentului, sunt utilizate pentru a reduce intensitatea anxietății pe moment.
Un studiu publicat în 2020 a comparat CBT cu DBT la 68 de persoane cu tulburare de anxietate generalizată. Rezultatele au indicat că CBT a obținut o reducere mai mare a nivelurilor de anxietate și depresie, în timp ce DBT s-a dovedit mai eficientă în îmbunătățirea reglării emoționale și a abilităților de mindfulness.
Sursa https://www.hotnews.ro
