Vânătoare de oameni în puterea nopţii – VIDEO & GALERIE FOTO
Trei poliţişti locali au fost noaptea trecută pe urmele unor oameni. Dar nu a unor orice fel de oameni, ci a celor care au cerul ca tavan, iluziile ca speranţe şi un colţ de pâine de la gunoi drept cină. Date fiind temperaturile extrem de scăzute din miez de iarnă, Poliţia Locală a început să caute oamenii fără adăpost prin oraş pentru ca noaptea de 9 spre 10 ianuarie să nu fie ultima din viaţa lor.
Vasilică e pregătit de minus 30 de grade
Agenţilor nu le-a fost tocmai uşor fiindcă boschetarii, în ciuda gerului muşcător, preferă să moară de frig, dar să fie liberi şi nu supuşi unor reguli minimale dintr-un centru de noapte. „Nu, merg. Nu! Poa’ să vină şi minus 30 de grade, nu merg!” repetă cu obstinaţie Vasilică Pintilie. La 46 de ani, după ce a avut un apartament pe Aleea Nucului din oraş, a ajuns să doarmă într-o fostă… discotecă. S-a refugiat în ceea ce cândva a fost clubul din Parcul Mihai Eminescu, de lângă ştrand. Locul pare unul desprins din filmele cu ghetouri americane. Câini, gunoaie până la genunchi, geamuri sparte, iar undeva mai la dos, ferit de o perdea care ţin loc de uşă la „apartament”, locuieşte Vasile. O masă cu nişte linguri şi furculiţe, unde singurul aliment este constituit din nişte castraveţi muraţi, joacă rol de bucătărie. Patru canapele au fost împreunate şi transformate într-un pat, de unde, pitit sub un strat gros de plăpumi stă pitit Vasilică. Nu pare impresionat de vizita poliţiştilor locali, nici nu se dă jos din… „pat”, stă doar în fund şi, fără nici o explicaţie, refuză orice invitaţie la Centrul de Noapte al Primăriei Botoşani. Până iarna trecută a stat cu tatăl său, care însă a vândut apartamentul şi a plecat la ţară. Acolo lui nu-i place, iar navetă nu vrea să facă, aşa că referă să fie în continuare orăşean get-beget, fie şi din categoria boschetarilor. Are buletin, chiar şi portofel, dar mai înainte de toate… căldură: „Credeţi că eu dorm noaptea? Stau aşa şi mă gândesc…” îi linişteşte Vasilică Pintilie pe poliţiştii locali care încearcă să îl convingă să se lase dus într-un loc cald deoarece somnul i-ar putea fi fatal. „Nu vreau să merg. Am două luni de când stau aici, înainte stăteam mai mult pe la părinţi dar tata a vândut apartamentul şi s-a dus la ţară, a cumpărat casă acolo. Şi eu am rămas aici, că mă duc, vin, mă duc, vin, nu sunt învăţat la ţară. Am lucrat înainte la o societate”, povesteşte Vasilică Pintilie.
"Mergeţi acasă dv. dacă vă este frig, vă rog frumos"
Într-un final agenţii renunţă şi pornesc prin zăpadă, pe la fostele sere ale municipalităţii. Undeva, la marginea unei structuri dezafectate, între câţiva stâlpi, un acoperiş şi nici un perete îşi petrece noaptea Ion Brâuşor. Pare să fi îmbrăcat toate hainele care le-a găsit: „Ce… eu mă îmbrac în fiecare zi? Eu mă îmbrac o dată şi gata”, spune Ion Brâuşor. Este născut în 1959, însă asta aflăm de la Poliţia Locală, care îl are de mult în evidenţe pe „Ionică” fiindcă omul este şi la propriu, şi la figurat, obosit rău de viaţă. „Am 600, 600 de milioane de ani pe Terra”, răspunde Ionică atunci când este întrebat câţi ani are. Un nailon mai gros a devenit pătură pentru el, iar pe sârmă sunt puse parcă la uscat zeci de pungi pline cu tot felul de lucruri. La câţiva metri un câine deranjat de venirea atâtor oaspeţi latră ca turbat. „Acum vin de la spital şi de acolo am venit aici. Nu vreau să merg acolo (n.r. Centru Social), nu îmi place, stau aici. Cu ce mă încălzesc? Cu nimic. Acolo nu-i mai bine. Nu merg nicăieri, mă duc să îmi iau pâine şi apă şi vin aici înapoi, nu mă duc la centru”, transmite Ion Brâuşor. La momentul în care poliţiştii localii i-au explicat în noaptea aduce temperaturi de -20 de grade, bărbatul le-a replicat sec: „Mergeţi acasă dv. dacă vă este frig, vă rog frumos. Eu acolo nu mă duc, stau aici. Dacă vroiam mă duceam eu singur”. Vreun sfert de oră durează parlamentările şi eforturile a trei agenţi de a-l convinge să-şi abandoneze „casa”. „Hai măi Ionică, mergi şi dormi la cald, îţi dau acolo ceva de mâncare şi mâine dimineaţă te întorci aici dacă vrei”, îi spune un poliţist local. Brâuşor pare pus pe poante: „Păi mai e o oră şi e gata, dimineaţă”, după care se alătură agenţilor, cărora după câţiva paşi le aruncă: „eu merg să-mi cumpăr o pâine”.
Oamenii străzii ajung în... tabără
Într-un final, cu o ambulanţă, Ionică ajunge la Administraţia Taberelor de lângă Pompierie unde s-au amenajat peste 20 de paturi tocmai pentru oameni ai străzii. Sunt două camere, dintre care una este însă goală, iar în cealaltă, din şase paturi mai este exact unul liber. Ion Brâuşor se opreşte stingher lângă oglindă şi nu se dă intrat. „E mai bine aici”, îi spune unul de-al său, ridicat de pe un pat. Mirosul este unul pestilenţial, dar soba este fierbinte şi, oricum, cu mirosul s-au obişnuit de mult. De pe celelalte paturi nici un boschetar nu schiţează vreun gest. Nici măcar nu li se văd feţele, stau pitiţi după pături, aici sau afară tot oameni ai străzii sunt.
Centrul de Noapte s-a umplut
Boschetarii au început să fie aduşi aici deoarece Centrul de Noapte din Aleea Nucului este plin, sunt vreo 50 de persoane acolo. Spre deosebire de anii trecuţi unii oameni vin singuri seara aici şi pleacă a doua zi dimineaţă. Mai prind câte o masă caldă şi măcar până trece gerul au un acoperiş deasupra capului. În evidenţele Poliţiei Locale figurează 65 de persoane fără adăpost, iar patru dintre acestea au plecat la începutul iernii fiindcă erau din altă localitate. Cei care au rămas, deja sunt la Centrul de Noapte, aflat la capacitate maximă şi la Administraţia Taberelor. „Există persoane care refuză în continuare însă faţă de anii precedenţi putem vorbi de o disciplinare a persoanelor fără adăpost, au început să vină singure şi să ceară sprijin. Nu pot fi obligate decât dacă au probleme de sănătate şi e vizibil, cum s-a întâmplat şi cu ceastă persoană în această seară, era frig şi stătea sub cerul liber”, spune Bianca Albu, purtător de cuvânt Poliţia Locală. Persoanele fără adăpost pot beneficia de o masă şi un ceai cald în centrele sociale ale Primăriei. VEZI ŞI: „Boschetăreală”, muzică şi chermeză pe dormeză în parcare – FOTO&VIDEO
Nouă unități de învățământ din județul Botoșani sunt beneficiare ale programului guvernamental „Masa Caldă”, unul introdus de câțiva ani în sistemul educațional românesc și încă aflat în testare.
Probabil că nicicând centrul comunei Hlipiceni nu a fost într-atât de animat precum în dimineața zilei de 15 septembrie 2022 care va rămâne în memoria colectivă ca o pagină în istoria credinței creștine.
Sunt deja ani la rând de când mediul de afaceri din județul Botoșani suferă din cauza deficitului de forță de muncă. Întreaga vină a căzut asupra statului sau a prezumtivilor angajați care vânează mirajul străinătății. Realitatea arată lucrurile într-o lumină diferită. Meseriașii nu mai pleacă peste granițe în căutarea respectului pentru munca lor. Trec doar granițele dintre județele țării.
Este zi de mare sărbătoare pentru creștini. Prima sărbătoare din noul an bisericesc are loc pe 8 septembrie de Sfânta Maria Mică sau Nașterea Maicii Domnului.
Într-o probabilitate extrem de ridicată puțini sunt botoșănenii care cunosc abrevierile acestor instituții: OSPA, ITCSMS sau OJZ. Aceste unități de stat există și funcționează din bani publici.Și sunt conduse de directori care sunt deranjați la fața locului extrem de rar de către jurnaliști sau șefi ierarhici.
Au curs vara aceasta valuri-valuri-valuri articolele, postările și indignările aferente despre ceea ce se întâmplă pe litoral, de la carnea expirată de acum câțiva ani și până la parcarea de o sută de lei pe zi din Mamaia. Bineînțeles, neuitând de episodul cu băiatul care și-a transferat celebritatea de la TV în online și a reușit să trezească la viață o țară cum nu au putut să o facă nici măcar prețurile aberante la gaze, electricitate și carburanți.
Țara noastră a devenit un pansament al suferinței pentru zecile de mii de ucraineni care ne-au trecut deja granițele și care au statut de refugiat. Războiul și-a arătat fața la Botoșani prin valul de oameni care fac cunoștință cu noi cu lacrimi în ochi și înconjurați de copii și bagaje.
Oficiul de Studii Pedologice și Agrochimice (OSPA). Există o astfel de instituție la Botoșani, (mai puțin cunoscută sau chiar deloc) și vizitată preponderent de persoanele care dezvoltă afaceri în domeniul agricol. Însă numai dacă sunt obligate, în demersul birocratic.
Botoșanii sunt asemenea unui tărâm încă nedescoperit, cu minuni purtate din gură în gură de pustnici sau de pelerinii care, an de an, bat potecile dintre mănăstiri.
Cernăuți – Ucraina. Vineri, 18 iunie 2021, o zi frumoasă cu un soare arzător, diferit de cel care se ascunde după norii încărcați de ploaie ai municipiului Botoșani. Într-un cotidian alert, echipa de implementare a proiectului a ajuns în acest frumos oraș al țării vecine pentru mai multe momente de interes într-un parteneriat educațional, cu rezultate în ambele țări.
Agitând în mână o mască, primarul de Todireni se plimbă de colo-colo prin bifurcația Trușești - Răuseni și privește în gol spre drumul de unde nu vine nimeni. Sigur, ”drum” este prea mult spus pentru chestia aceea care, când o privești, îți dă impresia că ai mai degrabă șanse să termini de numărat oile când suferi de insomnie decât gropile din așa-zisa șosea.
Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol. Cuvintele îi aparțin lui Albert Einstein, geniul care, deloc întâmplător, își găsește loc și în povestea noastră.
Într-un apartament micuț situat la parterul unui bloc de pe Aleea Zorilor „a luat naștere” Centrul Social „Strop de Alinare”. Sunt ajutați oamenii nimănui, care își duc viața pe străzile Botoșanilor.
După șase ani de zile de la ultimul protest „al străzii” organizat în municipiu, Botoșaniul a dat în clocot iarăși. Cei mai mulți dintre cei care au ieșit să protesteze față de măsurile și restricțiile pandemice care parcă nu se mai opresc, s-au organizat pe rețele de socializare. Protestul a fost autorizat pentru 100 de persoane, în realitate în Piața Revoluției au ajuns de cinci ori mai multe.
Din birourile persoanelor cu funcții din județ sau de pe la București, realitatea de zi cu zi pe care o trăiesc oamenii când se confruntă cu diverse probleme în instituțiile publice este mai puțin cunoscută. Sau deloc. Iar ceea ce Botoșăneanul, cel puțin, a arătat în nenumărate rânduri, și anume că pandemia convine de minune aparatului de stat, chiar se reflectă în realitate.
Să nu îndrăzniți zilele acestea să vă faceți buletin nou! Încercați doar dacă vreți să vă bateți joc de timpul vostru. Sau, mai bine spus, numai în cazul în care sunteți dispuși să (re)deveniți mingea de ping-pong a autorităților.
Acțiunile prin care se încearcă convingerea persoanelor fără adăpost din municipiu să meargă într-un loc acoperit pe vremuri de ger nu au fost inventate sâmbătă seara, la finele săptămânii trecute. Au loc aproape an de an, echipajele Poliției Locale efectuând un periplu prin oraș, în locurile cunoscute, pentru a încerca să evite pierderi de vieți omenești din rândul oamenilor străzii.
Dacă vă gândiți să mergeți pe litoralul românesc ca să auziți marea, scoateți-vă rapid chestia asta din cap. Fiindcă pe mirobolantul mal românesc al Mării Negre se aude orice, numai valurile produse de Black Sea nu se fac auzite. Sunt acoperite de maneliști, vânzători ambulanți, motoare turate la maxim. Dar mai ales de multă nepăsare și nesimțire a unor oameni care au primit de la divinitate un cadou de neprețuit pe care își fac nevoile.
Pe 6 august împlinește 83 de ani. Este printre ultimii actori din Generația de Aur a teatrului botoșănean. Un destin care bate orice scenariu, o viață ca un spectacol, un actor care ne oferă o lecție de viață: dincolo de orice personaj de pe scenă există o poveste.
Dragi botoşăneni,dacă vă mai iubiţi ţara si vă pasă de soarta ei sunteţi însetaţi de dreptate şi pentru pedepsirea lichelelor,puteti pune umărul la reclădirea legiunii.Tineri şi batrâni elevi sau studenţi,munictori sau şomeri dacă sunteţi călăuziţi de patriotism si dreptate,credinţă şi muncă vă aştept cu drag pe grupul https://www.facebook.com/groups/178455375611474/ sau la adresa de facebook https://www.facebook.com/alin.grecu.52
E foarte gresit pus titlul. Vanatoarea inseamna a urmari pe cineva pentru a-i face un rau; si nu prea ii da celui vanat drept sa aleaga. Cand citesti "Vanatoare de oameni" te gandesti ca au vrut sa-i ia cu japca si sa-i extermine. De fapt adevarul e cu totul altul, au mers dupa ei si le-au spus, le-au oferit aceasta varianta, de a dormi si manca omeneste. Voi cei de la botosaneanul nu sunteti din aia care puneti titluri socante doar pt.audienta. fiti mai atenti
„Am jucat acolo, prima etapă am intrat titular, după vreo două săptămâni și în septembrie m-a dat și el afară. Mi-a zis «Te duci la Botoșani». I-am zis «Nuuu, vă duceți dumneavoastră la Botoșani. Eu nu mă duc. Nevastă- ...