Locuiește într-o fostă frizerie și-i amenințată cu moartea că-i vede de la geam pe primar și prefect - VIDEO & GALERIE FOTO
Ea-i Antoneta Radmacher și dacă stă cu coatele pe geam îi vede peprimar sau pe prefect. Câteodată și pe președintele ConsiliuluiJudețean. Și asta întrucât deține o locuință într-una din cele mai bunezone din oraș. Pe Pietonalul Unirii, exact capătul dinspre PiațaRevoluției.
A rămas pe lume doar cu apartamentul
S-a mutat acolo cu omul ei cu ani în urmă, nu pare prea coerentă ca să explice. A rămas văduvă după ce bărbatul ei care a fost frizer cunoscut în târg a trecut în lumea celor drepți. A rămas ea pe lume cu apartamentul. După 18 ani cât spune c-ar fi trecut de când i-a murit soțul, locul arată aproape la fel. Cu excepția mormanelor de gunoaie și tot felul de lucruri aruncate peste tot: peste chiuvete, peste scaunul special, peste oglinzi. Zona bună în care locuiește, spune ea, ar fi atras ura celor din jur care-i vor bunul. Mai ales un vecin cu care bătrâna care se apropie de 80 de ani ar avea ceva de împărțit. ”M-a amenințat mai de multe ori iar ultima vara în vara lui 2014 și tot în toamna lui 2014 era cu soția, eu eram pe străduță: noi, noi te omorâm. A spus de vreo două ori. Eu am spus că este Poliție și nu ne temem. Dumnezeu a ținut ușa că ei au vrut să intre la mine, că doar nu am bani, am o pensie foarte mică, dar ei au împins tare și ușa s-a înclinat. Întâi au scos balamaua, au tras puternic și aici a slăbit și s-a înclinat sticla”, a povestit Antoneta.
”Eu n-am nimic cu ea, ea este puțin bolnavă”
Face un tur al blocului și arată gratiile de la geam. Spune că le-a pus tot de frică dar sticla tot a crăpat după ce, cei care i-ar vrea răul au zguduit fereastra ”de-au auzit și ăia de la patru”. Zice că-i e frică și nu mai poate trăi sub teroare. Teroare care pare-se există însă doar în mintea ei pentru că vecinul incriminat povestește că situația stă taman invers. ”Am trimis-o la un consult medical. La un psihiatru. Foarte mari probleme îmi creează, toată ziua este cu gunoierii mână în mână, tot ce fură gunoierii se aduce la ea. De la containere, de pe unde găsesc și aduc în bloc tot ce vreți. Eu n-am nimic cu ea, ea este puțin bolnavă. Dacă o să credeți ce spune ea…”, a povestit Petru T., vecinul femeii. Spune că o să o dea în judecată pe vecina pentru că-i denigrează imaginea și pentru că zilnic ea îi strigă tot felul de injurii. Gabriela ERDIC [[galerie-foto]] CITEȘTE: Botoșăneancă ținută în frig de trei ani de zile de… Poșta Română: Mi-e frică. Pe cuvânt – GALERIE FOTO
Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol. Cuvintele îi aparțin lui Albert Einstein, geniul care, deloc întâmplător, își găsește loc și în povestea noastră.
Într-un apartament micuț situat la parterul unui bloc de pe Aleea Zorilor „a luat naștere” Centrul Social „Strop de Alinare”. Sunt ajutați oamenii nimănui, care își duc viața pe străzile Botoșanilor.
După șase ani de zile de la ultimul protest „al străzii” organizat în municipiu, Botoșaniul a dat în clocot iarăși. Cei mai mulți dintre cei care au ieșit să protesteze față de măsurile și restricțiile pandemice care parcă nu se mai opresc, s-au organizat pe rețele de socializare. Protestul a fost autorizat pentru 100 de persoane, în realitate în Piața Revoluției au ajuns de cinci ori mai multe.
Din birourile persoanelor cu funcții din județ sau de pe la București, realitatea de zi cu zi pe care o trăiesc oamenii când se confruntă cu diverse probleme în instituțiile publice este mai puțin cunoscută. Sau deloc. Iar ceea ce Botoșăneanul, cel puțin, a arătat în nenumărate rânduri, și anume că pandemia convine de minune aparatului de stat, chiar se reflectă în realitate.
Să nu îndrăzniți zilele acestea să vă faceți buletin nou! Încercați doar dacă vreți să vă bateți joc de timpul vostru. Sau, mai bine spus, numai în cazul în care sunteți dispuși să (re)deveniți mingea de ping-pong a autorităților.
Acțiunile prin care se încearcă convingerea persoanelor fără adăpost din municipiu să meargă într-un loc acoperit pe vremuri de ger nu au fost inventate sâmbătă seara, la finele săptămânii trecute. Au loc aproape an de an, echipajele Poliției Locale efectuând un periplu prin oraș, în locurile cunoscute, pentru a încerca să evite pierderi de vieți omenești din rândul oamenilor străzii.
Dacă vă gândiți să mergeți pe litoralul românesc ca să auziți marea, scoateți-vă rapid chestia asta din cap. Fiindcă pe mirobolantul mal românesc al Mării Negre se aude orice, numai valurile produse de Black Sea nu se fac auzite. Sunt acoperite de maneliști, vânzători ambulanți, motoare turate la maxim. Dar mai ales de multă nepăsare și nesimțire a unor oameni care au primit de la divinitate un cadou de neprețuit pe care își fac nevoile.
Pe 6 august împlinește 83 de ani. Este printre ultimii actori din Generația de Aur a teatrului botoșănean. Un destin care bate orice scenariu, o viață ca un spectacol, un actor care ne oferă o lecție de viață: dincolo de orice personaj de pe scenă există o poveste.
Pitit pe o stradă micuță din Botoșani, un iaz aproape necunoscut botoșănenilor păstrează amintirile a cel puțin trei generații. Povești care, din când în când, ies la suprafață asemenea unor mesaje în sticlă, spre a fi dăruite celor care nu au aflat încă.
În cele două luni de izolare, instituțiile de cultură din Botoșani, ca peste tot în țară și în lume, au încercat să suplinească expozițiile, concertele, spectacolele de teatru, deschizând către public un culoar virtual.
Peste 10.000 de români, majoritatea clujeni, dar și directori și oameni de afaceri din Botoșani, s-au întors în anii 80, preţ de o seară, ajutaţi de o Sabrina ilegal de sexy pentru cei 51 de ani ai săi, un gentleman de la Modern Talking, un Milli Vanilli în mare formă, un Ottawan plin de energie și un Silent Circle ca la prima tinerețe.
Băiatul care purta haine femeiești și făcea pe oricine să zâmbească avea nume de sfânt. Botoșănenii îl știau după poreclă, italianul de pe Bulevardul Mihai Eminescu, însă numele lui real era Constantin Vîrlan. Povestea lui o știu puțini oameni, care l-au cunoscut îndeaproape și au avut grijă de el, pe vremea în care trăia. S-au preocupat ca acest băiat al străzii să fie îngropat creștinește, așa cum merită fiecare persoană din lumea asta.
Sunt extrem de mici, gingași și necesită o atenție deosebită din partea cadrelor medicale de pe Secția de Neonatologie. Sunt ei, bebelușii prematuri, ținuți în incubator și câteva luni în șir.
Gheorghe Iavorenciuc, sensibilul incurabil care s-a regăsit mai degrabă printre iubitorii de frumos, decât în politică. A ieșit din viața publică și a rămas în umbră lucrând la visul lui care i-a devenit realitate după trei ani de muncă.
Ideea a pornit de la o străfulgerare de moment: ce ar fi dacă…? A prins contur și după câteva telefoane s-a concretizat în poate unul dintre cele mai frumoase cadouri ce putea fi făcut unor copii speciali. Fetele de la Centrul Prietenia din municipiul Botoșani au din această vară o piscină în curte în care se distrează și se răcoresc în zilele caniculare.
Majoritatea oamenilor dezvoltă aproape involuntar o atitudine ostilă când văd uniforma albastră a polițiștilor. În trafic cu precădere, pentru că în alte situații oamenii legii sunt percepuți drept salvatori. Sunt cei sunați întotdeauna atunci când ceva merge rău.
În timp ce unii gătesc doar în familie, există și persoane care o fac în cantități industriale. Iar cei care se hrănesc din aceste bucate sunt de ordinul sutelor.
George avea vreo 16 ani când în Brăila, oraș în care se mutase tatăl său grec, venise circul Kratel din Cehia. A fost vrăjit de lumea magică a acrobaților și animalelor dresate că nu a mai vrut să plece de acolo și s-a angajat. Era extrem de pasionat, dar probabil că nu a bănuit vreodată că din mintea și mâinile sale va ieși un parc de distracții care va marca Botoșaniul și o bună parte a României.
Nebunia de care da dovada,( vedem cu toti lucrul ăsta) a mai lăsat-o si mostenire...interesati-va si de fata dumneaei....e ereditar...alta doamna distinsa care traieste identic...cu același domeniu de activitate...oricum Sanipidul doarme...adevarate focare de infectie...
Articolul este slab documentat in ceea ce priveste istoricul casniciei. Numele de Radmacher l-a obtinut in urma casniciei de doar 5 ani cu bunicul meu. Pe langa nume a obtinut si foloase materiale. Ne pare rau ca numele familiei este injosit de comportamentul imoral al unei persoane fara discernamant.
Baba asta a stat la inceput deasupra la agentia tarom,la etajul 1 unde avea si o frizerie la negru intr-o camera.Sanatoasa nu are nici atunci,a vandut acolo si si-a cumparat aici pe unirii. A avut si la magazinul botosani o tentativa de frizerie dar nu a tinut mult,avea un gardian public ce statea la usa ca unii se tundeau si fugeau fara sa plateasca
Vai, nu mai pot :))) Ce baba nebuna. I se citeste nebunia din ochi :)) Ce sa mai zici, tind sa ii dau dreptate barbatului invinuit la cat de curat era in casa si pe terasa doamnei
Pe tanti o poate ajuta dr. Vlad de la spitalul de nebuni. Poate fiecare din noi avem câte una de asta în bloc. Eu unu am una chiar deasupra mea și îmi face zile fripte. :(
Dar pe Flutur nu-l vede de la geam?E foarte important sa-l vada si pe el,poate ii rezolva situatia prin Locativa,ca are echipa de constructori,sa-i puna geamurile si usile la punct.Stiu ca el e milos si poate o ajuta cumva.Poate si cei de la Somax sau Telem,sau Botosaneanul,dau o mana de ajutor femeii.
„Știm cu toții, firesc, că aceste numiri pe funcții publice așa cum vin, așa și pleacă. Ce aș putea să spun? În scurta perioadă în care am avut această funcție de subprefect al județului Botoșani, perioadă așa cum a ...
