Înainte de plecare nu contează doar traseul, ci și felul în care este montat și folosit scaunul auto. Hamurile, fixarea în mașină și locul copilului în habitaclu merită verificate din nou.
Înaintea unui drum lung de vară, primul lucru care merită verificat nu este portbagajul, ci scaunul auto al copilului. Ghidul pentru familii publicat de American Academy of Pediatrics arată că alegerea și folosirea scaunului trebuie făcute după vârsta, greutatea și înălțimea copilului, nu după obișnuință sau după cât de scurt pare traseul. La rândul său, CDC recomandă ca fiecare copil să fie prins într-un scaun auto, înălțător sau centură potrivite dimensiunii sale.
Un control util, făcut cu câteva minute înainte de plecare, pornește de la montaj. AAP explică faptul că scaunul poate fi instalat fie cu centura mașinii, fie cu sistemul LATCH, iar pentru scaunele orientate cu fața spre mers, chinga superioară de ancorare trebuie folosită. Ideea de bază este simplă: scaunul trebuie să fie montat strâns și stabil, iar părintele trebuie să folosească exact sistemul permis de producător pentru modelul respectiv.
La fel de importantă este prinderea copilului în hamuri. Pe pagina HealthyChildren se arată că hamul trebuie să fie suficient de strâns încât să nu poată fi prins joc între degete, iar clipsul de pe piept trebuie așezat la nivelul axilelor. CDC amintește și că bebelușii și copiii mici trebuie ținuți cu spatele la sensul de mers cât mai mult posibil, până la limita de înălțime sau greutate admisă de producător, iar copiii mai mari rămân în spate până la 13 ani.
Zilele foarte calde adaugă un risc pe care mulți îl ignoră după o oprire scurtă la benzinărie sau la magazin. În materialul pentru părinți, AAP avertizează că temperaturile din mașină pot ajunge la niveluri mortale în doar câteva minute. Asta înseamnă că un copil nu trebuie lăsat niciodată singur în habitaclu, nici măcar pentru puțin timp, iar înainte de a-l așeza în scaun este prudent să fie verificate suprafețele și cataramele încălzite de soare.
Pe drum lung, verificările utile rămân cele simple și repetabile: dacă scaunul nu s-a slăbit, dacă centurile nu sunt răsucite, dacă poziția copilului a rămas corectă după pauze și dacă obiectele din jur nu împing în lateral sistemul de prindere. Tot CDC recomandă ca trecerea de la un tip de scaun la altul să se facă doar după ce copilul a depășit limitele modelului actual, nu doar pentru că pare mai comod.
Înainte de plecare, familia poate face o ultimă listă scurtă: scaun potrivit pentru vârstă și dimensiuni, montaj ferm, hamuri strânse corect, copil așezat în spate și habitaclu aerisit înainte de pornire. Dacă există nelămuriri despre montaj, limitele de greutate ori trecerea la următoarea categorie de scaun, sursele oficiale și ghidurile pentru părinți de la CDC și American Academy of Pediatrics sunt mai sigure decât improvizațiile sau sfaturile primite din auzite.
