Pe caniculă, pericolul pentru câini și pisici nu înseamnă doar sete. Asfaltul fierbinte, mașina oprită în soare și plimbările la orele grele pot duce rapid la supraîncălzire, iar semnele nu trebuie ignorate.
În zilele foarte calde, câinii și pisicile nu au nevoie doar de mai multă apă, ci și de un ritm schimbat al zilei. Căldura se adună repede lângă asfalt, în balcoane închise, pe terase fără umbră sau în mașini lăsate la soare chiar și pentru puțin timp. Un animal care pare în regulă la începutul plimbării se poate supraîncălzi mai repede decât cred mulți proprietari.
Semnele care trebuie luate în serios sunt gâfâitul excesiv, respirația grea, salivația abundentă, slăbiciunea, mersul nesigur, vărsăturile sau starea de moleșeală. Dacă apar astfel de reacții, plimbarea nu se termină „după încă cinci minute”, ci se oprește imediat, iar animalul trebuie dus într-un loc răcoros, cu apă la îndemână și fără agitație suplimentară. Când starea se agravează, ajutorul veterinar nu trebuie amânat.
Mai expuse sunt animalele cu bot turtit, cele în vârstă, supraponderale sau cu probleme cardiace ori respiratorii. La ele, efortul suportat la aceeași temperatură poate deveni periculos mai repede. De aceea, simplul fapt că un alt câine rezistă la căldură nu este un reper sigur pentru propriul animal.
Pe caniculă, una dintre cele mai frecvente greșeli este plimbarea la orele în care betonul și asfaltul au acumulat deja căldură. Chiar dacă aerul pare suportabil la umbră, suprafața de jos poate fi mult mai fierbinte și poate irita sau arde pernuțele labelor. Din acest motiv, ieșirile mai lungi se mută dimineața devreme sau seara, iar la prânz rămân doar cele strict necesare și cât mai scurte.
Animalul trebuie să aibă apă proaspătă, un loc cu umbră și pauze dese. Nu este momentul pentru alergare lângă bicicletă, joacă intensă în curte fără adăpost sau așteptare într-o mașină parcată. Chiar și câteva minute într-un vehicul încins pot transforma repede disconfortul într-o urgență, mai ales când geamurile sunt doar întredeschise și proprietarul crede că „se întoarce imediat”.
În casă, ajută mutarea culcușului într-o zonă mai răcoroasă, aerisirea când temperaturile scad și supravegherea atentă după fiecare ieșire. Dacă animalul vine cu labele foarte fierbinți, respiră greu sau refuză să se liniștească după ce a fost dus la umbră, semnalul nu trebuie ignorat. Vara, prevenția înseamnă program schimbat, expunere mai scurtă și reacție rapidă la primele semne, nu așteptarea ca starea să treacă de la sine.
