Site-ul www.botosaneanul.ro foloseşte cookie-uri pentru o mai bună funcţionare a aplicaţiei. Conform reglementărilor şi îndrumărilor privind cele mai bune practivi, orice utilizator din UE trebuie înştiinţat în această privinţă şi trebuie să îşi dea acordul privind această înştiinţare.
Locuiește într-o fostă frizerie și-i amenințată cu moartea că-i vede de la geam pe primar și prefect - VIDEO & GALERIE FOTO
Ea-i Antoneta Radmacher și dacă stă cu coatele pe geam îi vede peprimar sau pe prefect. Câteodată și pe președintele ConsiliuluiJudețean. Și asta întrucât deține o locuință într-una din cele mai bunezone din oraș. Pe Pietonalul Unirii, exact capătul dinspre PiațaRevoluției.
A rămas pe lume doar cu apartamentul
S-a mutat acolo cu omul ei cu ani în urmă, nu pare prea coerentă ca să explice. A rămas văduvă după ce bărbatul ei care a fost frizer cunoscut în târg a trecut în lumea celor drepți. A rămas ea pe lume cu apartamentul. După 18 ani cât spune c-ar fi trecut de când i-a murit soțul, locul arată aproape la fel. Cu excepția mormanelor de gunoaie și tot felul de lucruri aruncate peste tot: peste chiuvete, peste scaunul special, peste oglinzi. Zona bună în care locuiește, spune ea, ar fi atras ura celor din jur care-i vor bunul. Mai ales un vecin cu care bătrâna care se apropie de 80 de ani ar avea ceva de împărțit. ”M-a amenințat mai de multe ori iar ultima vara în vara lui 2014 și tot în toamna lui 2014 era cu soția, eu eram pe străduță: noi, noi te omorâm. A spus de vreo două ori. Eu am spus că este Poliție și nu ne temem. Dumnezeu a ținut ușa că ei au vrut să intre la mine, că doar nu am bani, am o pensie foarte mică, dar ei au împins tare și ușa s-a înclinat. Întâi au scos balamaua, au tras puternic și aici a slăbit și s-a înclinat sticla”, a povestit Antoneta.
”Eu n-am nimic cu ea, ea este puțin bolnavă”
Face un tur al blocului și arată gratiile de la geam. Spune că le-a pus tot de frică dar sticla tot a crăpat după ce, cei care i-ar vrea răul au zguduit fereastra ”de-au auzit și ăia de la patru”. Zice că-i e frică și nu mai poate trăi sub teroare. Teroare care pare-se există însă doar în mintea ei pentru că vecinul incriminat povestește că situația stă taman invers. ”Am trimis-o la un consult medical. La un psihiatru. Foarte mari probleme îmi creează, toată ziua este cu gunoierii mână în mână, tot ce fură gunoierii se aduce la ea. De la containere, de pe unde găsesc și aduc în bloc tot ce vreți. Eu n-am nimic cu ea, ea este puțin bolnavă. Dacă o să credeți ce spune ea…”, a povestit Petru T., vecinul femeii. Spune că o să o dea în judecată pe vecina pentru că-i denigrează imaginea și pentru că zilnic ea îi strigă tot felul de injurii. Gabriela ERDIC [[galerie-foto]] CITEȘTE: Botoșăneancă ținută în frig de trei ani de zile de… Poșta Română: Mi-e frică. Pe cuvânt – GALERIE FOTO
Majoritatea oamenilor dezvoltă aproape involuntar o atitudine ostilă când văd uniforma albastră a polițiștilor. În trafic cu precădere, pentru că în alte situații oamenii legii sunt percepuți drept salvatori. Sunt cei sunați întotdeauna atunci când ceva merge rău.
În timp ce unii gătesc doar în familie, există și persoane care o fac în cantități industriale. Iar cei care se hrănesc din aceste bucate sunt de ordinul sutelor.
George avea vreo 16 ani când în Brăila, oraș în care se mutase tatăl său grec, venise circul Kratel din Cehia. A fost vrăjit de lumea magică a acrobaților și animalelor dresate că nu a mai vrut să plece de acolo și s-a angajat. Era extrem de pasionat, dar probabil că nu a bănuit vreodată că din mintea și mâinile sale va ieși un parc de distracții care va marca Botoșaniul și o bună parte a României.
Sărbătorile Pascale înseamnă pentru mulți dintre noi timp petrecut cu familia, mers la Înviere, ciocnit ouă roșii. În schimb, pentru personalul din Unitatea de Primiri Urgențe (UPU), sărbătorile sunt o perioadă dificilă și asta pentru că sute de persoane ajung la spital din varii motive, unele mai întemeiate, altele ilare.
Nu de puține ori dăm importanța cuvenită doar medicilor sau asistenților și uităm de unele persoane care zilnic au grijă de pacienți chiar dacă în mod diferit, muncesc din greu și poate nu se bucură de aprecierea celorlalți. Astăzi, este despre ele, infirmierele de la Spitalul Județean Mavromati.
Sri Lanka. O privire rapidă pe Wikipedia, pentru că numele sună cunoscut, dar detaliile lipsesc. Este o țară insulară asiatică, situată în sudul Asiei, în Oceanul Indian cu capitala în Colombo. Țara are o populație de aproximativ 21 de milioane de locuitori. 44 dintre sri lankezi au ajuns tocmai la Botoșani, la 10.000 de kilometri distanță de casă aduși, într-un paradox dulce-amărui, de un italian. Iar de aici, începe farmecul acestui articol.
Botoșănenii, fie că sunt bolnavi sau nu, sună cu încredere la 112. Vorbim despre o încredere dusă uneori la extrem. Și astfel, din nefericire, medicii botoșăneni se confruntă cu tot mai multe afecțiuni închipuite ale pacienților.
Unii copii își doresc cel mai nou telefon apărut pe piață, alții nici măcar nu știu cum arată. Unii copii muncesc pentru a se întreține, alții nici nu știu ce înseamnă asta. Sunt copii și copii, unii mai fericiți decât alții, ”cu sau fără copilărie”.
Comuna „maternitate” de unde a pornit primul focar de pestă porcină africană din județul Botoșani este în continuare sub asediu. Cei care o apără sunt vizibili de la depărtare, dușmanul este însă unul nevăzut, sperie localnicii, fie că vorbim despre pădurile cu copaci anemici sau propriile cotețe unde oamenii și-au crescut porcii.
Penitenciarul Botoșani este locul unde se descoperă multe talente, abilități, aptitudini. Da, desigur, este și un loc al oamenilor răi, dar care se pot transforma în ființe umane altruiste, conștiente de ceea ce au făcut în trecut… sau nu. Astăzi am ales să ne concentrăm pe partea pozitivă a poveștii despre tot ce înseamnă detenție.
15 ianuarie 2019 - Ziua Culturii Naționale, dar și ziua în care se împlinesc 169 de ani de la nașterea la Botoşani a poetului nepereche, Mihai Eminescu. Poate pare surprinzător, dar există botoșăneni și mai cu seamă tineri care habar nu au cine a fost Mihai Eminescu.
Orașul nostru rămâne din ce în ce mai gol și trist. Sute de botoșăneni au plecat spre Italia, Germania sau Anglia după sărbători, pentru a-și croi un trai mai bun. În fiecare an, luna ianuarie este cea mai tristă pentru botoșănenii care sunt nevoiți să se despartă de casă pentru a-și relua activitatea la locul de muncă, care din păcate, este la mii de kilometri de cei dragi.
Dimineața zilei de 21 noiembrie 2018, Secția de Oncologie a Spitalului Județean Mavromati... O liniște apăsătoare domnește pe holuri și în saloane. Pentru cei mai mulți dintre pacienți este liniștea dinaintea furtunii. În timp ce un bărbat tocmai și-a dat sfârșitul în salon, alți zeci de pacienți se luptă cu o boală nemiloasă – cancerul.
Veste mare pentru liceul din cel mai sudic orăşel al judeţului: proiectul „Optimizarea instruirii practice în context european” depus în cadrul Programului Erasmus Plus a fost admis la finanţare.
Spre sfârşitul anilor ’80 făcea cursuri la Şcoala Populară de Arte. Aşa l-a cunoscut pe Ion Ilie, pe atunci director al Filarmonicii de Stat Botoşani, care observându-i ideile de spectacole şi simţindu-i înclinaţia spre impresariat i-a propus să vină pe acest post la prestigioasa instituţie de cultură.
S-a încălzit brusc, de la zăpadă am trecut repejor la ”mâneci scurte”, așa că merg și eu ca tot omul să schimb anvelopele. Și zic apoi, ”hai să o și spăl”. Gravă eroare!
La fix 40 de kilometri distanță de municipiul Botoșani se află comuna Cordăreni. Undeva dincolo de Dorohoi, drumul cu mașina este unul anevoios, nu din cauza a cine știe ce obstacole, ci doar a gropilor care fac distanța până acolo să fie parcursă în mai bine de o oră.
Oamenii curg valuri pe poarta fabricii, iar într-o parcare imensă zeci de autocare şi microbuze îi aşteaptă să îi ducă acasă. Pare o scenă desprinsă de pe fostele platforme industriale comuniste, când la ora schimburilor totul era un furnicar, muncitorii abia aveau loc să treacă unul de celălalt, iar autobuzele aveau călători şi pe scări. Doar că aici tabloul este totuşi diferit.
Ceea ce s-a petrecut joi dimineață pe Bulevardul Mihai Eminescu din municipiul Botoșani a fost un moment plin de emoție și o lecție dureroasă de viață, deopotrivă.
Nebunia de care da dovada,( vedem cu toti lucrul ăsta) a mai lăsat-o si mostenire...interesati-va si de fata dumneaei....e ereditar...alta doamna distinsa care traieste identic...cu același domeniu de activitate...oricum Sanipidul doarme...adevarate focare de infectie...
Articolul este slab documentat in ceea ce priveste istoricul casniciei. Numele de Radmacher l-a obtinut in urma casniciei de doar 5 ani cu bunicul meu. Pe langa nume a obtinut si foloase materiale. Ne pare rau ca numele familiei este injosit de comportamentul imoral al unei persoane fara discernamant.
Baba asta a stat la inceput deasupra la agentia tarom,la etajul 1 unde avea si o frizerie la negru intr-o camera.Sanatoasa nu are nici atunci,a vandut acolo si si-a cumparat aici pe unirii. A avut si la magazinul botosani o tentativa de frizerie dar nu a tinut mult,avea un gardian public ce statea la usa ca unii se tundeau si fugeau fara sa plateasca
Vai, nu mai pot :))) Ce baba nebuna. I se citeste nebunia din ochi :)) Ce sa mai zici, tind sa ii dau dreptate barbatului invinuit la cat de curat era in casa si pe terasa doamnei
Pe tanti o poate ajuta dr. Vlad de la spitalul de nebuni. Poate fiecare din noi avem câte una de asta în bloc. Eu unu am una chiar deasupra mea și îmi face zile fripte. :(
Dar pe Flutur nu-l vede de la geam?E foarte important sa-l vada si pe el,poate ii rezolva situatia prin Locativa,ca are echipa de constructori,sa-i puna geamurile si usile la punct.Stiu ca el e milos si poate o ajuta cumva.Poate si cei de la Somax sau Telem,sau Botosaneanul,dau o mana de ajutor femeii.
„Un aliment incorect administrat unui bolnav spre exemplu poate ucide. Există posibilitatea ca alimentul să fie medicament și să vindece persoana respectivă sau să fie dușman, un fel de toxină mai ales dacă are o afecțiune ...
