Dar să-i urmărim puţin traseul destinal. De cum prinsese tulei pe obrăjori,  tătâni-su’ l-a dat spre educare la curtea strategului, fără egal în arta diversiunii politicii dâmboviţene. Ba mai mult, acest „roşu împărat”, era  privit drept primul şpăgar al ţării, mânuţa de aur a politicii social-democrate, pe ce punea falangele se transforma în firfirei strălucitori pentru el şi pentru gaşca lui social-democrată. De aici şi apelativul care i se atribuise de „Miky Şpagă”. Prin loialitate dovedită zilnic faţă de cei din jur, prin muţenia afişată în faţa ordinilor primite de la ostaşii strategului, dar mai ales prin destoinicia cu care ducea la bun sfârşit sarcinile de partid, imberbul nostru Doly a fost îmbrăţişat cu căldură de toţi colegii; atât de cei cu experienţă, dar mai ales de cei de leatul lui. A crescut într-un an cât alţii în şapte. Aici şi-a făcut şi un frate de cruce, jurându-i credinţă pe vecie şi supuşenie în haiducie. Este vorba despre Victor Viorel.
Şi cum Victoraş a fost desemnat să preia frâiele împărăţiei dâmboviţene, Doly al nostru s-a oferit să-i un fel de înainte-mergător. De îndată calităţile sale de mare strateg în arta politicii de roşu au prins viaţă. Primul test a fost simplu: a cumpărat de la Victoraş un tanc de şosea la un preţ cam supraevaluat. C-aşa-i în frăţie, o mână spală pe alta şi amândouă obrăjorii catifelaţi ai alesului. Pentru bunele lui calităţi a fost desemnat să fie un fel de trezorier tainic pentru domeniul tânărului împărat, doar pe creieraşul lui a fost amprentat cifrul seifului conspirativ, nici chiar marii dregători Dragnea şi Oprea n-au avut un asemenea privilegiu. Loialitatea faţă de frăţior l-a făcut să-şi schimbe penajul, după câteva luni nu-şi mai încăpea în pene, uitase de pe ce meleaguri plecase, începuse să stâlcească moldovenească şi să-şi  exprime gândurile în „pă” şi "fă”, ca... pă la Bucale. Şi cum problemele îl copleşiseră, imediat şi-a adus aminte c-a lăsat acasă, pe malul Buhaiului, un fidel căţel roşu, pe numele său de alint, Rică. În plus, acesta avea în portofoliul familie o societate dispusă să absoarbă pe nevăzute, tot felul de… mărunţişuri, de ici-de acolo, de pe la primării şi alte instituţii… serioase, principalul obiect de activitate fiind „căpuşarea banului public”. Cei doi gândiră în duet: de la Dorohoi la Bucureşti e cale lungă, oricât de vigilent ar fi ochiul Justiţie n-ar putea acoperi  o asemenea distanţă. Se pare că s-au cam înşelat, în ultimele luni realitatea infirmă din plin o asemenea mentalitate.
CITEŞTE ŞI:
 Kamikaze : Ponta a vîndut funcția de șef la PSD Botoșani cu 30.000 de euro
Şi uite aşa se nasc tot felul de poveşti, unele de adormit copiii, altele de adormit pensionarii. Este bine de ştiut că toate pornesc de la nişte adevăruri, de cele mai multe ori dosite de însăşi protagoniştii lor. Povestaşii mai spun că Doly şi al lui… Rică de Dorohoi, au călcat câteva judeţe de-a fira-n păr, îmbogăţind o mulţime de primării cu tot felul de chinezisme, golindu-le în schimb visteriile. Ce-i şi cu tehnologia asta asiatică, rupe gura târgului umflând teşcherelele stăpânilor! Cică damful răspândit ar fi atins şi nările fine ale unor procurori atenţi la asemenea… poveşti ieftine. Aşteptăm să se deschidă cutiuţă cu mortăciuni sigilată de aceşti politicieni de Dorohoi. Poate că doar aşa se vor trezi şi botoşănenii din visare şi nu le vor mai da crezare.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
 Senator de Botoșani și țeapa uriașă: și-a făcut ditamai cabinetul de lux însă se va ”bucura” probabil de drumuri la DNA - GALERIE FOTO

Urmărește-ne și pe Google News