Vânătoare de oameni în puterea nopţii – VIDEO & GALERIE FOTO
Trei poliţişti locali au fost noaptea trecută pe urmele unor oameni. Dar nu a unor orice fel de oameni, ci a celor care au cerul ca tavan, iluziile ca speranţe şi un colţ de pâine de la gunoi drept cină. Date fiind temperaturile extrem de scăzute din miez de iarnă, Poliţia Locală a început să caute oamenii fără adăpost prin oraş pentru ca noaptea de 9 spre 10 ianuarie să nu fie ultima din viaţa lor.
Vasilică e pregătit de minus 30 de grade
Agenţilor nu le-a fost tocmai uşor fiindcă boschetarii, în ciuda gerului muşcător, preferă să moară de frig, dar să fie liberi şi nu supuşi unor reguli minimale dintr-un centru de noapte. „Nu, merg. Nu! Poa’ să vină şi minus 30 de grade, nu merg!” repetă cu obstinaţie Vasilică Pintilie. La 46 de ani, după ce a avut un apartament pe Aleea Nucului din oraş, a ajuns să doarmă într-o fostă… discotecă. S-a refugiat în ceea ce cândva a fost clubul din Parcul Mihai Eminescu, de lângă ştrand. Locul pare unul desprins din filmele cu ghetouri americane. Câini, gunoaie până la genunchi, geamuri sparte, iar undeva mai la dos, ferit de o perdea care ţin loc de uşă la „apartament”, locuieşte Vasile. O masă cu nişte linguri şi furculiţe, unde singurul aliment este constituit din nişte castraveţi muraţi, joacă rol de bucătărie. Patru canapele au fost împreunate şi transformate într-un pat, de unde, pitit sub un strat gros de plăpumi stă pitit Vasilică. Nu pare impresionat de vizita poliţiştilor locali, nici nu se dă jos din… „pat”, stă doar în fund şi, fără nici o explicaţie, refuză orice invitaţie la Centrul de Noapte al Primăriei Botoşani. Până iarna trecută a stat cu tatăl său, care însă a vândut apartamentul şi a plecat la ţară. Acolo lui nu-i place, iar navetă nu vrea să facă, aşa că referă să fie în continuare orăşean get-beget, fie şi din categoria boschetarilor. Are buletin, chiar şi portofel, dar mai înainte de toate… căldură: „Credeţi că eu dorm noaptea? Stau aşa şi mă gândesc…” îi linişteşte Vasilică Pintilie pe poliţiştii locali care încearcă să îl convingă să se lase dus într-un loc cald deoarece somnul i-ar putea fi fatal. „Nu vreau să merg. Am două luni de când stau aici, înainte stăteam mai mult pe la părinţi dar tata a vândut apartamentul şi s-a dus la ţară, a cumpărat casă acolo. Şi eu am rămas aici, că mă duc, vin, mă duc, vin, nu sunt învăţat la ţară. Am lucrat înainte la o societate”, povesteşte Vasilică Pintilie.
"Mergeţi acasă dv. dacă vă este frig, vă rog frumos"
Într-un final agenţii renunţă şi pornesc prin zăpadă, pe la fostele sere ale municipalităţii. Undeva, la marginea unei structuri dezafectate, între câţiva stâlpi, un acoperiş şi nici un perete îşi petrece noaptea Ion Brâuşor. Pare să fi îmbrăcat toate hainele care le-a găsit: „Ce… eu mă îmbrac în fiecare zi? Eu mă îmbrac o dată şi gata”, spune Ion Brâuşor. Este născut în 1959, însă asta aflăm de la Poliţia Locală, care îl are de mult în evidenţe pe „Ionică” fiindcă omul este şi la propriu, şi la figurat, obosit rău de viaţă. „Am 600, 600 de milioane de ani pe Terra”, răspunde Ionică atunci când este întrebat câţi ani are. Un nailon mai gros a devenit pătură pentru el, iar pe sârmă sunt puse parcă la uscat zeci de pungi pline cu tot felul de lucruri. La câţiva metri un câine deranjat de venirea atâtor oaspeţi latră ca turbat. „Acum vin de la spital şi de acolo am venit aici. Nu vreau să merg acolo (n.r. Centru Social), nu îmi place, stau aici. Cu ce mă încălzesc? Cu nimic. Acolo nu-i mai bine. Nu merg nicăieri, mă duc să îmi iau pâine şi apă şi vin aici înapoi, nu mă duc la centru”, transmite Ion Brâuşor. La momentul în care poliţiştii localii i-au explicat în noaptea aduce temperaturi de -20 de grade, bărbatul le-a replicat sec: „Mergeţi acasă dv. dacă vă este frig, vă rog frumos. Eu acolo nu mă duc, stau aici. Dacă vroiam mă duceam eu singur”. Vreun sfert de oră durează parlamentările şi eforturile a trei agenţi de a-l convinge să-şi abandoneze „casa”. „Hai măi Ionică, mergi şi dormi la cald, îţi dau acolo ceva de mâncare şi mâine dimineaţă te întorci aici dacă vrei”, îi spune un poliţist local. Brâuşor pare pus pe poante: „Păi mai e o oră şi e gata, dimineaţă”, după care se alătură agenţilor, cărora după câţiva paşi le aruncă: „eu merg să-mi cumpăr o pâine”.
Oamenii străzii ajung în... tabără
Într-un final, cu o ambulanţă, Ionică ajunge la Administraţia Taberelor de lângă Pompierie unde s-au amenajat peste 20 de paturi tocmai pentru oameni ai străzii. Sunt două camere, dintre care una este însă goală, iar în cealaltă, din şase paturi mai este exact unul liber. Ion Brâuşor se opreşte stingher lângă oglindă şi nu se dă intrat. „E mai bine aici”, îi spune unul de-al său, ridicat de pe un pat. Mirosul este unul pestilenţial, dar soba este fierbinte şi, oricum, cu mirosul s-au obişnuit de mult. De pe celelalte paturi nici un boschetar nu schiţează vreun gest. Nici măcar nu li se văd feţele, stau pitiţi după pături, aici sau afară tot oameni ai străzii sunt.
Centrul de Noapte s-a umplut
Boschetarii au început să fie aduşi aici deoarece Centrul de Noapte din Aleea Nucului este plin, sunt vreo 50 de persoane acolo. Spre deosebire de anii trecuţi unii oameni vin singuri seara aici şi pleacă a doua zi dimineaţă. Mai prind câte o masă caldă şi măcar până trece gerul au un acoperiş deasupra capului. În evidenţele Poliţiei Locale figurează 65 de persoane fără adăpost, iar patru dintre acestea au plecat la începutul iernii fiindcă erau din altă localitate. Cei care au rămas, deja sunt la Centrul de Noapte, aflat la capacitate maximă şi la Administraţia Taberelor. „Există persoane care refuză în continuare însă faţă de anii precedenţi putem vorbi de o disciplinare a persoanelor fără adăpost, au început să vină singure şi să ceară sprijin. Nu pot fi obligate decât dacă au probleme de sănătate şi e vizibil, cum s-a întâmplat şi cu ceastă persoană în această seară, era frig şi stătea sub cerul liber”, spune Bianca Albu, purtător de cuvânt Poliţia Locală. Persoanele fără adăpost pot beneficia de o masă şi un ceai cald în centrele sociale ale Primăriei. VEZI ŞI: „Boschetăreală”, muzică şi chermeză pe dormeză în parcare – FOTO&VIDEO
Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol. Cuvintele îi aparțin lui Albert Einstein, geniul care, deloc întâmplător, își găsește loc și în povestea noastră.
Într-un apartament micuț situat la parterul unui bloc de pe Aleea Zorilor „a luat naștere” Centrul Social „Strop de Alinare”. Sunt ajutați oamenii nimănui, care își duc viața pe străzile Botoșanilor.
După șase ani de zile de la ultimul protest „al străzii” organizat în municipiu, Botoșaniul a dat în clocot iarăși. Cei mai mulți dintre cei care au ieșit să protesteze față de măsurile și restricțiile pandemice care parcă nu se mai opresc, s-au organizat pe rețele de socializare. Protestul a fost autorizat pentru 100 de persoane, în realitate în Piața Revoluției au ajuns de cinci ori mai multe.
Din birourile persoanelor cu funcții din județ sau de pe la București, realitatea de zi cu zi pe care o trăiesc oamenii când se confruntă cu diverse probleme în instituțiile publice este mai puțin cunoscută. Sau deloc. Iar ceea ce Botoșăneanul, cel puțin, a arătat în nenumărate rânduri, și anume că pandemia convine de minune aparatului de stat, chiar se reflectă în realitate.
Să nu îndrăzniți zilele acestea să vă faceți buletin nou! Încercați doar dacă vreți să vă bateți joc de timpul vostru. Sau, mai bine spus, numai în cazul în care sunteți dispuși să (re)deveniți mingea de ping-pong a autorităților.
Acțiunile prin care se încearcă convingerea persoanelor fără adăpost din municipiu să meargă într-un loc acoperit pe vremuri de ger nu au fost inventate sâmbătă seara, la finele săptămânii trecute. Au loc aproape an de an, echipajele Poliției Locale efectuând un periplu prin oraș, în locurile cunoscute, pentru a încerca să evite pierderi de vieți omenești din rândul oamenilor străzii.
Dacă vă gândiți să mergeți pe litoralul românesc ca să auziți marea, scoateți-vă rapid chestia asta din cap. Fiindcă pe mirobolantul mal românesc al Mării Negre se aude orice, numai valurile produse de Black Sea nu se fac auzite. Sunt acoperite de maneliști, vânzători ambulanți, motoare turate la maxim. Dar mai ales de multă nepăsare și nesimțire a unor oameni care au primit de la divinitate un cadou de neprețuit pe care își fac nevoile.
Pe 6 august împlinește 83 de ani. Este printre ultimii actori din Generația de Aur a teatrului botoșănean. Un destin care bate orice scenariu, o viață ca un spectacol, un actor care ne oferă o lecție de viață: dincolo de orice personaj de pe scenă există o poveste.
Pitit pe o stradă micuță din Botoșani, un iaz aproape necunoscut botoșănenilor păstrează amintirile a cel puțin trei generații. Povești care, din când în când, ies la suprafață asemenea unor mesaje în sticlă, spre a fi dăruite celor care nu au aflat încă.
În cele două luni de izolare, instituțiile de cultură din Botoșani, ca peste tot în țară și în lume, au încercat să suplinească expozițiile, concertele, spectacolele de teatru, deschizând către public un culoar virtual.
Peste 10.000 de români, majoritatea clujeni, dar și directori și oameni de afaceri din Botoșani, s-au întors în anii 80, preţ de o seară, ajutaţi de o Sabrina ilegal de sexy pentru cei 51 de ani ai săi, un gentleman de la Modern Talking, un Milli Vanilli în mare formă, un Ottawan plin de energie și un Silent Circle ca la prima tinerețe.
Băiatul care purta haine femeiești și făcea pe oricine să zâmbească avea nume de sfânt. Botoșănenii îl știau după poreclă, italianul de pe Bulevardul Mihai Eminescu, însă numele lui real era Constantin Vîrlan. Povestea lui o știu puțini oameni, care l-au cunoscut îndeaproape și au avut grijă de el, pe vremea în care trăia. S-au preocupat ca acest băiat al străzii să fie îngropat creștinește, așa cum merită fiecare persoană din lumea asta.
Sunt extrem de mici, gingași și necesită o atenție deosebită din partea cadrelor medicale de pe Secția de Neonatologie. Sunt ei, bebelușii prematuri, ținuți în incubator și câteva luni în șir.
Gheorghe Iavorenciuc, sensibilul incurabil care s-a regăsit mai degrabă printre iubitorii de frumos, decât în politică. A ieșit din viața publică și a rămas în umbră lucrând la visul lui care i-a devenit realitate după trei ani de muncă.
Ideea a pornit de la o străfulgerare de moment: ce ar fi dacă…? A prins contur și după câteva telefoane s-a concretizat în poate unul dintre cele mai frumoase cadouri ce putea fi făcut unor copii speciali. Fetele de la Centrul Prietenia din municipiul Botoșani au din această vară o piscină în curte în care se distrează și se răcoresc în zilele caniculare.
Majoritatea oamenilor dezvoltă aproape involuntar o atitudine ostilă când văd uniforma albastră a polițiștilor. În trafic cu precădere, pentru că în alte situații oamenii legii sunt percepuți drept salvatori. Sunt cei sunați întotdeauna atunci când ceva merge rău.
În timp ce unii gătesc doar în familie, există și persoane care o fac în cantități industriale. Iar cei care se hrănesc din aceste bucate sunt de ordinul sutelor.
George avea vreo 16 ani când în Brăila, oraș în care se mutase tatăl său grec, venise circul Kratel din Cehia. A fost vrăjit de lumea magică a acrobaților și animalelor dresate că nu a mai vrut să plece de acolo și s-a angajat. Era extrem de pasionat, dar probabil că nu a bănuit vreodată că din mintea și mâinile sale va ieși un parc de distracții care va marca Botoșaniul și o bună parte a României.
Dragi botoşăneni,dacă vă mai iubiţi ţara si vă pasă de soarta ei sunteţi însetaţi de dreptate şi pentru pedepsirea lichelelor,puteti pune umărul la reclădirea legiunii.Tineri şi batrâni elevi sau studenţi,munictori sau şomeri dacă sunteţi călăuziţi de patriotism si dreptate,credinţă şi muncă vă aştept cu drag pe grupul https://www.facebook.com/groups/178455375611474/ sau la adresa de facebook https://www.facebook.com/alin.grecu.52
E foarte gresit pus titlul. Vanatoarea inseamna a urmari pe cineva pentru a-i face un rau; si nu prea ii da celui vanat drept sa aleaga. Cand citesti "Vanatoare de oameni" te gandesti ca au vrut sa-i ia cu japca si sa-i extermine. De fapt adevarul e cu totul altul, au mers dupa ei si le-au spus, le-au oferit aceasta varianta, de a dormi si manca omeneste. Voi cei de la botosaneanul nu sunteti din aia care puneti titluri socante doar pt.audienta. fiti mai atenti
„Am discutat și cu președintele Camerei de Comerț. Singura problemă la Spitalul de Boli Paliative este punctul termic și el cu asta se ocupă. Ar fi de acord să grăbească realizarea acelui punct termic ca să putem da drumul pâ ...
%20(Small).JPG "vanatoare de oameni in puterea noptii la Botosani")
%20(Small).JPG "Vasilica Pintilie boschetar Botosani")
O masă cu nişte linguri şi furculiţe, unde singurul aliment este constituit din nişte castraveţi muraţi, joacă rol de bucătărie. Patru canapele au fost împreunate şi transformate într-un pat, de unde, pitit sub un strat gros de plăpumi stă pitit Vasilică. Nu pare impresionat de vizita poliţiştilor locali, nici nu se dă jos din… „pat”, stă doar în fund şi, fără nici o explicaţie, refuză orice invitaţie la Centrul de Noapte al Primăriei Botoşani. Până iarna trecută a stat cu tatăl său, care însă a vândut apartamentul şi a plecat la ţară. Acolo lui nu-i place, iar navetă nu vrea să facă, aşa că referă să fie în continuare orăşean get-beget, fie şi din categoria boschetarilor. Are buletin, chiar şi portofel, dar mai înainte de toate… căldură: „Credeţi că eu dorm noaptea? Stau aşa şi mă gândesc…” îi linişteşte Vasilică Pintilie pe poliţiştii locali care încearcă să îl convingă să se lase dus într-un loc cald deoarece somnul i-ar putea fi fatal. „Nu vreau să merg. Am două luni de când stau aici, înainte stăteam mai mult pe la părinţi dar tata a vândut apartamentul şi s-a dus la ţară, a cumpărat casă acolo. Şi eu am rămas aici, că mă duc, vin, mă duc, vin, nu sunt învăţat la ţară. Am lucrat înainte la o societate”, povesteşte Vasilică Pintilie.%20(Small).JPG "Ion Brausor boschetar Botosani")
„Am 600, 600 de milioane de ani pe Terra”, răspunde Ionică atunci când este întrebat câţi ani are. Un nailon mai gros a devenit pătură pentru el, iar pe sârmă sunt puse parcă la uscat zeci de pungi pline cu tot felul de lucruri. La câţiva metri un câine deranjat de venirea atâtor oaspeţi latră ca turbat. „Acum vin de la spital şi de acolo am venit aici. Nu vreau să merg acolo (n.r. Centru Social), nu îmi place, stau aici. Cu ce mă încălzesc? Cu nimic. Acolo nu-i mai bine. Nu merg nicăieri, mă duc să îmi iau pâine şi apă şi vin aici înapoi, nu mă duc la centru”, transmite Ion Brâuşor. La momentul în care poliţiştii localii i-au explicat în noaptea aduce temperaturi de -20 de grade, bărbatul le-a replicat sec: „Mergeţi acasă dv. dacă vă este frig, vă rog frumos. Eu acolo nu mă duc, stau aici. Dacă vroiam mă duceam eu singur”. Vreun sfert de oră durează parlamentările şi eforturile a trei agenţi de a-l convinge să-şi abandoneze „casa”. „Hai măi Ionică, mergi şi dormi la cald, îţi dau acolo ceva de mâncare şi mâine dimineaţă te întorci aici dacă vrei”, îi spune un poliţist local. Brâuşor pare pus pe poante: „Păi mai e o oră şi e gata, dimineaţă”, după care se alătură agenţilor, cărora după câţiva paşi le aruncă: „eu merg să-mi cumpăr o pâine”. %20(Small).JPG "boschetari la Administratia Taberelor Botosani")
Spre deosebire de anii trecuţi unii oameni vin singuri seara aici şi pleacă a doua zi dimineaţă. Mai prind câte o masă caldă şi măcar până trece gerul au un acoperiş deasupra capului. În evidenţele Poliţiei Locale figurează 65 de persoane fără adăpost, iar patru dintre acestea au plecat la începutul iernii fiindcă erau din altă localitate. Cei care au rămas, deja sunt la Centrul de Noapte, aflat la capacitate maximă şi la Administraţia Taberelor. „Există persoane care refuză în continuare însă faţă de anii precedenţi putem vorbi de o disciplinare a persoanelor fără adăpost, au început să vină singure şi să ceară sprijin. Nu pot fi obligate decât dacă au probleme de sănătate şi e vizibil, cum s-a întâmplat şi cu ceastă persoană în această seară, era frig şi stătea sub cerul liber”, spune Bianca Albu, purtător de cuvânt Poliţia Locală. Persoanele fără adăpost pot beneficia de o masă şi un ceai cald în centrele sociale ale Primăriei.%20(Small)_1.JPG){kind=spacer}
%20(Small).JPG){kind=spacer}
VEZI ŞI:
