Reportaj
REPORTAJ : Mănăstirea care se prăbușește sub povara propriei istorii : GALERIE FOTO
Mănăstirea Agafton poartă pe umeri o povară imensă și păstreazăîntre ziduri suferința a sute de suflete ce-au poposit în ansamblul declădiri care încă dăinuie și astăzi. Nu însă pentru mult timp pentru cămare parte dintre acestea se află într-o avansată stare de degradare șise prăbușesc de la sine. Bani pentru a fi reparate nu sunt, iarintervențiile sunt îngreunate de faptul că aceste imobile sunt denumitepompos monumente istorice și sunt protejate de lege.

Sărăcie lucie dusă la extrem

În amiaza zilei de 18 februarie, învăluită de un soare păcălitor cu dinți, poposesc la poarta mănăstirii. Mărturisesc că la intrare am fost stăpânită de gânduri meschine, auzisem că lăcașul a devenit un pol al sărăciei și că măicuțele, vreo 30 la număr, mor de foame. La ieșire, după o oră petrecută în liniștea mănăstirii și învăluită de peisajul pitoresc, am plecat rușinată de gândurile care m-au dus acolo. Ce-i drept, ar fi fost un articol de presă faptul că maicile nu au ce mânca.
În realitate, slujitoarele Domnului își poartă demne ”crucea”. Întâmpină probleme care țin de partea financiară însă care nu-și au rezolvare decât de la nivel foarte înalt. Mă întâmpină o maică extrem de speriată de vizita unui ziarist. Nu-s obișnuite cu oaspeții, iar zilele trec una după alta, la fel. Îmi repetă la nesfârșit că nu au voie să dea interviuri, pentru că este nevoie de o aprobare direct de la Mitropolit. Nu se îndură să mă dea pe poartă afară și acceptă să îmi arate mănăstirea.

Închisă de comuniști, transformată într-un fel de cămin cu nebuni

Și așa încep să pricep cum istoria este îngropată în mod natural, sub ochii noștri ai tuturor. Aflu date care sunt disponibile în detaliu și pe Wikipedia însă am un ghid extraordinar care-mi arată însuflețită câte au pătimit înaintașele sale. Comuniștii au închis mănăstirea abuziv în urmă cu aproape șase decenii și-n jur de 300 de maici au fost scoase din chilii. Lăcașul s-a transformat într-un soi de cămin pentru bătrâni, persoane cu handicap și bolnave psihic, și-așa a rămas vreo 40 de ani.
”Era un cămin aici pentru bătrâni, erau persoane cu boli cronice, iar restul de până la 150 erau persoane singure, nu erau toate bolnave”, povestește măicuța. O asaltez cu întrebări curioasă să aflu ce ascund casele aliniate în jurul Bisericii. Zâmbește: ”Chiar nu știți mai nimic”.

Biserică construită de pustnici în jurul anului 1700

Să tot fie în total vreo 60 de căsuțe sau chilii mănăstirești, vreo cinci fântâni, două anexe, Turnul clopotniță și două Biserici: ”Pogorârea Sf. Duh” și cea din lemn ”Sf. Arhangheli”. Toate declarate monumente istorice de categorie B, majoritatea aproape de prăbușire. Cel puțin două case au pereții prăbușiți iar maicile nu au bani să le repare. Acolo au locuit și bătrânii și bolnavii psihic însă în condiții de insalubritate totală, întrucât căsuțele nu erau dotate cu instalații de apă și canalizare. Fiecare imobilizat la pat își avea hârdăul sub patul său. Mănăstirea a fost redeschisă în 1996 iar primele călugărițe trimise de la Mănăstirea Agapia au locuit o bună perioadă de timp alături de bolnavi.  Conviețuirea a fost dificilă, maicile plângându-se că bolnavii le batjocoreau cu vorbe murdare, le loveau cu bulgări, tulburau slujbele, făcând multe alte necuviințe.

Rugăciune împletită cu muzică

Astăzi, este liniște. Cel puțin iarna când pete de zăpadă încă colorează aleilor, în locuri unde razele soarelui nu răzbesc. Vara e altă treabă, spune maica ce mă însoțește. Se deschide Tabăra Agafton și muzica de acolo le tulbură momentele de rugăciune. Oftează resemnată și-mi spune mai departe povestea mănăstirii. Aflu că poetul nepereche a petrecut acolo bună parte din copilărie și chiar tinerețe. A fost inspirat de codrii seculari când a scris ”Călin, file de poveste” sau ”Mai am un singur dor”. Chiar o mătușă de-a lui, Olimpiada Iurașcu își doarme somnul de veci lângă alte maici înmormântate acolo. Se miră femeia în negru care mă însoțește cum Mihai Eminescu adună anual oameni de cultură care fac tot felul de manifestații, în timp ce locurile ce i-au fost dragi, se năruiesc.
Au vrut maicile să accesese fonduri europene ca să repare chiliile mănăstirești dar nu s-a putut, nu aveau partea de co-finanțare. Maica stareță își petrece timpul într-o casă veche de câteva decenii bune iar când intri aproape că te lovești de tavan. Slujitoarele Domnului muncesc zi de zi pentru a lucra pământul și pentru a crește animalele întrucât lăcașul supraviețuiește prin auto-gospodărire. Viața merge înainte, însă cu fiecare zi, mai cade un perete, se mai surpă o bucată de tavan. Până într-o zi când, istoria va rămâne doar pe hârtie iar realitatea vă arăta doar un morman de moloz.
Gabriela ERDIC
[[galerie-foto]]

REPORTAJ: Casa de copii cu piscină - distracție în apă, dar și camping cu cortul – GALERIE FOTO
Ideea a pornit de la o străfulgerare de moment: ce ar fi dacă…? A prins contur și după câteva telefoane s-a concretizat în poate unul dintre cele mai frumoase cadouri ce putea fi făcut unor copii speciali. Fetele de la Centrul Prietenia din municipiul Botoșani au din această vară o piscină în curte în care se distrează și se răcoresc în zilele caniculare.
O zi în MAȘINA Poliției pentru un civil! MISIUNE de patrulare în orașul liniștit, cu miros de tutun, de la furt la apel pentru geamuri sparte la mașină – GALERIE FOTO VIDEO
Majoritatea oamenilor dezvoltă aproape involuntar o atitudine ostilă când văd uniforma albastră a polițiștilor. În trafic cu precădere, pentru că în alte situații oamenii legii sunt percepuți drept salvatori. Sunt cei sunați întotdeauna atunci când ceva merge rău.
REPORTAJ în bucătăria unde se gătesc TONE de ciorbe pentru sute de botoșăneni– GALERIE FOTO
În timp ce unii gătesc doar în familie, există și persoane care o fac în cantități industriale. Iar cei care se hrănesc din aceste bucate sunt de ordinul sutelor.
Jumătate de viață în rulotă - omul care aduce bâlciul de 50 de ani: De la o mașină de vată de zahăr la un parc de distracții de calibru
George avea vreo 16 ani când în Brăila, oraș în care se mutase tatăl său grec, venise circul Kratel din Cehia. A fost vrăjit de lumea magică a acrobaților și animalelor dresate că nu a mai vrut să plece de acolo și s-a angajat. Era extrem de pasionat, dar probabil că nu a bănuit vreodată că din mintea și mâinile sale va ieși un parc de distracții care va marca Botoșaniul și o bună parte a României.
Noaptea de Înviere în camera de gardă cu fel și fel de bolnavi: FĂRĂ ouă roșii si cu Lumină adusă uneori chiar de pacienți
Sărbătorile Pascale înseamnă pentru mulți dintre noi timp petrecut cu familia, mers la Înviere,  ciocnit ouă roșii. În schimb, pentru personalul din Unitatea de Primiri Urgențe (UPU), sărbătorile sunt o perioadă dificilă și asta pentru că sute de persoane ajung la spital din varii motive, unele mai întemeiate, altele ilare.
REPORTAJ: Femeile (ne)observate din spitale care sunt cel mai aproape de bolnavi: Una a fost luată acasă de-un pacient
Nu de puține ori dăm importanța cuvenită doar medicilor sau asistenților și uităm de unele persoane care zilnic au grijă de pacienți chiar dacă în mod diferit, muncesc din greu și poate nu se bucură de aprecierea celorlalți. Astăzi, este despre ele, infirmierele de la Spitalul Județean Mavromati.
Zeci de sri lankezi aduși la Botoșani de un om de afaceri italian: Le-a dat loc de muncă, casă și masă, dar și câte un nume românesc – FOTO & VIDEO
Sri Lanka. O privire rapidă pe Wikipedia, pentru că numele sună cunoscut, dar detaliile lipsesc. Este o țară insulară asiatică, situată în sudul Asiei, în Oceanul Indian cu capitala în Colombo. Țara are o populație de aproximativ 21 de milioane de locuitori. 44 dintre sri lankezi au ajuns tocmai la Botoșani, la 10.000 de kilometri distanță de casă aduși, într-un paradox dulce-amărui, de un italian. Iar de aici, începe farmecul acestui articol.
REPORTAJ: Ambulanța a ajuns bătaia de joc a unora: Medici chemați să salveze saci de gunoi, agresați sau confundați cu taximetriștii: Veniți și vi-l luați că e mort
Botoșănenii, fie că sunt bolnavi sau nu, sună cu încredere la 112. Vorbim despre o încredere dusă uneori la extrem. Și astfel, din nefericire, medicii botoșăneni se confruntă cu tot mai multe afecțiuni închipuite ale pacienților.
IATĂ mâinile unui copil din Botoșani! POVESTEA puștiului care la 11 ani culege urzici pentru a-și ajuta mama și frații orfani de tată - GALERIE FOTO
Unii copii își doresc cel mai nou telefon apărut pe piață, alții nici măcar nu știu cum arată. Unii copii muncesc pentru a se întreține, alții nici nu știu ce înseamnă asta. Sunt copii și copii, unii mai fericiți decât alții, ”cu sau fără copilărie”.
REPORTAJ în comuna păzită de cadrele MAI de cel mai feroce dușman invizibil: oamenii stau treji noaptea, animalele băgate în „groapa comună” – FOTO&VIDEO
Comuna „maternitate” de unde a pornit primul focar de pestă porcină africană din județul Botoșani este în continuare sub asediu. Cei care o apără sunt vizibili de la depărtare, dușmanul este însă unul nevăzut, sperie localnicii, fie că vorbim despre pădurile cu copaci anemici sau propriile cotețe unde oamenii și-au crescut porcii.
CÂT de mult te schimbă pușcăria: de la trafic de persoane, la quilling și lecții pentru adolescenți – REPORTAJ din Penitenciarul Botoșani – GALERIE FOTO
Penitenciarul Botoșani este locul unde se descoperă multe talente, abilități, aptitudini. Da, desigur, este și un loc al oamenilor răi, dar care se pot transforma în ființe umane altruiste, conștiente de ceea ce au făcut în trecut… sau nu. Astăzi am ales să ne concentrăm pe partea pozitivă a poveștii despre tot ce înseamnă detenție.
Eminescu? – „Nu știm cine a fost…” REPORTAJ în orașul poetului nepereche „uitat” de tinerii botoșăneni
15 ianuarie 2019 - Ziua Culturii Naționale, dar și ziua în care se împlinesc 169 de ani de la nașterea la Botoşani a poetului nepereche, Mihai Eminescu. Poate pare surprinzător, dar există botoșăneni și mai cu seamă tineri care habar nu au cine a fost Mihai Eminescu.
Lacrimi, îmbrățișări lungi, dar și încurajări, căci STRĂINĂTATEA îi așteaptă: Sute de botoșăneni pleacă spre alte țări după sărbători – GALERIE FOTO
Orașul nostru rămâne din ce în ce mai gol și trist. Sute de botoșăneni au plecat spre Italia, Germania sau Anglia după sărbători, pentru a-și croi un trai mai bun. În fiecare an, luna ianuarie este cea mai tristă pentru botoșănenii care sunt nevoiți să se despartă de casă pentru a-și relua activitatea la locul de muncă, care din păcate, este la mii de kilometri de cei dragi.
REPORTAJ dinăuntrul durerii: Drama pacienților de la Mavromati loviți de cea mai grea boală - Forța trebuie să vină din tine
Dimineața zilei de 21 noiembrie 2018, Secția de Oncologie a Spitalului Județean Mavromati... O liniște apăsătoare domnește pe holuri și în saloane. Pentru cei mai mulți dintre pacienți este liniștea dinaintea furtunii. În timp ce un bărbat tocmai și-a dat sfârșitul în salon, alți zeci de pacienți se luptă cu o boală nemiloasă – cancerul. 
Liceul „din provincie” care a făcut 500.000 de euro în trei ani: Trebuie să supravieţuim, dacă nu facem ceva, în câţiva ani noi dispărem - GALERIE FOTO
Veste mare pentru liceul din cel mai sudic orăşel al judeţului: proiectul „Optimizarea instruirii practice în context european” depus în cadrul Programului Erasmus Plus a fost admis la finanţare.
Omul – spectacol: peste 1.000 de show-uri de la Botoşani şi până la Venezia, din comunism şi până în mileniul 3 cu cei mai mari artiști ai României
Spre sfârşitul anilor ’80 făcea cursuri la Şcoala Populară de Arte. Aşa l-a cunoscut pe Ion Ilie, pe atunci director al Filarmonicii de Stat Botoşani, care observându-i ideile de spectacole şi simţindu-i înclinaţia spre impresariat i-a propus să vină pe acest post la prestigioasa instituţie de cultură.
Afaceri cu cerul! Preotul faianțar - electrician care a ridicat o casă nouă unei familii rămasă fără acoperiș deasupra capului - VIDEO & GALERIE FOTO
O poveste emoționată vine de la capătul județului. În comuna Călărași o familie a rămas fără casă în primăvara acestui an din cauza unu incendiu.
Aventură la spălătoria care-ți curăță mașina până te apucă nervii: ori interior, ori exterior că-i greu amândouă
S-a încălzit brusc, de la zăpadă am trecut repejor la ”mâneci scurte”, așa că merg și eu ca tot omul să schimb anvelopele. Și zic apoi, ”hai să o și spăl”. Gravă eroare!
REPORTAJ în România nimănui și copiii sacrificați ai județului: Două fete care vor să învețe, retrase de mamă de la școală – GALERIE FOTO
La fix 40 de kilometri distanță de municipiul Botoșani se află comuna Cordăreni. Undeva dincolo de Dorohoi, drumul cu mașina este unul anevoios, nu din cauza a cine știe ce obstacole, ci doar a gropilor care fac distanța până acolo să fie parcursă în mai bine de o oră.
Paradisul din orașul mort
Oamenii curg valuri pe poarta fabricii, iar într-o parcare imensă zeci de autocare şi microbuze îi aşteaptă să îi ducă acasă. Pare o scenă desprinsă de pe fostele platforme industriale comuniste, când la ora schimburilor totul era un furnicar, muncitorii abia aveau loc să treacă unul de celălalt, iar autobuzele aveau călători şi pe scări. Doar că aici tabloul este totuşi diferit.
Caminul de batrani de la Agafton a fost o mare greseala. In primul rand s-a urmarit distrugerea patrimoniului national (nu numai aici ci peste tot unde au fost cladiri boieresti-vezi castelul de la Miclauseni- sau manastiri inchise), pentru ca pe comunistii asta ii interesa. In al doilea rand, voi plangeti situatia maicilor, care si-au asumat aceasta viata si aceste conditii de vietuit, dar batranii internati cu ce au gresit sa fie in acele conditii de trai in cladiri improprii, chiar daca erau mai bine intretinute atunci decat acum.
19 februarie 2015, 19:21
In mare, cam asta-i situatia la Manastirea Agafton, insa te-ai intrebat, Gabriela draga, de ce alte lacasuri de cult ( manastiri) isi pot finanta lucrarile de modernizare si cea de la Agafton nu? Ai fost curioasa sa stii de ce oamenii din satucul acesta au fost nevoiti sa-si construiasca o noua biserica la doar 100 m departare ? Stii ca in biserica satului vin la slujba doar 15-20 de persoane pentru ca localitatea este mica si o buna parte din locuitorii ei nu se pot deplasa de batrinete?In plus, acolo a fost organizat chiar un camin de batrini, nu un soi decamin, bine finantat de statul comunist insa, ca si acum, nu a existat si nu exista pace sub maslini. Iata si raspunsul de ce maicile au interdictie sa dea interviuri.
19 februarie 2015, 08:55
Sondaj
Sunteți mulțumiți de serviciile medicale prestate în spitalele din Botoșani?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Nu știu cine o să fie prefect. E clar că nu știu cine o să fie prefect. Dar cred că nu e un lucru simplu să fii prefect.  Este bine, indiferent de relațiile personale pe care le am cu cineva în momentul de față, cred c ...
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.7550 lei
USD
Dolarul SUA
4.2719 lei
CHF
Francul elveţian
4.3002 lei
GBP
Lira sterlină
5.5278 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9229 lei
XAU
Gramul de aur
203.9407 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2469 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4327 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9162 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.2461 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1851 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6365 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2019 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.