Probabil este unică în țară. Dintr-un centru de plasament cu peste 70 de copii, 42 dintre ei cântă la un instrument. Vioară, chitară, fluier, trompetă, mandolină. Doar 42 pentru că ceilalți sunt încă prea mici…
De ce este atât de importantă terapia prin muzică, atunci când vorbim despre copii aflați în situații de risc, din medii defavorizate, fără părinți? Pentru că, ne explică dirijorul / coordonatorul orchestrei, ”atunci când ai un instrument, nu mai ești singur”.
I-am găsit la marginea orașului Botoșani, în centrul ”Hand of help”. Cunoscut și Căminul Pacea. Sau centrul de plasament.
Dumitru Piu este asistent social. Și sociolog, adaugă la o clipă distanță. Își amintește că, în copilăria ieșeană, s-a simțit atras de muzică. Asculta și învăța cu nesaț cântecele de la Cenaclul Flacăra și chiar, în adolescență, a urmat o vreme cursurile unei școli de artă. Chiar dacă nu a continuat studiile în domeniu, muzica avea să rămână pentru el o pasiune. Nu și-a imaginat vreodată că ea, muzica, va aduna în jurul său zeci de copii.
A venit în Botoșani în 1987. Aici s-a căsătorit și, astăzi, este tatăl a trei copii. Toți medici. De care este foarte mândru, la fel cum este mândru de soția sa, asistent social în același centru.
La Fundația ”Hand of help” activează din 2003.
”La un moment dat ne-am întrebat ce facem pentru acești copii, ca să le aducem un plus de cunoaștere, să identificăm în ei niște valori, să fie pentru ei și un tonus de viață și să le schimbe capacitatea aceasta de a înțelege limitat. Să explorăm peste gândirea lor limitată”,
Dumitru Piu, asistent social și coordonator orchestră
Povestea a început în urmă cu mulți ani. Timid, apoi din ce în ce mai apăsat. Copiii au prins drag de muzică, de instrumente, de armonia care îi cuprinde atunci când totul în jur capătă lumină și optimism.
76 de copii sunt în centrul de plasament, 70 dintre ei locuiesc astăzi în clădirea cu 4 etaje. Nu ai spune, pășind pe holurile luminoase și în încăperile largi, calde și frumos amenajate, că te afli într-un spațiu în care locuiesc zeci de copii. E liniște, mult zâmbet, obraji rumeni, ochi strălucind din chipuri pictate jucăuș. Au un oaspete drag. Un băiat care a locuit alături de ei a venit în vizită tocmai din Anglia, unde lucrează într-un azil.
Cine sunt copiii din Hand of help?
Sunt din Botoșani. Provin din situații defavorizate, din familii dezorganizate. Unii au un singur părinte, alții sunt cu ambii părinți decedați sau au fost la un moment dat în situații de abandon.
Cel mai mic are 3 ani, dar Dumitru Piu își amintește că au avut în centru și un copil de 3 luni. Zâmbește. Copilul de atunci are astăzi 18 ani și este tot în centru. Dacă va reuși la facultate, va mai sta încă o vreme. Au fost mulți studenți dintre copiii din centru, toți sunt astăzi la casele lor, cu familii și cariere înfloritoare. Astăzi, Dumitru Piu se mândrește cu încă doi studenți: unul la Robotică și unul la Medicină Veterinară.
Copiii sunt integrați în comunitate, învață în sistemul public. Învață destul de bine, cei mai mulți.
Din 70 de copii, 42 sunt în orchestră.
”Adică toți, în afara celor micuți”, zâmbește Dumitru Piu.
Când se face mărișor cât să poată prinde o notă, copilul este evaluat.
”Chiar dacă la început nu are potențial, eu simt dacă pot dezvolta ceva, dacă simt ritmul, apoi mergem și pe partea de percepție. Le aleg eu instrumentul, în funcție de percepția lui, a copilului. Celor care nu au încă mecanismul de recepție și emisie a sunetului, le ofer un instrument cât se poate de mecanic, precum fluierul”,
Dumitru Piu, coordonator orchestră
O orchestră cu mai multe instrumente și deloc ușoare. fluier, mandolină, vioară, chitară, trompetă.
.JPG)
Mai întâi învață notele și apoi merg pe studiu, după care încep lucrul cu instrumentul. Nu e ușor, ne asigură Dumitru Piu, mai ales pentru niște copii care vin din medii sociale diverse. Cu toate acestea, orchestra este la a treia generație de copii.
”Cei mari, aflați acum în străinătate, își amintesc cu plăcere de zilele în care cântau. Dintre ei sunt care mai cântă și azi la chitară, au copii la rândul lor și îi învață și pe ei. Se bucură că, atunci când momentele au fost mai dificile, au luat instrumentul și au trecut mai ușor peste greutăți”,
Dumitru Piu, coordonator orchestră
Chiar dacă nu poate vorbi de o orchestră profesionistă, nici de performanțe răsunătoare, cea mai importantă rămâne pasiunea. Și din pasiune se naște o nouă viață.
”E un mod al meu de lucru prin care ei pot deveni autodidacți. Eu le dau partitura și le spun: studiază. Apoi lucrăm împreună. Prin 2003-2004 la asta mă gândeam: cum să îi fac pe acești copii să depășească niște traume, niște situații de singurătate. Pentru că, atunci când ai un instrument, nu mai ești singur. Ești tu plus instrumentul și deja e o putere. Și am zis să învățăm să cântăm. Ca o terapie”,
Dumitru Piu, coordonator orchestră
Cum i-a ajutat muzica pe copiii din orchestră?
Din recalcitranți, cu atitudini comportamentale deviante, cu probleme de sănătate și psihice cauzate de traume, de lipsa afecțiunii părinților, s-a văzut o ameliorare, o refulare prin muzică.
”Este un mod de a se exprima în durerea lor. Au răspuns foarte frumos acestei inițiative și de aceea căutăm cu dragoste să le udăm pământul inimilor. Nu lucrăm numai profesionist, ci și ca părinți. Când greșește este ca și copilul meu, când are succese îl lăudăm”,
Dumitru Piu, coordonator orchestră
Fără îndoială, o orchestră cu 42 de copii nu este deloc o treabă la îndemână. Financiar, este un efort foarte mare. O singură vioară costă 700-800 lei. Dar totul este acoperit de fundație. S-au găsit mereu oameni care să creadă în acest proiect.
”Căutăm să dezvoltăm copiii pentru o viață independentă. Să stăpânească el pământul, nu pământul să îl stăpânească pe el. Copiii noștri au avut cultul muncii, și astăzi cei care au plecat de aici muncesc, sunt așezați bine, sunt căsătoriți, au copii”,
Dumitru Piu, coordonator orchestră
Ce-ar fi sunetele înlănțuite dacă nu ar fi zgomotele care să le pună în valoare, se întreba și ne întreba o profesoară de muzică. Pentru că, deși pare greu de crezut, zgomotele sunt cele care generează ritmul, care dau dinamică.
Cu toții suntem sunete, dar pentru a crea bucurie important este ca în viață să armonizăm zgomotele, fie să sunt oameni sau întâmplări.
”Hand of help” este mâna de ajutor întinsă aproapelui. Pe portativ sau nu, la capătul unui arcuș sau în acord de chitară, sufletele acestor copii se luminează și intră în armonie cu ei înșiși.
Chiar dacă lumea din jur se tulbură, chiar dacă suferința mai scrijelește nemilos partea nevăzută a inimii lor, din când în când se strâng laolaltă și cântă. În orchestra care le dă aripi.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
Urmărește-ne și pe Google News
